Românii ar trebui să se situeze potențial printre cei mai cultivați europeni, dar un soi de blestem îi plasează sistematic în coada clasamentelor. E concluzia ce poate fi trasă din ultimele statistici culturale ale Eurostat, biroul de statistică al UE.
Pentru a rezuma din start, într-un domeniu: cel al învățării limbilor străine, românii se situează în plutonul din față. In toate celelalte - în coada cozilor.
Domeniul de frunte e așadar învățarea limbilor. Aici românii sînt în vârful listei țărilor în care elevii studiază între două și trei limbi străine, alături de o lungă serie de alte țări foste comuniste, dar și de Franța, țările scandinave și cele din Benelux (Belgia, Olanda, Luxembourg). In coada listei se târâie, așa cum a fost întotdeauna tradițional în domeniul limbilor, Anglia și Irlanda, unde elevii învață în medie, spune studiul, „mai puțin de o limba străină“, formulă corectă politic pentru a spune că de fapt nu învață nimic.
Cu un asemenea potențial, te-ai aștepta ca România să domine și în alte statistici culturale. In realitate, în practic toate celelalte e sistematic și solid în coada listei, în general alături de Bulgaria, Grecia, Turcia și Portugalia.
Astfel, când se calculează numărul studenților care merg să studieze în străinătate în cadrul programului european Erasmus, România e la urmă, alături de Bulgaria, Grecia și, în mod previzibil, Marea Britanie.
Tot așa, România are cel mai mic număr de oameni care lucrează în sectoarele culturale, jos lângă Portugalia și Turcia. Cam aceleași sînt și țările în care se constată că importurile culturale depășesc de departe exporturile culturale, România fiind chiar țara în care dezechilibrul se accelerează cel mai mult.
România se mai plasează, de asemenea, și în coada țărilor în care cetățenii cheltuiesc pentru cultură. E drept că aici, stând între bulgari și turci, românii mai sînt încurajați de greci și italieni - și ei la urmă de tot - să cheltuiască mai degrabă pe haine și mașini decât pe cultură. Toți aceștia numiți cheltuiesc mai puțin de 3% din venit pe cultură, față de peste 5% în cazul danezilor, cehilor și finlandezilor.
