Linkuri accesibilitate

„Nu există nimic mai emoționant decât sunetul limbii române, când spui: Mulțumesc, Te iubesc, Salut, Te rog, mamă, tată...”


Mihai Burciu

Mihai Burciu

Jurnal săptămânal la Europa Liberă cu Mihai Burciu

Mihai Burciu: Născut la Suceava (România), 24.09.1985

Îndrăgostit de meleagurile natale: Horodnic de Jos (sat în apropiere de Putna)

A absolvit facultatea de Cultură Fizică și Sport din cadrul Institutului Național de Educație Fizică și Sport din Chișinău, ca ulterior să încheie cu brio două masterate. Primul tot în Republica Moldova, la același INEFS, devenit deja USEFS (Universitatea de Stat de Educație Fizică și Sport), Masterat în jurnalismul sportiv, după care a urmat studiile de masterat la Barcelona (Spania) în cadrul Universității din Lleida, cu specialitatea în Managementul organizațiilor sportive, cu teza în administrarea unei organizații sportive în detrimentul situației socio-economice din Europa de Est.

După mai mulți ani în sportul din Spania, trecând pe rând de la sportiv la antrenor și terminând în staff-ul administrativ, a ajuns la Chișinău unde și-a continuat perindarea prin sport la diferite nivele.

Și-a găsit continuitatea în jurnalism, fiind angajat la un post de televiziune (JurnalTV) din 2010 și până acum, optând prin cumul să se angajeze în vara lui 2014 și la primul post de televiziune din Moldova, la care activează în mai toate departamentele și structurile, de la prezentatorul știrilor amiezii, producătorul și realizatorul emisiunii Ecoul Sportului, Inițiatorul și producătorul emisiunii În lumea micilor campioni, comentator sportiv al diferitor evenimente transmise în direct, reporter, redactor, editor...

A activat ca lector universitar la USEFS, Catedra Fotbal, a realizat acțiuni de voluntariat la mai multe federații sportive.

Singurul club sportiv privat dedicat în exclusivitate sportivelor, Femina Chișinău, este tot opera lui Mihai, entitate fondată în 2011 la care este președinte până în prezent.

A mai activat ca director mass-media la unele cluburi de fotbal din prima ligă a Republicii Moldova. A coordonat activitățile la portaluri sportive autohtone și a publicat revista Flacăra Olimpic prin intermediul Comitetului Național Olimpic, ca autor, și a fost co-autor al revistei Panorama Olimpică.

Odată cu învestirea noului cabinet de miniștri în Guvernul Republicii Moldova, Mihai a acceptat funcția de consilier pe probleme de sport a ministrei tineretului și Sportului Loretta Handrabura.

Luni

Din zorile zilei, mă copleșesc amintirile. Timpurile petrecute departe de casă, de familie, pe meleagurile Greciei, mai apoi Spaniei, când orice cuvânt românesc auzit cu greu, pe la amicii care aveau antene speciale și prindeau postururile internaționale ale canalelor de televiziune din România, să nu mai spun fericirea de la meciurile de fotbal comentate în limba română, mă duceau într-o altă lume, fantastică. Așa a fost și astăzi. După toaleta de dimineață, după ce am ajuns la unul dintre locurile de muncă, am postat pe facebook:

“Am absolvit studii în limba spaniolă,
Am călătorit în peste jumătate din țările europene,
Am avut frumoasa ocazie să mă aflu peste Oceanul Atlantic,
Am învățat frânturi și cuvinte în diferite limbi,

Dar, nu există nimic mai emoționant decât sunetul limbii române, când spui:
Mulțumesc, Te iubesc, Salut, Te rog, mamă, tată...”

După aceasta am ascultat melodia lui Ardezianu: “Stăpâni în casa noastră de români!” și am trecut mai departe la chestiunile zilei, majoritatea, desigur legate de lumea sportului, jurnalism, detalii administrative, care un merită spuse și amintite.

Volumul de lucru al zilei nu mi-a permis să ajung în Piața Marii Adunări Naționale, unde tradițional se desfășoară concertul dedicat sărbătorii Limba Noastră cea română, în schimb m-am delectat cu meciul de tenis cu implicarea celui mai bun jucător moldovean de tenis, Radu Albot, care vrea să câștige primul set din istorie la un turneu de Grand Șlem, US Open, mai ales în fața spaniolului David Ferer, locul 7 în lume. Dar, printre schimbul de mingi pe care-l priveam pe micul ecran, am reușit să prind și forfota de pe rețelele de socializare, mai apoi și din mass-media, care abordau lungul sărut dintre primarul general al Chișinăului, Dorin Chirtoacă și iubita sa, jurnalista Anișoara Loghin. Continuam să privesc meciul de tenis, dar îmi veneau tot felul de întrebări, cât de corect și etic este să întreruperi o sărbătoare atât de sacră pentru un astfel de PR? În fine. Ziua mea s-a terminat în adâncul nopții, adormind cu meciurile de tenis de la turneul american și cu gândul că pentru încă un an, centrul Chișinăului a fost în straie de sărbătoare pentru graiul nostru românesc.

Marți

Deși eram pregătit să abordez un set de documente la clubul sportiv Femina, la care sunt membru fondator și președinte încă de la fondarea sa în anul 2011, dimineața a venit cu o surpriză, chiar una care s-ar încadra într-o provocare. Am fost delegat de dna ministră a tineretului și sportului să asist la ceremonia de deschidere a noului an școlar la Liceul Teoretic cu profil Sportiv Nr 2 din capitală, unde am susținut un cuvânt de salut. Dacă de-a lungul timpului am trecut prin emoțiile acestor careuri, fiind în cealaltă parte, elev, sportiv, antrenor, profesor, lector, președinte de club, de această dată a trebuit să fiu sus, pe scenă, alături de conducerea liceului, în calitatea de consilier al dnei ministre. Au fost momente frumoase, din care am extras sinceritatea și bucuria copiilor de a fi în comunitatea școlară. Am speranța că și această instituție va oferi talente sportului național, prin prisma faptului că se lucrează cu multă dăruire.

Activitățile părții a doua ale zilei s-au axat pe protocol, ședințe și întrevederi, grupuri de lucru, care pe alocuri m-au epuizat, în special fiind cu gândul și la întâlnirea care avea să urmeze la București, una vitală pentru sportul moldovenesc, la care am ținut ca Ministerul Tineretului și Sportului de la Chișinău să fie cât mai pregătit la întâlnirea din capitala de peste Prut.

Miercuri

O zi tumultoasă se anunța încă de dimineață. Nu una deosebită față de celelalte cu aceleași sfere de activitate, dar cu mai multă solicitare, stres și așteptare de rezultat.

Fiind mijlocul săptămânii, cu un bagaj de oboseală deja acumulat, ziua avea să înceapă cu unele întâlniri foarte așteptate de mine în sânul forului decizional al postului de televiziune la care activez. Nu au fost toate rezultatele cele așteptate de mine, a fost și un gram de tristețe, dezamăgire, puțină apreciere. De obicei, zilele de muncă pentru mine nu au o etichetă în care eu să fiu erou, dar anume ziua de miercuri, mi-a demonstrat că în viața de zi cu zi nu trebuie să fim chiar atât de umani, pentru că inumanii vor profita de șansa acordată.

Indiferent de rezultate, dezbateri și dezamăgiri, ziua a continuat cu alte evenimente foarte importante, dar cu mult stres. Am dus până la capăt demersul meu ca meciurile de fotbal dintre naționalele de tineret ale Moldovei cu Muntenegru și cel al selecționatelor feminine ale Moldovei și Suediei să fie transmise în direct la un post de televiziune, în mod special cel al fetelor, fiind creditul meu în a dezvolta sportul feminin în Republica Moldova, deja la un lat nivel decât mă cunoașteți. Ce a însemnat Femina între 2011 și 2014 trebuie să fie doar o etapă de demonstrație, acum suntem în punctul de a arăta noi culmi de realizare de gen, care se încadrează și în Strategia statului de dezvoltare ale sectoarelor de tineret și sport.

Trecând prin zi, prin alte evenimente, apeluri și mesaje, partea a doua a fost condimentată de de o plăcere meschină. De ce spun asta? Pentru că puțini sunt acei care vor înțelege programul meu de muncă, de activități, în care nu există o oră de finalizare a programului zilei și nici măcar weekend. Ședințe interminabile, rapoarte, evidențe, explicații, planuri. Cui să-i spui că asta este o plăcere, da, este, dar una meschină. J Eu aici mă coc, aici mă regăsesc și acesta este stilul meu. Ședința de după amiaza de miercuri a fost una bine venită și așteptată, la Ministerul Tineretului și Sportului, a fost destinată întrevederii de la București, între ministra Tineretului și Sportului din Republica Moldova și omologul din România, Gabriela Szabo. Am putea spune că s-au pus punctele pe i și punctele finale! Totul clar, pregătit, gata de plecare!

Și aici emoțiile erau mari pentru mine. Experiența, motivația și bagajul de cunoștințe erau suficiente pentru a fi comod, însă faptul că aveam să mă deplasez la București, în delegația ministrei, la o întrevedere cu ministra de peste Prut, Gabriela Szabo, în calitate de consilier, o provocare care mă consuma cu multe emoții. Nu aduc aminte despre detaliile tehnice. Însă pot să spună că grupul de lucru atașat la această întrevedere a scos ce este mai bun ca temele să fie pregătite de la A la Z pentru ziua de joi, care va intra în istorie pentru ambele maluri ale Prutului când vine vorba despre relațiile bilaterale la nivel de tineret și sport, pentru că acestea au fost șterse din lenea multor miniștri care s-au perindat la guvernare în ambele cabinete.

Dincolo de aspectul funcției, această deplasare la București are și o a doua încărcătură emoțională, fiind vorba despre capitala țării mele, chiar dacă într-o delegație a țării soră mai mică, ori fiică, cum vreți să-i spuneți Basarabiei, plus faptul că o voi întâlni pe Gabriela Szabo, dincolo de calitatea sa de un bun ministru, ea este una dintre eroinele care mă țineau în copilărie lipit de micile ecrane la Jocurile Olimpice, Campionate Mondiale și Europene.

Și chiar dacă s-au făcut atâtea în astă zi, unele lucruri pentru mine abia aveau să înceapă. O nouă ediție în direct a emisiunii Ecoul Sportului, pe care nu aveam cum să o evit. Invitați erau doi tineri suporteri ai echipei naționale de fotbal a Moldovei, care îmi erau invitați în contextul unei noi etape din preliminariile Campionatului European din Franța, în care Moldova are de disputat două meciuri consecutive cu Austria și Muntenegru. Discuțiile au fost frumoase, lungi, în care și eu, cât și telespectatorii au adunat informații și detalii interesante despre mișcarea de fani ai fotbalului din țara noastră, despre grupurile organizate și alte frânturi.

La o oră deja foarte târzie, în adâncul nopții, am adormit, cu un somn nu foarte profund, fiind cu gândul să nu pierd sunetul alarmei de a mă trezi pentru deplasarea așteptată.

Joi

Din zorii zilei, împreună cu ministra tineretului și sportului, doamna Loretta Handrabura, am pornit spre București, cu obiectivele clare de a schimba brusc, radical, cu fapte concrete, relațiile sectorului de specialitate, între cele două părți. O pauză parcă intenționată, destinată să distrugă relațiile, a fost instaurată în ultimii ani, din care Moldova nu a dorit să lucreze și să beneficieze de multe lucruri pe care România le-ar fi putut acorda pe tavă. Aceste gânduri ne duceau la București, pentru a demonstra că se poate, că este timpul ca acordurile semnate anterior, care rămân în mare parte doar la discuții, iar discuții și schimb de experiență, să treacă la o etapă în care în bază de reciprocitate, cele două părți să simt real susținerea celuilalt.

Ajunși în capitala României, am așteptat nerăbdători întrevederea. Nu am avut experiențe asemănătoare, pentru a putea compara, dar asistența protocolară a Ambasadei Republicii Moldova acreditate la București, care ne-a însoțit mereu, precum primirea din partea gazdelor, a fost una excelentă.

Fiind deja în cabinetul dnei Szabo, am gustat din profesionalismul și devotamentul ministrei și a echipei sale, care erau ochi și urechi la discursul, prezentarea și solicitările efectuate de dna Handrabura, după care răspunsurile pline de sinceritate, abordările argumentate și bine exprimate, mi-a adus deodată semnalul în mintea mea cu referință la sondajele privind înalta treaptă din clasamentul de popularitate al dnei Szabo.

Pentru că vă expun mai mult gânduri, opinii și retrăiri în acest jurnal, și nu-l transform în comunicat de presă, doresc doar să-mi las așternute aici sentimentele că partea română va acționa rapid, ferm, cu obiectivitate, tranșant, iar o mare parte din agenda exprimată de delegația dnei Handrabura va fi îndeplinită, aici vorbind și de asistență financiară și materială, prin diferite căi. Echipa dnei Szabo a demonstrat devotamentul și atașarea de a fi alături de MTS din Moldova, acordându-i dnei Handrabura aprecierea reciprocă pentru implicarea exemplară, în mai puțin de o lună de la preluarea șefiei sportului moldovenesc.

În noapte, am revenit spre Chișinău, unde am ajuns în zorii zilei.

Vineri

Chiar dacă noaptea precedentă am petrecut-o în autocar, venind de la București, starea de bucurie, de simț al succesului de după întrevederea cu dna Szabo, parcă îmi dădea energie, astfel, cu un duș și un mic dejun, am repornit ca nou la drum, pornind spre noi obiective în această zi, unde mi-am propus să fiu mult mai util televiziunii, pentru că urma o transmisiune în direct de la Orhei a echipei naționale de fotbal tineret, contra Muntenegrului, dar cel mai important avea să se întâmple seara, când echipa națională de fotbal a României juca meciul de la Budapesta, unul al orgoliilor în fața Ungariei.

Ziua continuă cu pregătirea agendei pentru finalul săptămânii, pentru săptămâna viitoare, în care sper să pot sărbători la București, calificarea României la Campionatul European, alături de cei dragi, contra Greciei.

Mulțumesc postului de Radio Europa Liberă pentru spațiul acordat și doresc să mulțumesc desigur și de onorariul garantat, unul care va merge în fondul meu de susținere a fetițelor și fetelor cu probleme de dezvoltare.

XS
SM
MD
LG