Linkuri accesibilitate

Un soi de bildungsroman epurat de biografic

La cei 90 de ani bătuţi pe muchie, francezul Jean d’Ormesson nu încetează să se minuneze, iar mirarea sa se traduce în pagini de carte – Ciudată e lumea, până la urmă!, Baroque Books & Arts, 2015, este un soi de bildungsroman epurat de biografic (căci la 90 de ani ce-ai trăit este bun trăit!), în care „fericitul” autor vorbeşte pe două voci, visul Bătrânului şi firul labirintului, pe cât de timorată prima („Oare eu exist? Ce-ar fi făcut oare oamenii dacă n-ar fi trebuit să mă caute pe mine? (…) Nu eu sunt întâmplarea, surpriza, subitul, viitorul? Iar timpul, nu sunt tot eu, poate? Şi nimicul, nu tot eu?”), pe atât de sigură de sine cea de-a doua („Dumnezeu ştie ce are de făcut. Şi istoria ştie mult mai bine decât noi ce ascunde în sân”).

Strălucitor, de-o eleganţă aristocratică (d’Ormesson e nici mai mult, nici mai puţin conte), fără pic de morb academic (din 1973, e şi membru al Academiei Franceze), stilul preface lectura într-o plăcere rafinată, şi nu doar pentru iniţiaţi. Căci spre a-şi atinge obiectivele – Să fie lumină! (în ale spiritului) –, autorul nu va pregeta să apeleze la un bagaj cultural comun: „Athos, Porthos şi Aramis, cei trei muşchetari ai lui Alexandre Dumas, erau de fapt patru. Cei patru muşchetari ai noii lumi sunt un canonic polonez, un astronom german, un matematician italian: Copernic, Kepler şi Galileo Galilei. La câteva luni după moartea celui din urmă, s-a născut şi al patrulea, şi cel mai important dintre toţi, d’Artagnan-ul cosmologiei: englezul Newton. Ei patru vor da peste cap Universul lui Aristotel şi al Sfântului Toma de Aquino”, pentru ca odată prinşi în mrejele naraţiunii să ne poarte până la Dumnezeu, căruia însuşi Einstein se vede nevoit să-i ia apărarea: „Teoria e generoasă, dar de-abia dacă ne apropiem un pic de misterul Bătrânului. Oricum, sunt convins că Bătrânul nu joacă zaruri”.

250 de pagini dense, la capătul cărora subscriu părerii autorului: „Nu ştiu dacă această carte e bună şi nici dacă va schimba pe cineva, cât de puţin. Pe mine însă m-a schimbat. M-a vindecat de suferinţele şi de rătăcirile mele. M-a făcut fericit, mi-a dăruit un fel de încredere şi pace. Mi-a redat speranţa”.

31 august ’15

XS
SM
MD
LG