Linkuri accesibilitate

Bazele militare NATO, flancul estic şi Rusia


Un avion militar american F-22 la baza militară din Lask, Polonia, 31 august 2015

Un avion militar american F-22 la baza militară din Lask, Polonia, 31 august 2015

Interviu cu expertul român Iulian Chifu, pe marginea dezbaterii în curs privind amplasarea de baze militare NATO în ţările din flancul estic, înaintea summit-ului de la Bucureşti.

Ţările de pe flancul de Est al Tratatului Atlanticului de Nord vor încerca, la propunerea Poloniei, să se pună de acord şi să ceară de la aliaţii lor nişte garanţii de securitate mai mari pentru regiune, în cadrul unui summit care se va desfăşura la început de noiembrie la Bucureşti. Membrele NATO care s-au opus până acum amplasării de trupe permanente în regiune, printre ele Germania, au invocat un acord din 1997 între Rusia şi NATO care prevede abţinerea de la acest lucru. De ce ţările estice NATO vor mai mult decât li se oferă şi ce şanse au să fie auzite? O opinie a analistului roman, expert în probleme de securitate, Iulian Chifu:

Iulian Chifu

Iulian Chifu

Iulian Chifu: „În primul rând, este vorba despre o responsabilitate care revine celor șase state din flancul estic al Alianței privind apărarea întregii Alianțe și a Uniunii Europene în același timp. Ne referim aici la cele trei state baltice, plus Polonia, România și Bulgaria. De altfel, niște măsuri de reasigurare au fost deja gândite la summit-ul NATO din Țara Galilor și sunt în curs de aplicare în toată regiunea. E vorba despre acele comandamente în cele șase țări de integrare a forțelor şi cele două comandamente regionale de divizie ale NATO, unul în Polonia și unul în România. Acum, în afara acestor elemente, noul președinte al Poloniei, căci domnia sa a fost cel care a lansat tema, a discutat posibilitatea amplasării unor baze NATO permanente în această regiune. Și aici discuția este relativ largă, ea are mai multe secvențe. Pe de o parte, există ceea ce se cheamă invizibilitatea apărării statelor membre ale NATO. Adică, orice stat membru al Alianței este egal apărat de către Alianță, potrivit art. 5 al solidarității și apărării comune. Din punctul de vedere al președintelui Poloniei, dl. Duda, este normal ca toate capacitățile care revin statelor NATO să fie aplicabile și pentru statele din flancul estic, cu atât mai mult că ele sunt la frontiera Alianței. Adică, dacă este necesar pentru planificarea unei apărări coerente amplasarea de baze NATO, nu trebuie să existe limitări pe această direcție, așa cum nu există state de rangul unul și de rangul doi în cadrul Alianței, adică state în care poți amplasa baze NATO și state în care nu poți amplasa baze NATO. Asta ar fi, să spunem, susținerea părții poloneze. În contextul viitorului summit de la Varșovia, pe baza unei înțelegeri româno-polonă, se va organiza un summit la 3-4 noiembrie la București care va reuni statele din flanc, dar și statele de linia a doua, adică cele trei state Visegrad, dincolo de Polonia. Acestea vor încerca să ajungă la o poziție comună în așa fel, încât în cadrul summit-ului Alianței de la Varșovia să promoveze această poziție comună a posibilității amplasării bazelor NATO la frontiera Alianței și în cele șase state care sunt la frontieră.”

Europa Liberă: În ce state sunt amplasate baze militare și unde nu sunt în acest moment?

Iulian Chifu: „Sunt baze în Germania, Italia, cum ar veni în statele vechi membre ale NATO. Însă în noile state membre ale NATO, statele actuale ale Grupului de la Visegrad şi cele șapte state din valul doi de extindere din anii 2002-2004, nu există asemenea baze. Mai mult, Actul Fondator NATO-Rusia din anul 1997 de la Roma apare relativ explicit cu o formulare care spune că „Alianța se va abține de la amplasarea capacităților militare permanente în regiuni”. Această prevedere este, pe de o parte, apărată de către oficialii NATO și am văzut declarațiile comandamentului NATO, militarilor din forțele NATO din Europa. Dar în egală măsură există și o contestare a acestei prevederi, pentru că Actul Fondator NATO-Rusia conține principiile fondatoare pe baza căreia s-a stabilit relația dintre NATO și Rusia, principii care au fost încălcate de Federația Rusă în Ucraina prin anexarea Crimeei și agresiunea militară din estul Ucrainei: principiul integrității teritoriale, consolidarea independenței și suveranității statelor europene, neutilizarea forței, nemodificarea frontierelor cu ajutorul forței

militare, neamenințarea cu utilizarea forței. Cam aceste principii, care sunt și principiile fondatoare ale OSCE, principiile Actului Final de la Helsinki au fost încălcate. În egală măsură, cealaltă parte a Actului Fondator conține, cam două treimi din Acord, referințe la Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa, tratat din care Federația Rusă s-a retras în anul 2007. Susținerea avocaților amplasării acestor baze permanente este că din Actul Fondator Rusia-NATO nu a mai rămas nimic și atunci există semnul de întrebare: de ce NATO ar respecta o înțelegere dintr-un Tratat, dintr-un Acord care a fost denunțat de facto de către Federația Rusă? Aici suntem și acestea sunt susținerile, dezbaterea este în curs și cel mai probabil că pe 4 noiembrie se va stabili și vom vedea cum arată declarația finală - susținerea sau nu pentru o anumită formulă care să fie propusă tuturor celorlalţi aliați din cadrul NATO. Deci, este vorba în interiorul NATO de capacitatea de agregare a unei teme, este o chestiune naturală care se petrece la fiecare summit al Alianței până încerci să găsești aliați, parteneri care să susțină o anumită temă.”

Europa Liberă: Reacția Rusiei, dacă se întâmplă să răspundă NATO la astfel de solicitări, care ar putea fi?

Iulian Chifu: „Nu știu în momentul de față care ar fi reacția Rusiei. Rusia a avut întotdeauna observații chiar și pe temele care sunt mult mai benigne, de tipul amplasării scutului antirachetă de apărare, sau în alte chestiuni. Pe de altă parte, nu știm dacă în momentul de față Federația Rusă este în situația în care ar putea emite pretenții, fiind vorba despre actorul care a ieșit din sistem, actorul revizionist care a încălcat toate regulile de securitate europeană, regulile dreptului internațional. În acest context, este dificil, pe de o parte, de anticipat, pe de altă parte, de văzut care este greutatea unor susțineri ale Federației Ruse în fața unor argumente care ar putea să joace un rol important. Dar până la reacția Rusiei încă nu este foarte clar cum va arată declarația finală de la București de pe 4 noiembrie, nu este foarte clar în ce măsură celelalte state membre ale Alianței vor accepta, pentru că știți că decizia în cadrul NATO se ia cu unanimitate de voturi, toate statele trebuie să fie de acord. Este dificil în momentul de față de prognozat asemenea temă. Se va soluționa cu o decizie la summit-ul de la Varșovia. Importat este ridicarea acestei teme, apariția acestei problematici, pentru că astăzi NATO cheltuiește foarte multe resurse pentru a reasigura statele estice, în sensul în care a creat aceste comandamente de integrare, are forțe rotaționale care circulă în mod periodic în cele șase state, participă la exerciții masive rotaționale. Vă dați seama că aici costul de transport pentru a duce aceste trupe în mod constant sunt extrem de mari, spre deosebire de cazul în care ar exista o bază permanentă amplasată în fiecare din aceste state, sau în locurile potrivite care ar scuti parte din aceste costuri care înseamnă respectarea neamplasării pe forțe permanente în regiune și menținerea reasigurării prin forțe rotaționale și capacitate de integrare.”

XS
SM
MD
LG