Linkuri accesibilitate

Felul în care primarul Sorin Oprescu a căzut în capcană este un caz-școală.

S-a râs, se râde și se va râde multă vreme de caraghioslâcul unei posibile ieșiri din scenă a primarului Bucureștiului, Sorin Oprescu. Care aduce bine cu un film cu proști. Cu un zbenghi de un comic homeric. Nimic mai ridicol ca faptul că posibilul gropar al carierei primarului este șeful Administrației Cimitirelor din subordinea Primăriei.

Primarul arestat Sorin Oprescu

Primarul arestat Sorin Oprescu

Evident, până se va pronunța justiția, și pentru Sorin Oprescu este valabilă prezumpția de nevinovăție. Personal, cred că felul în care primarul a căzut în capcană este un caz-școală. Și dacă nu a fost un flagrant clasic, modul în care ajuns în casa primarului plicul cu 25.000 de euro, inscripționați cu cuvântul „Mită”, a fost înregistrat audio și video. Parte din bani au fost găsiți asupra primarului la percheziția corporală din seara reținerii, restul - la percheziționarea domiciliului, a doua zi. În plus, în seara reținerii, întâlnindu-se cu denunțătorul în clădirea DNA, primarul s-a interesat dacă banii erau marcați, încercând să schițeze un plan de apărare, moment care, deasemeni, a fost inregistrat audio și video.

Apărarea imaginată de avocații primarului, susținută de televiziuni amice, că banii sunt un împrumut, nu se susține. Banii sunt inscripționați, iar primarul nu este sărac. Prin rude și prieteni controlează clincii private și firme distribuitoare de medicamente care au realizat profituri în ultimii ani și care îl pun la adăpost de griji financiare. În fine, în depozitele bancare declarate de primar se află euro și lei cu mult peste cuantumul sumei de 25.000 de euro de care primarul avea nevoie în noaptea de sâmbătă spre duminică. Apoi de ce bani în plic, la ceas de seară, când un cinstit transfer bancar l-ar fi pus la adăpost de orice suspiciune?

Și premonițiile primarului, speriat de „balanța justiției legata la ochi”, cu câteva ore înainte de incident, sunt contrazise de măsurile pentru dejucarea unor posibile suprize. Mesagerii erau pofitiți să vină pe căi ocolite pentru a dejuca posibila intervenție a oamenilor legii, primarul nu punea niciodată mâna pe plicul cu bani, mereu strecurat sub o pernă, telefoanele erau supravegheate sau bruiate, întâlnirile aveau loc la ore târzii ale serii, știut fiind că oamenii legii nu pot face percheziții după ora 20. Precauții care pun onestitatea primarului sub semnul întrebării.

Există o vorbă leninistă, „încrederea e bună, controlul e și mai bun!” „Paza bună trece primejdia rea”, în românește. Încrederea excesivă în denunțător l-a pierdut pe Sorin Oprescu. Se întâmplă că denunțătorul este un tovarăș de drum de cursă lungă. Și, spun procurorii, i-a dat primarului mită cam un milion de euro în circa 20 de vizite acasa. Și care nu a mai luat în calcul posibilitatea ca, sătul, denunțătorul să basculeze în tabăra justiției. Restul a fost hazard. Tot de partea procurorilor. Mai este o vorbă leninistă ce ar fi trebuit știută de un om de stânga: „Învățați, învățați, învățați!” Sunt șanse ca primarul să primească răgazul de câțiva ani să mediteze la ea. Și să învețe. Omul din greșeli învață. Și din greșeli.

XS
SM
MD
LG