Linkuri accesibilitate

„Aista e satul nostru şi noi trebuie să contribuim cu ceva. Că nimeni nu vine să-ţi dea tot de-a gata”


Reportajul campaniei „AICI e Europa Liberă” de la Ciorești, raionul Nisporeni

„O făcut bazarul, o făcut şcoala, grădiniţa, şoseaua. Satul se dezvoltă bine, primarul este foarte bun. Până acum nu a fost nimic, dar acum câte olecuțică, câte olecuțică s-o ridicat Ciorăştiul”, îmi spune încântată Eleonora Josan, pe care am întâlnit-o în preajma pieţei agricole proaspăt amenajată în stil de cabană de munte şi iluminată cu ajutorul unui felinar alimentat de la baterie solară.

Ca la noi mai rar, mi-au spus sătenii cu care am reuşit să stau de vorbă, enumerând o listă lungă a transformărilor vizibile din ultimii ani: grădiniță, școală și casă de cultură renovate, centru medical modern, gospodării conectate la apeduct și gazificate, şi obiectul mîndriei deosebite – şoseaua proaspăt asfaltată cu o lungime de peste trei kilometri, de la traseul naţional pînă la şcoală şi la biserica din sat. Primarul, care este la al doilea mandat, a atras în ultimii şase ani investiții de aproximativ 50 de milioane de lei pentru lucrări de modernizare. Când îi întrebi pe săteni al cui să fie meritul, majoritatea recunosc rolul primordial al primarului.

„Meritul e al primarului. Până acum toţi am fost săteni, toţi am contribuit la toate celea, dar nu s-a mişcat carul din loc”, mi-a spus Nina Golica, pe care am întâlnit-o în faţa casei de cultură stând de vorbă cu o altă săteancă, Nina Armăsari. Ultima spune totuşi că fără contribuţia sătenilor carul greu îl mişti din loc:

„Fără ajutorul populaţiei din sat nu putem să facem nicio lucrare. Chiar la apă au contribuit şi oamenii, la săpat un şanţ. Nu o avut omul cu ce se achita, mergea la lucrări.”

Europa Liberă: Putem spune că Cioreştiul e un sat european?

„Mai, mai aş zice, dar mai este de lucru încă în sat. O gunoişte trebuie de construit, pentru că încă sunt aruncate gunoaiele pe marginea drumului. Proiectul a fost pentru gunoişte, dar lumea o refuzat, că trebuie de plătit, dar gunoişte trebuie. Trebuie şi canalizarea. Drumurile prin sat trebuie de reparat tot cu puterile oamenilor. Am o pensie mizeră - 1100 de lei, dar sunt gata să dăm şi să facem şi drumurile prin sat şi gunoişte, şi canalizare.”

Sistemul de canalizare şi salubrizarea sunt priorităţile anunţate de primărie pentru viitorul apropiat. Partea complicată e să îi convingi pe săteni să plătească bani din buzunar pentru consumul de apă şi pentru colectarea gunoiului, spune primarul Valeriu Guţu. Priorităţile primăriei par să coincidă cu nevoile sătenilor, doar că atunci când vine vorba de participarea, inclusiv financiară, unii săteni se răzgândesc spune directorul casei de cultură Andrei Josanu:

„În sat sunt părerile împărţite. Mulţi vor, dar nu atât de tare vor când aud că trebuie să participe şi ei, fiindcă lenea e mare cucoană. Când trebuie de cerut, cer ca cineva să facă, dar când să participe – nu vor. Doar acel bătrân care are o pensie mică e gata să dea şi pentru infrastructură, dar pe omul tânăr nu îl interesează şi tot cere să îi dea cineva, să îi dea Europa, dar nu vrea să pună umărul. Cred că se poate de convins şi se poate de făcut multe ca satul nostru, comuna Cioreşti, să devină un sat european, să fim mândri, să ne mândrim că trăim în satul Cioreşti.”

Schimbările din ultimii ani din sat bucură ochii, îmi spune un pensionar care a evitat să se prezinte, din exces de modestie. Aceste schimbări însă nu i-au schimbat prea mult viaţa, spune el:

„Ani în urmă nu era nimic aici, nici şosea, nici farmacie, nimic. E schimbat radical, din deal, când intri, până în vale se vede, dar nu îi dă omului nimic asta. Se duce cu maşina mai uşor la deal, dar nu îi dă nimic omului asfaltul acesta, casa de cultură care s-a reparat. Omului nu îi dă nimic asta. Nu îi pune în traistă. Eu nu am nici pensie, nică, nică. Eu şi soţia nu avem o capeică măcar. Mai vindem şi noi ce avem. Mă duc acum după lemne să mai usuc perje, să vând. Punem în pământ. Am pătlăgele, chiperi, facem murături.”

Europa Liberă: Pământul vă hrăneşte?

„Dacă îl munceşti, da, dacă nu, nici el nu te hrăneşte. Nu ai nici cu ce lucra pământul. Combustibilul e scump, cultivatul, semănatul tot e scump. De multe ori ieşi în pierdere. Nu-i chip de trăit şi gata.”

Crearea locurilor de muncă pentru tineri e una din problemele stringente, mi-au spus mai mulţi localnici. Pentru că nu au unde munci, în special tinerii, pleacă în căutarea unei vieţi mai bune, fie în oraşele din preajmă, fie în străinătate. E şi cazul Cristinei, o mamă tânără. Ea spune că munceşte cu soţul la oraş, dar nu uită şi de gospodăria din satul natal, Cioreşti:

„Lucrăm la oraş, dar avem aici casă şi venim aici, punem roşii la murat, ne pregătim de iarnă. Venim când suntem liberi. Avem condiţii, avem apă, gaz.”

Europa Liberă: E mai simplu acum să creşti un copil la Cioreşti?

„Da, pentru că avem condiţii. E mai bine. Eu, de exemplu, mai bine l-aş creşte la sat decât la oraş. E mai sigur.”

„Avem condiţii. Noi, mai ales, femeile cu copii, avem nevoie de condiţii. Este apă, este o maşină automată de spălat, este o baie unde copilul se poate duce să se băiască când vine de la şcoală, când vine de la joacă. La oraş nu se prea nasc copii, dar noi, la sate, mai riscuim şi mai avem câte trei, patru, şase copii în familie”, îmi spune Elena, o altă săteancă, care zice că are trei copii, toşi şcolari. Doamna a ţinut neapărat să-mi vorbească despre condiţiile de la şcoala recent renovată:

„Da, e foarte frumos în şcoală acum, faţă de anii când eram noi şi când era mare sărăcie. Sunt ferestre de termopan, întotdeauna e curat, e aranjat. Copilul e în condiţii bune, nu îngheaţă, este gaz. Avem cazangerie nouă. Cadre sunt.”

Europa Liberă: Dar copii care vin la şcoală?

„Faţă de cum era înainte acum vin mai puţini. Dar nu e cum în alte sate. Am înţeles că nu vin copii, clasele se închid. La noi întotdeauna sunt. Anul acesta se formează o clasă, la anul se preconizează două clase de a întâia.”

Europa Liberă: Vin şi copii romi la şcoală, la grădiniţă?

„Da, am auzit că acum sunt câţiva. Dar cred că o să se tot coboare la vale, la noi, fiindcă aici e mai bine decât acolo, la Vulcăneşti. Au auzit că ei acolo se joacă de-a şcoala, iar aici, la noi, se face carte. Părinţii care doresc într-adevăr ca copilul să facă carte îl aduc la Ciorești.”

Elena spune că nu s-a gândit vreodată să plece din sat. Ea observă că şi tinerii care au mers în căutarea unei vieţi mai bune, oricum se reîntorc la sat şi investesc aici:

„Omul de sat întotdeauna îşi doreşte să vină şi să investească aici, în casă de la ţară. Se duc peste hotare, fac bani şi tot aici vâră bani, cu toate că nu stau aici, dar se gândesc că oricum revin acasă, poate la bătrâneţe.”

Stau de vorbă şi cu Elena, care e studentă în primul an la Colegiu de medicină din Chişinău. După finisarea studiilor se gândeşte să revină în sat:

„Cred că aici o să mă întorc. La părinţi, acasă. Aici e mai ieftin de trăit. Condiţiile sunt destul de bune deja.”

Europa Liberă: Credeţi că vă găsiţi aici şi un loc de muncă?

„Cred că da. Asistent medical e nevoie în orice localitate. Mai ales că acum avem mai multe locuri de muncă pentru că s-a renovat şi punctul medical.”

Locuitorii Cioreștiului par convinşi că pot construi un sat model cu standarde de viaţă europene, numai dacă fiecare pune umărul şi nu aşteaptă mană cerească.

„Aista e satul nostru şi noi trebuie să contribuim cu ceva. Că nimeni nu vine să-ţi dea tot de-a gata, na, trăieşte! Trebuie să muncim cât trăim.”

---------------------
„AICI este Europa Liberă” este o campanie a postului Radio Europa Liberă/Libertatea în parteneriat cu Programul comun pentru dezvoltare locală integrată, Progamul ONU pentru dezvoltare Moldova, şi Asociaţia Presei Independente. Partener media - postul de televiziune Canal Regional. Pentru a afla în ce zi suntem în localitatea Dvs ori pe aproape accesați harta interactivă a comunităților în care vom face tabără pe parcursul unei zile întregi.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG