Una dintre cărțile ce se lansează la noua ediție a Târgului de carte de la Chișinău este semnată de Dorian Furtună, etolog, biolog și trainer din Chișinău. Este o cercetare despre anatomia spiritului conflictual, numita „Homo aggressivus. De ce nu se opresc războaiele și violența”. Cu Dorian Furtună a stat de vorbă Vasile Botnaru.
Europa Liberă: O întrebare de sinteză și să începem, în felul acesta, de la coadă, de fapt. Omul întotdeauna a vrut să își stăpânească instinctele și pornirile care nu de fiecare dată îi fac față. Cum credeți, după ce ați studiat comportamentele umane, în diferite condiții și ipostaze, omul a devenit mai stăpân pe sine sau, dimpotrivă, lasă hățurile?
Dorian Furtună: „Omul niciodată nu a fost liber de instinctele sale. Ele sunt inerente naturii noastre și adeseori nici măcar nu am știut că trebuie să ne izbăvim de instincte pentru că foarte multă vreme omul nu a recunoscut că are instincte. Să ne amintim că anumite ideologii au argumentat că omul este distinct de natura biologică, animală, deci, nu îi sunt proprii instinctele, ceea ce este rău la om vine din partea unor forțe obscure, oculte, de la diavol ș.a.m.d. Abia în ultima sută de ani noi începem să cercetăm la modul serios natura umană, descoperim că avem aceleași instincte care sunt proprii și specimenelor din lumea animală, așa cum o percepem noi, încă distinctă de noi. Și abia acum, în măsura în care înțelegem că suntem guvernanți de instincte, încercăm să le cercetăm, să le cunoaștem, să le moderăm, să le evităm pe unele și să le amplificăm pe altele, pentru că instinctele nu sunt neapărat ceva rău. Există altruismul care are o bază instinctuală. Există empatia care are o bază instinctuală. Există dragostea față de copii care are o bază instinctuală. Dragostea față de semeni ș.a.m.d. De regulă, asociem instinctele cu ceva negativ pentru că știm că iată agresivitatea este un instinct, el este un rău inițial necesar, poate. Și încercând să combatem violența, agresivitatea, noi punem la pachet toate instinctele, deși nu pe toate ar trebui să le temperăm, pe unele ar trebui să le scoatem la iveală.”
Europa Liberă: Deocamdată, nu am reușit să citesc cartea, dar tălmăcirea grafică pe care o vedem pe copertă spune că ar face parte agresivitatea din codul genetic, din structura umană. Aceasta înseamnă că umanitatea se autodistruge instinctual?
Dorian Furtună: „Dacă pornim de la premisa că agresivitatea este un lucru care distruge sau îl face pe om sau pe o comunitate să se autodistrugă, da, cu cât mai agresivi suntem, cu atât mai autodistrugători. Dar, în esență, nu este cam așa. Cel puțin, nu a fost așa inițial, la început. Pentru că agresivitatea a apărut pe linie filogenetică la cele mai primitive organisme, apoi la mamifere, apoi la hominizi de la care am provenit noi, apoi la oameni, ca o adaptare evolutivă, ca o modalitate prin care noi am reușit un comportament care ne-a permis nouă să rezistăm, să luptăm pentru existența noastră, să vânăm, să ne apărăm de dușmani, să cultivăm ceea ce se numește în limbajul nostru modern patriotism, coeziune, altruism de grup, altruism parohial. Există cumva o dualitate: cu cât mai mult suntem atașați de membrii grupului nostru, cu atât suntem mai xenofobi, mai ostili față de cei din străinătate, față de cei care reprezintă o altă cultură, au un alt limbaj, au un alt comportament, o altă culoare a pielii. Toate lucrurile acestea vin din arhaicitate, când instinctul acesta a permis comunităților umane să supraviețuiască. Acum, în contextul civilizației moderne, acest instinct care a fost cândva o adaptare și ne-a permis nouă să supraviețuim, să devenim dominatorii globului, să explorăm lumea din jur și să o exploatăm, acest instinct acum ne împiedică pe noi să trăim cumva pașnic, mai ales având în vedere că suntem atât de mulți, comunitățile sunt atât de dense, încât apar premise pentru ciocniri, pentru frustrare și pentru nemulțumiri. Și instinctul, care cândva ne-a ajutat, acum devine incomod și ne face viața dificilă.”
Europa Liberă: Un macho agresiv poate fi reprezentat, probabil, sau imaginat printr-un personaj foarte cunoscut, Vladimir Putin. Este cu valență pozitivă sau cu valență negativă, dacă aplicăm grila de cercetare?
Dorian Furtună: „Cartea mea este divizată în șase părți, are 80 de capitole. Una dintre părți, a cincea parte, este dedicată anume liderilor politici și trăsăturilor care îi favorizează pe ei în lupta ierarhică, în competițiile sociale și în competițiile politice. Un paradox, deși este un paradox aparent, este că, dacă la nivel de societate procentajul psihopaților este de unu, un procent de psihopați, în politică ori în afaceri, în alte domenii, procentajul psihopaților se ridică până la zece, zece procente, s-ar putea să fie fiecare al zecelea. Din ce cauză? Pentru că trăsăturile acestea psihopate avantajează unii indivizi în lupta pentru putere. A fost făcut un experiment interesant acum câțiva ani la West Point, Academia Militară din Statele Unite ale Americii, acolo timp de câțiva ani s-a studiat comportamentul a 900 de cadeți militari. Au vrut să identifice care trăsături îi va face pe unii dintre ei să își asigure o poziție ierarhică superioară, deci, să aibă succes în lupta competițională. După câțiva ani de cercetări, ei au ajuns la următoarea concluzie: aveau succes și deveneau lideri acei cadeți, acei indivizi care aveau una, două trăsături pozitive, pe care noi le considerăm pozitive, și câteva trăsături negative, printre care: egoismul, narcisismul, machiavelismul, neîncrederea în ceilalți. Adică, aceste trăsături au fost numite sub-clinice pentru că ele sunt, într-o anumită măsură, caracteristice și pentru oamenii care în medicină sunt numiți psihopați. Și experimente de acestea sunt tot mai multe în ultimii ani. Și indică faptul că într-adevăr în domeniile acestea competiționale adeseori persoanele cu trăsături sub-clinice, care nouă ne par indezirabile, au succes. Și în istoria contemporană, și în istoria clasică, și printre liderii pe care noi îi vedem la noi, pe continent sau pe alte continente, vedem tipi care la o privire mai atentă s-ar părea să demonstreze niște trăsături care sunt cumva dezagreabile. Este o constatare, o concluzie dezolantă, dar aceasta este realitatea. Pentru că, iarăși, de unde vine chestia aceasta? Din perioada arhaică, atunci când triburile se ciocneau între ele, atunci când lupta pentru întâietate se făcea pe calea confruntărilor emoționale, psihice, fizice, adeseori erau avantajate persoanele care demonstrau o agresivitate ieșită din comun, aproape sub-clinică, aproape psihopatică. Ei aveau acces la putere, aveau acces la resurse, aveau acces la mai multe femei, lăsau mai mulți urmași. Aceste gene s-au răspândit și ele sunt prezente până în zilele noastre. Cu privire nemijlocit la Putin, în două-trei capitole, din acea parte a cincea, unde descriu liderii politici, descriu și anumite fenomene psihologice care se referă la această personalitate politică, precum și la altele, dar o concluzie pe scurt: chiar dacă la putere vine un om, aparent, din toate punctele de vedere normal psihic, puterea îl corupe psihologic, îl face să fie mai ipocrit, mai egoist. Și aceasta o arată nu doar experiența, acest lucru îl arată și diferite experimente sociale care au fost făcute pe seama liderilor din diferite țări.”
Europa Liberă: Oamenii aceştia sunt la vedere. Şi din cauza aceasta presupun că interesează mai mult decât vedetele din artă sau din cultură. Oamenii aceştia îşi dezvoltă agresivitatea conştient, dincolo de faptul că spuneţi că mediul îi forţează, îi transformă, îi modifică? Oamenilor aceştia le convine reputaţia, sunt conştienţi de profitul pe care îl au?
Dorian Furtună: „Nu neapărat de fiecare dată. Să ne amintim de Machiavelli care spunea că liderul trebuie să fie pe undeva leu, pe undeva vulpe. Unii sunt lei în politică, alţii sunt vulpi. Sunt diferite strategii care permit indivizilor să aibă succes nu doar în politică, dar în cele mai diverse domenii. În cazul liderilor politici, în majoritatea situaţiilor, cred că ei nu sunt conştienţi sau nici nu ar accepta că ar suferi de o anumită trăsătură considerată sub-clinică. Ei, pur şi simplu, profită de experienţa, de felul lor de a fi. În domeniul leadership-ului exista aşa-numita teorie biosocială a leadership-ului. Ce spune această teorie? Ea spune că unele persoane se nasc cu o anumită predispoziţie genetică pentru leadership, pentru a fi lideri. Aceasta nu înseamnă că ar exista o genă a liderului, e vorba de altceva. Ei sunt mai rezistenţi la nivel de sistem nervos împotriva criticilor, sunt mai rezistenţi fizic, poate, sunt mai înclinaţi să se implice în diferite competiţii, concurenţă, au avut anumite traume sau anumite experienţe în copilărie care au dezvoltat la ei fie complexul inferiorităţii, fie complexul superiorităţii şi au tendinţa de a se afirma deasupra altora, de a dori să fie superiori, să comande. Ei nu conştientizează aceşti factori, fie genetici, fie psihologici care vin din fragedă copilărie. Pur şi simplu, aceşti factori lucrează ca un motoraş invizibil, dar care îi motivează pe ei să meargă înainte şi să devină lideri în diferite domenii de activitate.”
Europa Liberă: Dar e adevărat că sunt unii născuţi să fie lideri şi alţii care sunt născuţi să fie obedienţi şi executori?
Dorian Furtună: „Noi cu toţii suntem născuţi să fim lideri, doar că în diferite domenii. Unii sunt apţi pentru politică, alţii sunt apţi pentru a fi lideri în domeniul creativ, alţii sunt apţi pentru a fi lideri la grădiniţă.”
Europa Liberă: Sau măcar într-o familie.
Dorian Furtună: „Unii sunt buni lideri la şcoală, dar nu sunt, ulterior, buni lideri în domeniul managementului. Natura umană este foarte variabilă, cu toţii suntem diferiţi. Se consideră că felul nostru de a fi în proporţie de 50% este influenţat de factorul genetic, în rest de factorul social, factorul educaţionale, de cărţile pe care le-am citit şi viziunea asupra vieţii pe care ne-am format-o.”
Europa Liberă: A propos de cărţile pe care le citim şi le-aţi citit dumneavoastră, trimiterile bibliografice solide arată doar o mică parte, probabil, din cărţile pe care le-aţi citit. De ce vă interesează asemenea lucruri, de unde acest interes pentru un asemenea obiect de cercetare?
Dorian Furtună: „Revenim, iarăşi, la un fel de predispoziţie genetică. Tot aşa cum unii au predispoziţie genetică pentru activitatea politică sau de business, sau sportivă, sau competiţională, alţii au vocaţia de a fi pictori sau compozitori, sau matematicieni. O ilustraţie a faptului că unii oameni se nasc cu aptitudini pentru matematică sunt copiii de nouă-zece ani care sunt mici genii în matematică. Eu consider că există vocaţie pentru cercetarea naturii, pentru studierea naturii, aşa-numiţii naturalişti, vocaţie pe care am descoperit-o, am conştientizat-o, am îmbrăţişat-o. Apoi apar un şir de întrebări existenţiale care sunt fireşti pentru orice om: care este rostul vieţii; ce se întâmplă cu noi?”
Europa Liberă: Dumneavoastră faceţi o cercetare unică în condiţiile Moldovei.
Dorian Furtună: „În contextul Republicii Moldova. Şi cartea mea poate fi etichetată ca prima carte de etologie umană şi psihologie evoluţionistă din Republica Moldova.”
Europa Liberă: Ce e etologia? Explicaţi-ne.
Dorian Furtună: „Vă explic acum. Dar nu este un subiect unic în plan internaţional sau global. De zeci de ani se studiază aceste laturi ale comportamentului uman din perspectiva biologică, antropologică şi a psihologiei evoluţioniste. Etologia este o ramură a biologiei care studiază comportamentul animalelor. Iniţial, studia comportamentul animalelor şi primii etologi au și primit Premiul Nobel pe la începutul anilor ’70. Apoi au început să fie făcute tot mai multe paralele între comportamentul animal şi comportamentul uman şi a apărut aşa-numita etologie umană. Pe scurt, ea studiază instinctele umane. S-a descoperit că foarte multe instincte proprii animalelor pot fi identificate şi în cazul comportamentului uman. Şi atunci, studiind, făcând aceste paralele, studiind comportamentul uman după metodologiile iniţiale ale etologiei, avem noi revelaţii despre noi înşine. Deci, nu ne limităm doar la ceea ce spune psihologia, studiem şi ceea ce spune biologia. Mai ales, în ultimele decenii, datorită investigaţiilor la nivel de neurobiologie, la nivel genetic, s-au confirmat foarte multe ipoteze iniţiale ale etologilor despre factorul instinctual care guvernează comportamentele noastre umane chiar şi în societăţile contemporane. Mai pe scurt, ca să trasez linia – etologia este ştiinţa despre instincte. Etologia umană sau socială este ştiinţa despre instinctele umane. Da, noi suntem guvernaţi de raţiune, dar suntem, în egală măsură, iar în unele cazuri şi într-o mai mare măsură, guvernaţi şi de instincte.”
Europa Liberă: Chiar dominați?
Dorian Furtună: „Nu dominaţi, ci guvernaţi, cred că este o mică diferenţă.”
Europa Liberă: Dar în anumite situaţii, probabil...
Dorian Furtună: „…în situaţii de stres instinctele ies la iveală.”
Europa Liberă: Sau la adolescentul foarte înfierbântat.
Dorian Furtună: „Am un capitol în carte se numeşte Neurobiologia adolescenţilor, despre ce se întâmplă în creierul lor, de se comportă aşa cum se comportă.”
Europa Liberă: Titlul cu testosteronul cred că i-ar face curioşi pe ascultătorii noştri să caute cartea.
Dorian Furtună: „Testosteronul, hormonul agresivităţii. Este un aşa capitol.”
Europa Liberă: Întrebarea enervantă: ce valoare practică are o asemenea cercetare?
Dorian Furtună: „Eu vin cu diferite soluţii, deşi fiecare soluţie este relativă pentru problemele umane. De ce este relativă? Pentru că niciodată nicio soluţie nu a lucrat o sută de procente. Dar eu explic ce factori catalizează agresivitatea şi violenţa umană. Şi o suită de factori de asemenea gen funcţionează în mod negativ astăzi în societatea noastră moldovenească. Punând corect diagnoza asupra firii umane, cunoscând bine factorii care ne fac mai violenţi, cunoscând unele soluţii care ar putea să tempereze această violenţă la nivel de societate, unele soluţii care ne-ar putea ajuta să diminuăm gradul de agresivitate al copiilor la nivel de grădiniţă, şcoală, universitate, cred că toate aceste lucruri ar putea permite chiar şi unor factori de decizie să implementeze nişte proiecte de ordin social, nişte programe educaţionale, pentru a cultiva o societate mai nonviolentă, mai paşnică, mai tolerantă şi mai consolidată, mai cunoscătoare de sine. Cu cât mai bine ne vom cunoaşte, cu atât mai bine ne vom putea controla. Pentru că toţi avem instincte, doar că cel care cunoaşte manifestările instinctuale şi le identifică la sine are o capacitate mai mare de autocontrol. Este ceea ce ne lipseşte nouă. Educatorii consideră că părinţii trebuie să aibă grijă de educarea copiilor, părinţii lasă educarea copiilor în grija educatorilor. Acelaşi lucru se întâmplă la şcoală, nu există psiholog în şcoală. Toţi pasează de la unii la alţii responsabilitatea pentru educarea din punct de vedere psihologic, cultivarea emoţională a copiilor. Şi din cauza aceasta copiii, ca în domeniul educaţiei sexuale, la şcoală nu se cultivă, părinţii lasă pe seama pedagogilor, pedagogii pe seama părinţilor şi atunci copiii învaţă despre educaţia sexuală de pe YouTube sau din stradă. Aşa şi cu privire la comportamentul emoţional, agresiv, învaţă copiii cum să se comporte cu semenii în stradă, adeseori. Aceasta este o problemă. Ar trebui implementate nişte programe educaţionale în acest sens, care sunt implementate în ţările nordice. Nouă ne place să spunem că nordicii sunt paşnici, calmi, educaţi. Ei nu se nasc cu aptitudinea aceasta, le este cultivată. La noi nu este cultivată, pentru că încă nu au raţionalizat factorii decizionali importanţa investirii în asemenea programe educaţionale. A propos, în Statele Unite ale Americii, pare-mi-se, au fost făcute aşa calcule, că dacă investeşti şapte dolari în cultivarea unui copil încă la grădiniţă sau în clasele primare, faci o economie de câteva zeci de dolari, dacă ai încerca să faci corecţie când el este deja mare.”
Europa Liberă: Pentru început sigur că ar trebui să existe guvernare consecventă, o continuitate care să gândească pe termen lung şi nu doar pe termen scurt. Acum sunt la modă, se vând, se întreabă cărţi de genul „10 sfaturi cum să devii bogat”, „10 sfaturi cum să fii fericit”. Dumneavoastră nu aveţi genul acesta de informaţie, care să fie repede consumată şi transformată în sfaturi de viaţă?
Dorian Furtună: „Eu am ambiţia să-mi cultiv cititorul. Nu există în Republica Moldova mulţi cititori pentru asemenea cărţi, dar cu o carte, cu două, cu trei... O rândunică nu face primăvara. Însă trebuie să facem şi aceasta.”
Europa Liberă: Adică cititorul harnic poate să ia suficiente sfaturi din cartea dumneavoastră?
Dorian Furtună: „Mai devreme sau mai târziu oricine îşi pune întrebările: Ce este cu comportamentul nostru? De ce suntem aşa cum suntem? De ce copilul meu se comportă aşa? Cum să-mi educ copilul mai bine? De ce este atâta xenofobie şi agresivitate în jurul nostru? De ce ne comportăm violent? De ce liderii politici sunt aşa cum sunt ei? De ce eu nu mă pot stăpâni emoţional? Fiecare om, probabil, îşi adresează, cel puţin, o dată în viaţă, una dintre aceste întrebări.”
Europa Liberă: Şi nu doar în adolescenţă.
Dorian Furtună: „În cartea mea există răspunsuri la aceste întrebări.”
Europa Liberă: Cred că e cel mai bun îndemn ca oamenii să caute această carte.
