Magistraţii moldoveni, confruntaţi şi ei de rând cu guvernanţii cu cereri populare răspicate de schimbare, s-au reunit vineri într-o şedinţa extraordinară pentru a-şi adopta un set de reguli de comportament în instanţe şi în afara lor. Cu ce este mai bun noul Cod de etică şi conduită profesională a judecătorilor decât cel în vigoare până acum? La ce mai poate ajuta un astfel de document în situaţia în care încrederea în justiţie a atins cote de avarie în societatea moldovenească?
Întrebări la care încearcă să răspundă Nadejda Hriptievschi, directoare de programe la Centrul de Resurse Juridice.
Europa Liberă: Dna Hriptievschi, bună dimineaţa. Aşadar, magistraţii au un nou Cod de Etică. L-au adoptat vineri la o Adunare generală extraordinară. Este mai bun ca precedentul acest Cod? Ce credeţi?
Nadejda Hriptievschi: „Eu cred că este mai bun, pentru că Codul nou include câteva prevederi care nu erau în Codul precedent și încă demult trebuia adoptat un nou Cod de Etică. Este lăudabil. Sunt câteva prevederi care includ nu doar relațiile directe de rudenie, dar și de prietenie, ceea ce este foarte important. Se mai introduc unele prevederi ce se referă la rețelele de socializare și modul de comportament al judecătorului.
Cred eu că este un pas înainte. Dar, în același timp, acest Cod ar fi putut fi un pic mai bun, pentru că sunt câteva prevederi care încă rămân destul de generale și neclare. Depinde foarte mult cum se va aplica, și iarăși, ca și în precedentul, nu este un mecanism de aplicare a Codului. Sper eu că se va mai munci la acest capitol, fie poate chiar se vor aplica modificări. Deocamdată nu sunt la curent, dar încă de la adoptarea Legii cu privire la răspunderea disciplinară se discută și despre faptul că nu este mecanism pentru aplicarea Codului de Etică.”
Europa Liberă: Ce înseamnă aceasta? Ce fel de mecanism v-ați fi așteptat să existe în paralel cu acest Cod?
Nadejda Hriptievschi: „Eu m-aș fi așteptat la un mecanism care, pe de o parte, să permită judecătorilor să se consulte în cazurile când au dileme etice, astfel ca să prevenim unele încălcări ale judecătorilor care se comit din neștiință sau pentru că nu au mai executat înainte relații similare.
Pe de altă parte, să fie totuși răspunderea clară. În actualul Cod se menționează următoarea procedură: deci se discută la ședințele Consiliului Superior al Magistraturii problemele ce țin de petiții în baza Codului cu privire la etica judecătorilor și asta reiese din Legea cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii.
În art.10 din acest Cod se mai prevede că încălcarea gravă sau repetată al prezentului Cod de către judecător, care a dus la atingerea onoarei și demnității profesionale ori prestigiului justiției se sancționează conform prevederilor legii. Ce înseamnă asta rămâne a fi de văzut, pentru că eu una nu prea înțeleg ce s-a avut în vedere.
Probabil ar fi fost, cel puțin eu cred așa că ar fi fost bine să fie făcută referință că acele încălcări grave ale acestui Cod pot constitui abateri disciplinare și atunci se sancționează conform Legii cu privire la abaterile disciplinare. În cazul în care, să zicem, este o încălcare gravă a Codului de Etică atunci ar fi bine de explicat, de dat anumite exemple. De aceea cred eu că acest Cod trebuie urmat cel puțin de un comentariu care să dea exemple, să dea situații pentru judecători.”
Europa Liberă: Când ziceți că nu există un mecanism de consultanță, adică nu au cu cine se consulta judecătorii care nu știu cum să procedeze într-o situație sau alta, ce aveți în vedere? Cine ar putea să facă acest lucru? Asociațiile de magistrați, autoritățile de autoreglementare?
Nadejda Hriptievschi: „Cred că cel mai potrivit ar putea fi însăși Consiliul Superior al Magistraturii. Şi nu este necesar să fie toții membrii din Consiliul Superior al Magistraturii, ci e suficient să fie delegată această sarcină măcar la 3-5 membri din Consiliu.
Și am să vă explic printr-un exemplu ce am în vedere: spre exemplu, în Cod este o prevedere interesantă în articolul 5, alineatul 15, ce ține de faptul că judecătorul nu va utiliza rețele de socializare în modul în care ar putea fi afectată imaginea statutului de judecător, imagina și prestigiul judecătoresc în ansamblu. Ce înseamnă asta?
În cazul în care un judecător, să zicem, postează anumite poze sau face anumite comentarii cu privire la proteste, de exemplu, care nu sunt neapărat politice, dar revendică întrebări social-economice, ar constitui aceasta o abatere sau nu? Noi tot mergem mai departe pe ideea că noi sancționăm, tot sancționăm, dar ce sancționăm, de fapt?
De asemenea ar fi bine de clarificat ce înseamnă abatere gravă, măcar de dat anumite exemple. Spre exemplu, până acum nu prea înțeleg de ce în cazul în care cel puțin doi judecători au participat la vânătoarea din „Pădurea Domnească”, acest caz nu a fost analizat: este sau nu aceasta o încălcare de etică? Au fost interviuri, au fost anumite opinii. Unul din judecători este condamnat, din câte înțelege eu, inclusiv pentru vânat ilegal, pe când celălalt judecător este curat și nu este nicio problemă. Dar oare însăși participarea la o vânătoare în care participă și procurori, și avocați, și persoane private nu pare a fi o abatere gravă?”
Europa Liberă: Dna Hriptievschi, credeți că acest nou Cod va face ceva mai multă ordine decât precedentul? Pentru că am impresia că nici precedentul nu a fost foarte eficient?
Nadejda Hriptievschi: „Nu a fost eficient precedentul Cod. Suntem într-o situație când multe lucruri nu funcționează și deseori desigur că ne întrebăm - da oare o nouă Lege, un nou Cod mai poate schimba ceva? Eu totuși cred că reglementarea este necesară și acest Cod are șansele să schimbe ceva lucruri.”
Europa Liberă: În țările occidentale, acestor Coduri de conduită li se acordă o importanță deosebită. Am văzut cât de insistenți erau partenerii occidentali atunci când începea reforma justiției ca să se adopte aceste Coduri în toate domeniile. Ele sunt văzute într-un fel ca instrumente principale, capabile să asigure independență, imparțialitate, integritate. Așa e și aici, funcționează aceste Coduri așa cum se așteaptă cei care dau bani pentru reforma justiției?
Nadejda Hriptievschi: „Deocamdată nu prea funcționează așa cum ar trebuie să funcționeze. De ce? Pentru că nu se obișnuiește. Din păcate la noi Codurile de Etică în niciun domeniu nu funcționează, ca să fim sinceri, deoarece nu ține doar de judecători, este Codul polițistului, este Codul funcționarului public și nu prea funcționează, pentru că oamenii nu sunt obișnuiți.
Codul acesta este mai bun decât precedentul și eu sper să instituie anume relaționarea judecătorului cu anumiți funcționari publici sau participarea sau expunerea la anumite evenimente politice - ar trebuie să se îmbunătățească.
Judecătorul ar trebui să fie mult mai prudent în alegerea localului în care merge, cu cine se distrează… sunt chestii care sunt foarte importante. Pentru că atunci când vezi judecătorul astăzi cu o persoană care mâine este pe banca acuzaților, se ridică mari întrebări, iar acest Cod prevede acest lucru.”
Europa Liberă: Un Cod de etică se presupune că ar trebuie să conțină și măsuri de natură să înlesnească semnalarea unor acte de corupție de către magistratul care a luat cunoștință de acest caz în exercițiul funcțiunii. Este suficient de bun acest document în sensul acesta?
Nadejda Hriptievschi: „Nu, nu este suficient de bun. Din punctul meu de vedere este o lacună mare a acestui Cod și anume faptul că nu este deloc vizată această obligație. Şi ar fi, de fapt, de natură etică a judecătorului să semnalizeze dacă ceva se întâmplă, ceva vede. Din contra, acest Cod în articolul 8, aliniatul 3 prevede că judecătorul se va obține de la comentarii publice despre activitatea altor judecători, va fi solidar cu judecătorii săi. Această prevedere este pe jumătate, această prevedere trebuia să fie urmată de faptul că nu constituie o încălcare a principiului colegialității atunci când judecătorul declară anumite lucruri dacă este evident că un alt judecător fie a avut un comportament ne etic, fie a adoptat o decizie care este contrară eticii….
Deci, noi nu trebuie să anihilăm orice critică a hotărârilor judiciare și a judecătorilor unul de altul, pentru că ei sunt, de fapt, cei mai bine informaţi.”
Europa Liberă: Am remarcat în acest Cod un punct cu referire la aroganță. Se spune că judecătorii nu trebuie să fie aroganți. Mi-am amintit de o replică pe care a dat-o presei magistratul dl Muruianu, el a vorbit cu niște cuvinte nu chiar foarte frumoase despre presa de la noi care scria despre averile fabuloase pe care le au unii magistrați. Mi s-a părut mesajul acela destul de arogant. Dacă în raport cu presa un magistrat poate fi așa, cât de imparțial și corect, și cumpătat poate fi în cadrul unui proces?
Nadejda Hriptievschi: „O declarație de acest gen nu trebuie să însemne deja că judecătorul se comportă exact așa și cu părțile, pentru că sunt unii judecători care se comportă cu părțile foarte bine, foarte corect, și în fața presei apar diferite chestii. În acest caz, spre exemplu, dacă ar fi fost o astfel de declarație acum, eu cred că presa ar trebuie să constitui un subiect de discuții la CSM și de luarea unei atitudini. Acum ceea ce nu este clar e ce face CSM? Dezbate o anumită problemă și dă un sfat judecătorului cum să se comporte mai departe sau îi dă, și un fel de sancțiune?”
Europa Liberă: În ce mod ar trebui să funcţioneze totuși acest document, în ciuda lacunelor despre care am vorbit, ca să devină un instrument de luptă cu corupţia?
Nadejda Hriptievschi: „În primul rând eu cred că acest Cod ar trebui să înceapă a fi aplicat măcar așa cum este. Ca să înțelegem totuși ce înseamnă acest Cod. În paralel, CSM ar trebuie să înceapă a lucra la un comentariu, astfel ca acest Cod să aibă o serie de exemple ca să nu rămână doar niște formulări generale pe care oamenii nu le înțeleg mai departe.
De asemenea, este foarte important să continue lucru, să prevadă un mecanism, de fapt un mecanism util pentru judecători, în care, pe de o parte, judecătorii să se poată adresa pentru clarificări înainte de a comite ceva, înainte de a face ceva, iar pe de altă parte, în cazul în care judecătorul deja a făcut ceva, să fie clar care totuși este atitudinea CSM și care este totuși sancțiunea.”
