Linkuri accesibilitate

Mihai Căpăţînă: „Îmi aduc aminte de trista noastră perioadă când Vladimir N. Voronin desemna în funcții, de la şofer până la ambasador...”


Interviul dimineții cu expertul Institutului de Politici si Reforme Europene.

Republica Moldova este, de câteva luni deja, un stat fără ambasadori în cele mai importante capitale pentru politica sa externă. După ce mai mulţi şefi de misiuni diplomatice şi-au încheiat mandatul şi au revenit acasă, ei nu au fost înlocuiţi şi nu vor fi în curând. Cum se explică această situaţie şi ce efecte are asupra ţării?

O convorbire pe această temă cu diplomatul Mihai Căpăţînă, fost secretar general la Ministerul de Externe, acum expert la Institutul de Politici si Reforme Europene.

Europa Liberă: Mai mulţi ambasadori reveniţi acasă, după ce le-a expirat mandatul, nu au fost înlocuiţi până acum şi nici nu vor fi în curând, deoarece, pe lângă toate, procedurile, iar unii mai spun și apetitul politicienilor sunt lungi… Un fel de criză cu explicaţiile şi consecinţele ei… Cât de gravă este această situație, în aprecierea dumneavoastră?

Mihai Căpățînă: „Da, majoritatea ambasadorilor, cărora le-a expirat termenul de aflare în misiune în 2014, au fost rechemați anul curent din misiunile diplomatice. Din câte cunosc, partidele din alianță au decis să partajeze locurile de ambasadori în misiuni. Respectiv, acum au loc negocieri, discuții pentru a fi numiți ambasadorii în diferite misiuni.

Această procedură durează din simplul motiv că, după ce vor fi desemnate persoanele, urmează să fie discutate la Comisia politică externă și integrare europeană, ulterior, se solicită agreement-ul de la țările în care urmează să își exercite mandatul. După primirea acestui răspuns, urmează să fie înaintat proiectul de hotărâre a guvernului, în urma căruia va fi emis decretul de către președinte. Aceasta poate să dureze până la trei luni, în așteptarea agreement-ului.

Când au fost rechemați ambasadorii, presupun că nu se știa că vor fi partajate aceste funcții de către partidele din alianță. Noi, în 2010, după numirea noilor ambasadori, am modificat și Legea cu privire la serviciul diplomatic. Și am discutat că dorim să facem un serviciu diplomatic de profesioniști. Respectiv, cred eu că Ministerul de Externe avea planificate deja persoane care, din cadrul instituției, să fie desemnate pentru funcția de ambasador. Și de aceea a fost inițiată procedura de rechemare a ambasadorilor din misiuni.”

Europa Liberă: Acum câțiva ani erau note de triumf legate de abandonarea practicii de a trimite ambasadori pe criterii de interese de partid, de nepotism, cumetrism ș.a.m.d. Și aceste note erau destul de sonore. Se credea că a venit epoca în care doar profesioniștii erau chemați să reprezinte statul nostru în străinătate. Acum este la îndemâna oricui să se convingă, cum spuneți și dumneavoastră, că politicienii, șefii de partid văd ambasadele din nou ca un fel de trofeu, o pradă pe care să o dea drept răsplată adoratorilor partidelor sau fidelilor, mai mult sau mai puțin șmecheri. Această lege – de care aminteați și dumneavoastră, sau o altă lege care ar interzice trimiterea, de exemplu, ca diplomați a „botanicilor”, a „văcarilor”, a tot ce doriți, sau a celor dornici de sincecură –, nu ar fi posibilă, ca să scoată odată pentru totdeauna această problemă?

Mihai Căpățînă: „Legea cu privire la serviciul diplomatic la care s-au făcut ultimele modificări în 2013 foarte clar stipulează rotația în misiuni diplomatice: cum funcționează, cine face parte din sistemul serviciului diplomatic; cum sunt angajările. Articolul 16, alineatul 3 din lege prevede, cu titlu de excepţie, în funcţie de ambasador extraordinar şi plenipotenţiar poate fi desemnată o persoană care nu este diplomat de carieră, dar este o personalitate notorie sau are experienţă relevantă în domeniul relaţiilor internaţionale, în dreptul internaţional.

Deci, este o excepţie, dar nu prevede că aceasta permite ca oricine sau partidele politice pot trimite pe cine doresc în funcţie de ambasador. Doar este foarte clar că ambasadorul reprezintă statul în ţara unde este acreditat. Respectiv, Ministerul de Externe este cel mai bine informat despre ce persoană urmează să fie numită în funcţia de ambasador în ţara „X” sau „Y”. Eu ce pot să spun?

Acum, când aceste funcţii de ambasador sunt repartizate între partidele politice, îmi aduc aminte de trista noastră perioadă când Vladimir Nicolaevici Voronin desemna în funcții, de la şofer până la ambasador, toate treceau prin cancelaria preşedintelui, el era cel care desemna persoane în aceste funcţii, fără a ţine cont de poziţia Ministerului de Externe sau de rigorile Legii cu privire la serviciul diplomatic.”

Europa Liberă: Domnule Căpățînă, am să fac pe avocatul diavolului, dumneavoastră vedeţi măcar vreun aspect pozitiv al situaţiei în care partidele guvernării îşi negociază împărţirea ambasadelor?

Mihai Căpățînă: „Nu văd. Deoarece, în primul rând, legea prevede că ministrul de externe înaintează candidaturile la ambasador şi le consultă cu Comisia pentru politică externă, după primirea agreement-ului, transmite aceste proiecte de hotărâri la guvern şi, în baza lor, preşedintele emite decretul. Aceasta este ceea ce prevede legea.

Doi, noi presupunem că în Ministerul de Externe avem direcţii generale, avem diplomaţi de carieră care vor şi ei, la un moment dat, să plece ambasadori şi care pe perioada aceasta, din 2010 până acum, au muncit în funcţii de ambasadori, sperând că, la rechemarea noilor ambasadori, conform legii, când ajunge timpul rotaţiei, ei vor pleca în funcţie de ambasador.

Acum imaginaţi-vă că un an în urmă unora li s-a promis că vor pleca ambasadori în ţara „X” sau „Y”, iar astăzi deja nu mai au posibilitatea, deoarece aceste repartizări s-au făcut între partidele de la guvernare. Respectiv, care va mai fi entuziasmul acestei persoane de a mai activa, dacă ştie că i s-a promis, dar totul se face pe la spate?

Te duci la un şef de partid, te-ai înţeles cu el şi pleci ambasador, nu lucrezi în Ministerul de Externe, arăţi că ai calităţi de diplomat, ai muncit din noapte până în noapte, ai negociat acorduri şi la urmă eşti dat uitării, rămâi mai departe să lucrezi şi nu ai o şansă de a creşte.”

Europa Liberă: Ce efecte, domnule Căpățînă, are această absenţă a ambasadorilor asupra Republicii Moldova?

Mihai Căpățînă: „Se mai întâmplă, am avut situații şi în 2009, 2010, când au fost rechemaţi ambasadorii. Este negativ atunci când o misiune rămâne fără ambasador care este acreditat, fără şeful misiunii. E negativ și aceasta foarte rău se reflectă asupra activităţii misiunii, şi a imaginii noastre în ţara „X” sau „Y”. Ne aducem aminte că în Budapesta sunt aproape doi ani de când nu avem şef de misiune, aceasta sigur că nu este cel mai bine, nici atitudinea noastră faţă de ţara respectivă: avem misiune, dar nu putem numi un şef de misiune. Aceasta este negativ pentru imaginea Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Şi o întrebare simplă, cu prejudiciile, din punctul meu de vedere, destul de clare pe faţă. Cui şi cu ce urmări i se poate atribui vina de a fi adus daune intereselor statului, politicii sale externe, prin menţinerea acestei situaţii în care ţara nu este reprezentată sau prin deteriorarea unor principii de promovare a cadrelor diplomatice?

Mihai Căpățînă: „În primul rând, actualei guvernări, nimănui altuia. Fiindcă ei decid astăzi pe cine numesc şef de misiune şi Ministerul de Externe doar urmează să aştepte când vor fi nominalizate persoanele şi se va transmite lista la minister pentru a fi înaintate solicitările de agreement.”

XS
SM
MD
LG