Linkuri accesibilitate

La sfîrșit de săptămână cu Europa Liberă. Valentina Ursu de vorbă cu locuitori din Zaim, raionul Căușeni, și din Larga, raionul Briceni, două comune în care a poposit autobuzul "AICI este Europa Liberă".

După publicarea articolului semnat de secretarul general al Consiliului Europei Thorbjørn Jagland, sintagma „stat capturat” de oligarhi a ajuns a fi un fapt recunoscut de multă lume, inclusiv la nivel mondial. Povestea de succes a Moldovei a luat sfârșit într-un mod rușinos și acum a venit timpul să se dărâme captivitatea, sugerează tot mai mulți analiști... Dar cum poate fi dărâmată această captivitate?

În articolul semnat de secretarul general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, publicat în „The New York Timesi, se spune că Republica Moldova este un stat captiv care se află în mâinile oligarhilor, cu o corupție endemică ce determină cetățenii de rând să migreze în state unde pot găsi o viață mai bună. Îndemnul formulat ferm de diplomatul european sună așa: „Moldova trebuie să se gândească și ea la securitatea ei democratică. Odată cu măsurile urgente necesare pentru fixarea sectorului bancar, guvernul trebuie să înceapă imediat eliminarea din instituțiile publice a funcționarilor corupți”. Problemele abordate de înaltul demnitar european sunt discutate și de simplii cetățeni. Iată câteva opinii pe care le-am cules la Zaim, o localitate din raionul Căușeni.

„Sunt mulţi hoţi şi tălhari. Fură mult şi nu au saţ de bani, fiindcă banul e lacom şi nu ajunge niciodată. De ce au mult, vor şi mai mult.”

Europa Liberă: Şi cei care au bani mulţi ce fac cu ei?

„Ce fac? Noi nu-i avem. Dar care-i au se sfădesc ca proştii.”

La tîrg în Zaim

La tîrg în Zaim

Europa Liberă: Dumneavoastră aţi fost la alegeri, aţi votat. Pentru ce aţi votat?

„Să ne fie viaţa mai frumoasă. Iată, ne-au scumpit lumina, gazul, ne strâng gaica, să vadă cât vom rezista noi. Dacă ar putea şi aerul să ni-l ia, ar fi şi mai bine, dar nu-l pot lua...”

Europa Liberă: Şi cât va rezista moldoveanul?

„Până va muri.”

Europa Liberă: Nu protestează, nu se revoltă?

„Dar ne trebuie ca în Ucraina? Acolo moare lume nevinovată. De ce e supraîncălzire globală? Fiindcă e război şi nevoie, cald. Nu, aşa ceva nu vrem.”

Europa Liberă: Ce probleme trebuie să rezolve cei de la guvernare?

„Să aibă omul de lucru acasă, să nu se ducă în străinătate. Şed bătrânii şi plâng că nu are cine le aduce o pâine. Eu mi-am încărcat mâinile de la piață, dar cum voi ajunge acasă, nu ştiu.”

Europa Liberă: Cel din vârful puterii trăieşte cu alte probleme decât cel de aici, de la firul ierbii?

„Pe acela nici vânt rece nu-l ajunge la cap. El pluteşte în bunătăţi.”

„Noi să ne rugăm de Domnul măcar să ploaie şi să se facă sfânta pâine.”

Europa Liberă: Cum ar trebui să fie preţuită munca moldoveanului?

„Să plătească normal la oameni. Aceasta e pensie? Primesc 700 de lei, am lucrat 40 de ani.”

„Nici de medicamente nu ajunge. Noroc că mai avem copii şi ne mai susţin, dar am plânge pe toate drumurile.”

Europa Liberă: Oamenii se plâng la bucătărie, în familie şi rămân cu ofurile şi necazurile lor?

„Dacă cei de la putere s-au ascuns la umbră, nu-i vede nimeni. Ei au nevoie de popor numai când sunt alegeri, vin la fuga: „Alegeţi-mă, că voi fi bun”. Şi dacă a prins scaunul... Acestea au fost alegeri? Au mutat scaunele de două degete la o parte şi iar le-au aşezat la loc.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră cât de responsabil v-aţi dat votul în ziua alegerilor?

„Eu ştiu că toţi sunt hoţi şi tâlhari şi nu am încredere în nimeni, afară de Dumnezeu.”

Europa Liberă: Dar aţi votat.

„Am votat.”

Europa Liberă: Pentru ce?

„Pentru pace, sănătate.”

„Dar nu ştiu dacă vom rezista sau nu, încă patru ani.”

„Eu sunt bătrână, poate m-a ierta Dumnezeu.”

„Cei tineri nu ştiu ce vor face.”

„Tinerii oleacă sunt răi de lucru. Dar nu oleacă, mai mult. Bunătăţi vor să mănânce, să se îmbrace frumos, dar de lucru nu.”

„Noi ne vom ascunde în ţărnă, dar voi veţi muri de foame. Noi am lucrat pământurile fără nicio copeică trei ani de zile. Făcă o copeică de una.”

„Familiei mele nu-i place cum se comportă tineretul.”

Europa Liberă: De ce s-a divizat societatea? Unii vor ca ţara să meargă cu Uniunea Europeană, alţii cu Federaţia Rusă, unii cu stânga, alţii cu dreapta.

„Eu sunt de acord să fie şi cu ruşii, şi cu europenii, să vândă producţie şi în Rusia, şi în Europa. Să nu muncească omul o vară întreagă, un an întreg să aştepte şi la urmă nu are unde-şi vinde producţia. E păcat. Rezolvaţi problemele oamenilor care dor…”

Europa Liberă: Discutaţi încotro Moldova, cu Estul, cu Vestul?

„Ce depinde de noi? Discută, discută şi stau pe loc. La Chişinău, ei discută? Numai fac făţărie că discută, că vor spre Europa, dar şed pe loc. Cât muncim noi... Laptele îl primesc cu trei copeici, carnea nici nu se întreabă, nu ai cui o vinde, nici ce face cu dânsa. Ţinem vaci, buhai şi degeaba le ţinem. Rămânem numai cu chinul şi cu baliga. Ei nu rezolvă nicio întrebare, nu fac nimic.”

Europa Liberă: Şi de ce nu faceţi presiuni asupra celor care guvernează ţara, ca să schimbe situaţia?

„Auzim că pe la Chişinău se mai revoltă oamenii, dar tot degeaba. Stau de dimineaţă până seara să vând două viţele de jumătate de an. Cineva îmi dă trei mii de lei pe dânsele. Trei mii eu am cheltuit când erau ele de o lună, pe cât lapte am vârât în ele. Şi de atunci până acum câtă mâncare le-am dat... Eu nu-mi scot nici 10% din cheltuieli. Rămânem numai cu baliga.”

Europa Liberă: Unde s-a greşit în Republica Moldova? Cine a greşit? De ce atât de greu lucrurile se schimbă?

„Fiindcă ei nu se gândesc la norod.”

Europa Liberă: Cine ei?

„Parlamentarii. Pentru ce stau ei acolo? Ei rezolvă numai în ce bănci să-şi ducă banii pe care îi fură, miliardele furate. Ei toţi acum se gândesc că, dacă intră în Uniunea Europeană, vor fi daţi toţi afară şi de aceea fură cât pot.”

Europa Liberă: Dumneavoastră unde aţi vrea ca Moldova să meargă?

„Vreau cu Europa. Poate măcar europenii îi vor strânge de gât. Altfel nu e nicio scăpare. Dacă intrăm în UE, poate se va schimba ceva. Dar acum toţi fură în toate părţile. În vremea de azi nu vedem niciun viitor.”

Europa Liberă: Cetăţeanul îşi poate decide de unul singur soarta?

„Nu aş crede. Trebuie să fie cineva din afara ţării. Singură Moldova numai în râpă ajunge. La noi nu are cine conduce.”

Europa Liberă: Cum trebuie să fie un conducător? Ce calităţi trebuie să aibă?

„Să muncească pentru norod, pentru oameni. Toţi sunt disperaţi, nu se arată niciun viitor. De ce merge, e tot mai rău şi mai rău.”

Europa Liberă: V-aţi gândit vreodată să plecaţi de aici, de la Zaim, să luaţi drumul pribegiei, să vă câştigaţi bucata de pâine peste hotare?

„Unde să mă duc? Eu sunt bătrân să mă duc. Se mai duc băieţii, unul în Germania, unul în Rusia.”

Europa Liberă: Care e mai mulţumit: cel care merge în Rusia la muncă sau cel care în Germania?

„Cel care merge în Germania. De la Rusia vin cu nimic şi iar se duc, şi îi amăgesc.”

„Lumea nu are de lucru. Fiul meu acum vrea să plece peste hotare.”

Europa Liberă: Unde vrea să plece?

„În Sankt-Petersburg. Acum sunt foarte multe probleme – patentul, registraţia, trebuie să plătească unde locuieşte.”

Europa Liberă: Dumneavoastră care dintre politicieni vă insuflă încredere?

„Nimeni. Absolut nimeni. De ce atâtea alegeri, așa de des alegeri? Dacă Moldova e atât de săracă?”

*

Au fost câteva gânduri exprimate de locuitorii de la Zaim, Căușeni, dar să revenim la constatările secretarului general al Consiliului Europei, Thorbjørn Jagland, care formulează concluzia că: „În ciuda anilor de dezamăgire, mulți moldoveni încă au o ambiție însemnată pentru statul lor. Ei susțin că, eliberat de corupție, statul se poate transforma, dar, înainte, acest stat captiv trebuie înapoiat cetățenilor săi”. În satul Larga din raionul Briceni, am discutat cu un consilier comunist. Anatolii Creciun are părerile lui despre așa-numitul „jaf al secolului” care a dus la devalizarea celor trei bănci.

Anatolii Creciun: „Nu puteau forţele de stânga, să fi fost trei Dodoni împreună, şi patru Voronini, nu puteau să le dea Aeroportul, nu puteau să le permită furturile din bănci de către ruşi. De ce ne facem iluzia că avem o conducere care ne duce în Europa?! Ei au vândut Rusiei şi Banca de Economii, şi Aeroportul, şi toate celea. Şi noi ne facem iluzia că suntem europeni, ei ne duc în Europa şi noi, gata, 70-80% suntem europeni. La noi este o problemă majoră – când alegătorii se socot că sunt mai hâtri decât acei pe care îi aleg. Aceasta e o problemă majoră pentru Moldova.”

Europa Liberă: Cum alege astăzi cetăţeanul Republicii Moldova?

Anatolii Creciun: „Aşa cum alege.”

Europa Liberă: Cu capul, cu mintea, cu burta?

Anatolii Creciun: „E greu de spus.”

Europa Liberă: Din observaţiile dumneavoastră, pentru ce îşi dă votul alegătorul din Republica Moldova?

Anatolii Creciun: „Sunt membru al Partidului Comuniştilor, e o cinste pentru mine. E greu de orientat în ce gândeşte poporul nostru, cum gândeşte, însă merită conducerea pe care o are.”

Europa Liberă: Cine face în Republica Moldova reforme, pentru ca cetăţeanului să i se aducă bunăstarea şi prosperitatea pe care o aşteaptă şi care i-a fost promisă în campaniile electorale?

Anatolii Creciun: „Eu în momentul de faţă cred că alegerile anticipate aproape sunt inevitabile.”

Europa Liberă: Şi credeţi că vin alte forţe la putere?

Anatolii Creciun: „Dacă am ajuns la marginea prăpastiei, să ne ducem împreună în prăpastie?”

Europa Liberă: Lăsaţi să se înţeleagă că Moldova de azi e cea pe care şi-o doreşte moldoveanul care deplânge la fiecare colţ că trăieşte în sărăcie, că nu e o justiţie independentă, că nu se luptă cu corupţia?

Anatolii Creciun: „Poate. Dar eu cred că până nu ne vom reîntoarce la guvernul de profesionişti...”

Europa Liberă: Ce înseamnă un guvern profesionist?

Anatolii Creciun: „Vă spun ce înseamnă guvern de neprofesionişti. Am avut în guvernul Gaburici unul în Medicină şi unul la Asistenţa Socială, după schimbarea guvernului, a trecut unul de la Asistenţă Socială la Sănătate – aceasta vorbeşte de tot profesionalismul şi toate angajamentele care sunt între dânşii...”

Europa Liberă: Ce e mai important pentru cetăţenii din Republica Moldova: să existe democraţie sau să existe dictatură?

Anatolii Creciun: „O democraţie autentică numaidecât e mai bună. Dictatura e ceva rămas în urmă, din domeniul trecutului.”

Europa Liberă: Moldovenii ce fel de preşedinte îşi doresc: un tătucă, un dictator care să ţină frâiele în mână? Sau un preşedinte democrat?

Anatolii Creciun: „Dacă alegem un preşedinte dictator, înseamnă că 23 de ani de independenţă îi ştergem cu buretele şi trecem nu ştiu la ce mai departe. Iarăşi, ajungem la întrebarea că noi facem mişcări haotice dintr-o parte în alta.”

Europa Liberă: O mişcare directă, în înţelesul dumneavoastră, ce înseamnă?

Anatolii Creciun: „Avem Constituţia, avem modelul de alegere a preşedintelui, să le folosim şi gata.”

Europa Liberă: Acum alegerea preşedintelui se face în cadrul Parlamentului.

Anatolii Creciun: „De ce căutăm noi să alegem cu 61, cu 57, apoi, e posibil să facem referendum cu doi să fie ales? Astfel, se poate de organizat un referendum ca doi oameni să aleagă preşedintele.”

Europa Liberă: Aluzia dumneavoastră e ca deputaţii să aleagă preşedintele sau cetăţenii?

Anatolii Creciun: „61 de mandate e o democraţie autentică, o republică parlamentară.”

Europa Liberă: Dar ştiţi că nu există o majoritate parlamentară? Şi dacă nu există, e foarte greu să se găsească 61 de voturi ca să fie ales şeful statului.

Anatolii Creciun: „Poate când vom găsi majoritatea parlamentară, vom ieşi şi din criza în care ne aflăm astăzi.”

Europa Liberă: Cine ar merita să facă o majoritate parlamentară? Ce partide?

Anatolii Creciun: „Toate care au fost votate de popor.”

Europa Liberă: Toate sunt 101 mandate.

Anatolii Creciun: „Atunci facă majoritate parlamentară să aleagă preşedintele.”

Europa Liberă: Ce partide credeţi că trebuie să facă această majoritate?

Anatolii Creciun: „Deputaţii de bună-credinţă.”

Europa Liberă: Cine sunt cei de bună-credinţă, în opinia dumneavoastră?

Anatolii Creciun: „Toţi 101 au fost aleşi de popor şi trebuie să se gândească.”

Europa Liberă: Nu vreţi să răspundeţi la întrebare?

Anatolii Creciun: „Nu.”

Europa Liberă: Care sunt reproşurile dumneavoastră la adresa clasei politice?

Anatolii Creciun: „Politizare excesivă a tot ce este în ţara aceasta.”

Europa Liberă: De ce au vrut să politizeze totul?

Anatolii Creciun: „Ca să funcţioneze mai bine schemele şi pentru a creşte rândurile partidului, pentru a-şi promova membrii de partid, pentru a-şi apăra interesele partidului. Acesta e tot răul, toată buba Moldovei.”

Europa Liberă: Lumea poate recâştiga încrederea în instituţiile statului, în clasa politică?

Anatolii Creciun: „Se va reveni la normal, deoarece noi, moldovenii, aveam o calitate bună, sunt oameni de treabă. Mare parte a populaţiei e de treabă. Cred în cumsecădenia moldovenilor.”

Europa Liberă: Şi dacă moldovenii sunt oameni de treabă, sunt cumsecade, sunt harnici, de ce au clasa politică pe care o au?

Anatolii Creciun: „Mintea moldoveanului de pe urmă, care odată şi odată vine.”

Europa Liberă: Şi în al 12-lea ceas moldoveanul ce va face?

Anatolii Creciun: „Va face bine. Sunt optimist. Şi aceasta le insuflu şi copiilor mei, familiei, consătenilor.”

Europa Liberă: Care sunt temerile dumneavoastră? De ce vă temeţi mai mult?

Anatolii Creciun: „Compar cu acei care se tem de bătaie, dar singuri sar la bătaie. E o prostie moldovenească. Situaţia nu e atât de rea în Moldova. La urma urmei, se vor găsi şi banii. Anume acest miliard va aduce la aceea că societatea noastră se va trezi, poate se va uni, poate va gândi altfel. Trebuia un imbold dat acestei societăţi, că se putea pe parcursul a zeci şi sute de ani să ne fure mai departe cu bucăţica. Însă şi-au permis să obijduiască acest popor şi aceasta se va răsfrânge asupra lor într-un timp mult mai apropiat decât cred ei.”

*

Alexandru Bejenaru, și el locuitor din satul Larga, raionul Briceni, paradoxal, deși este membru al Partidului Comuniștilor, se declară un euro-optimist convins și spune că Moldova trebuie să urmeze calea euro-integrării, dar să păstreze relații bune și cu Federația Rusă.

Alexandru Bejenaru: „Moldova merge pe o cale normală, dar dacă ar fi să trăim bine şi cu vecinii din dreapta, şi din stânga. Altfel nu e chip.”

Europa Liberă: Moldova trebuie să aibă relaţii bune şi cu Estul, şi cu Vestul?

Alexandru Bejenaru: „Ar trebui numaidecât.”

Europa Liberă: Ce înseamnă o relaţie bună dintre Moldova şi Federaţia Rusă?

Alexandru Bejenaru: „Trebuie aşa: voi aveţi gazul, energia electrică. Noi avem fructele şi legumele. Şi voi ştiţi foarte bine că ele sunt ieftine la noi și sunt bune.”

Europa Liberă: Dar aţi văzut buldozerele din Federaţia Rusă care îngroapă piersicii din Moldova. Mai înainte vopseau gardurile cu vinuri din Moldova?

Alexandru Bejenaru: „Am văzut. Mă doare inima şi sufletul. Noi ştim cum se produce la noi.”

Europa Liberă: Și cum vă explicaţi că Federaţia Rusă spune că fructele din Moldova nu mai sunt bune, vinurile nu mai sunt bune?

Alexandru Bejenaru: „Scurt şi clar – politica.”

Europa Liberă: Dumneavoastră ziceţi că Moldova trebuie să menţină o relaţie bună cu Federaţia Rusă?

Alexandru Bejenaru: „Ar trebui şi Federaţia Rusă să ţină relaţii bune. Nu numai noi cu ei, dar poate şi ei cu noi. Acum aţi venit până la Briceni, aţi văzut câte drumuri bune avem, dar ele sunt făcute pe banii americanilor. Scrie pe toate tablourile: „Banii cetăţenilor americani”. Nouă ne este ruşine că le mai stricăm. În drumul Sărăteni-Soroca se vorbea cât s-a investit. Noi ştim cât s-a investit în peste 90 de kilometri şi cât s-a distrus, s-a furat. Doamne fereşte, acesta e un păcat. Mie mi-e ruşine şi de mine, poate şi eu undeva dau cu oiştea în gard şi nu gândesc aşa cum trebuie. Dar de celălalt cetăţean cu mult mai mult mi-e ruşine.”

Europa Liberă: Spunea cineva de aici, din sat, că s-au politizat foarte mult instituţiile statului, despre politică vorbeşte şi omul de sus, şi omul de jos. Cum scapă de această politizare ţara?

Alexandru Bejenaru: „Ar trebui fiecare să ne căutăm de treabă, să scăpăm și de bandiţi, de hoţi. Nu vă supăraţi că spun această vorbă, o aud de la politicieni, de la mulţi oameni – să scăpăm de hoţi. Lumea îi cunoaşte, pe acei cu miliardul... Doamne fereşte! Copiii lor se vor gândi, vor vedea. Cum aceasta? Iată, aceştia sunt hoţii. Nu vreau să-i numesc, nu am nevoie de ei o sută de ani. Mie, pur şi simplu, nu-mi place un lucru, noi nu suntem ţară săracă, eu nu recunosc cuvântul acesta, mai ales la nord, că trăim sărac. Doamne fereşte, nu! Unele familii au câte două maşini. Nu trăim sărac, nici vorbă nu poate fi. Dar oleacă nu ştim să gospodărim. Aţi venit la Larga, aţi mers pe străzi, aţi văzut cum trăiesc larginenii? Este vreun gard făcut din scândură sau vreun gard făcut din stuf? Sau vreo casă acoperită nu cu ceea ce e la sud? Noi trăim, nu pot arăta radioascultătorilor cu mâna, la un nivel, slavă Domnului. Acum avem o conducere în sat... Bravo, băiatului acesta. El a venit brusc. Noi l-am susținut.”

Europa Liberă: De ce la sat se poate şi în stat mai greu?

Alexandru Bejenaru: „Statul fură.”

Europa Liberă: Cine e statul?

Alexandru Bejenaru: „Parlamentul.”

Europa Liberă: Cineva din clasa politică vă reprezintă?

Alexandru Bejenaru: „Oazu Nantoi pentru mine e un exemplu. Şi mult timp am ţinut la Lupu, mai preşedintele ţării decât el nu putea fi, dacă nu era implicat cu ceilalţi.”

Europa Liberă: Şi acum cine merită să ajungă preşedintele Republicii Moldova?

Alexandru Bejenaru: „Nu se ştie. Eu sunt pentru ţară prezidenţială, cu împuterniciri, preşedintele se fie ales de popor.”

Europa Liberă: Un preşedinte tătucă?

Alexandru Bejenaru: „Întrebarea e provocatoare. Dar pentru un an-doi ar trebui să fie tătucă.”

Europa Liberă: Şi ce să facă într-un an-doi?

Alexandru Bejenaru: „Pinochet în 17 ani a ridica Chile. Se vede că la noi trebuie o mână de fier pe un an-doi, să-i înlăturăm, să-i punem la punct pe cei care au adus ţara pe muchie de prăpastie. La noi poporul e muncitor, dar ne facem leneşi încetişor.”

Europa Liberă: De ce lenea se cuibăreşte?

Alexandru Bejenaru: „Pentru că locuri de muncă pentru tineret nu prea sunt. Trebuie să aibă tata grijă ce să facă feciorul.”

Europa Liberă: Şi feciorul are grijă de tată? Sau doar tata de fecior?

Alexandru Bejenaru: „Dumnezeu ştie. Tata are grijă de fecior. Aceasta e realitatea.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cum vă explicaţi că lumea continuă să plece din Moldova? Dacă ziceţi că nu se trăieşte greu şi rău.

Alexandru Bejenaru: „Omul care are bani mai vrea. Şi să nu credeţi că cei care au plecat sunt chiar atât de săraci, cunosc persoane din Larga care au plecat. Pur şi simplu, mai vor să aibă. S-a vorbit de satul Corjeuţi. Da, el a prosperat în ultimul timp numai datorită Parisului. Chiar şi un restaurant au acolo „La Paris”. Dar în Larga nu trăim mai sărac. Omul care vrea s-a dus astăzi la lucru, fiind remunerat cu 200 de lei. 200 de lei pe zi sunt bani.”

Europa Liberă: Şi ce face moldoveanul cu bani mulţi?

Alexandru Bejenaru: „Garduri, ferestre.”

Europa Liberă: Dar de ce nu îi investeşte?

Alexandru Bejenaru: „Că nu ştie. Nu știe, nu vrea. Am devenit un pic leneşi. Eu o spun direct, nu mă tem să o spun.”

Europa Liberă: Moldova în patru ani cum va arăta? Altfel decât arată azi?

Alexandru Bejenaru: „Dacă va fi ţară prezidenţială, vă asigur că vom avansa, credeţi-mă. Dacă rămâne ţară parlamentară, vom bate pasul pe loc.”

Europa Liberă: Şi încotro trebuie să meargă Moldova?

Alexandru Bejenaru: „Încă o dată spun: mergem spre Europa. Nici vorbă nu poate fi.”

Europa Liberă: Care e avantajul de pe urma apropierii de Uniunea Europeană? Altul decât cel dacă s-ar apropia Moldova de Uniunea Euroasiatică?

Alexandru Bejenaru: „Rusia nu a făcut nimic, niciun gram, nicio copeică, niciun bănuţ nu ne-a dat.”

Europa Liberă: Dar rău a făcut Moldovei Rusia?

Alexandru Bejenaru: „Dar ce a făcut bine? În Ţările Baltice – război, în Caucaz război, în Ucraina război. Dar la noi în anul 1992? Nu ţinem minte?”

Europa Liberă: Cine poartă vină pentru războiul din Transnistria?

Alexandru Bejenaru: „Dacă noi am fi ridicat mâinile în sus, era trădare. Dar am vrut să ne apărăm. Cu cine am luptat? Am luptat tot cu armata a 14-a. Nu mă tem să spun aceasta. Eu am 72 de ani şi cunosc istoria mea.”

Europa Liberă: Vă mândriţi că sunteţi cetăţean al Republicii Moldova?

Alexandru Bejenaru: „Nici vorbă nu poate fi.”

Europa Liberă: Cu ce vă mândriţi?

Alexandru Bejenaru: „Cu totul. Cu poporul meu, cu plaiul meu, cu frumuseţea care este în jur, cu primarul mă mândresc. Cu satul meu natal.”

*

Ion Găină, directorul casei-muzeu Alexei Mateevici de la Zaim, Căușeni, este preocupat mereu de noi proiecte culturale și spirituale. L-am întrebat și pe el de ce a ajuns Moldova pe marginea prăpastiei.

Ion Găină: „Din cauza celor care au venit la putere şi nu s-au gândit, întâi de toate, ce să lase după ei, dar şi-au pus întrebarea ce să ia cu ei în propriile buzunare. Pentru că întrebarea şi-au pus-o aşa, de aceea suntem unde suntem. Până la urmă, peştele de la cap se strică.”

Europa Liberă: S-a stricat rău peştele?

Ion Găină: „S-a stricat. Era destul, de exemplu, în patru sau opt ani de zile, când erau unii sau alţii la conducere, să vrea să facă ceva şi se făcea. De exemplu, s-a dorit, în cei câţiva ani cât a fost Maia Sandu în Educație, să se taie o tradiţie proastă cu copiatul la examene şi dacă a vrut ministra şi echipa să facă lucrul acesta, l-au făcut în trei ani. Bine, dar în 23 de ani nu se putea?”

Europa Liberă: Aceasta înseamnă cu nu au fost oameni potriviţi la locul potrivit, în funcţiile-cheie din stat? Sau de ce acest exemplu deocamdată rămâne a fi la singular? De ce nu s-au molipsit şi alţii să facă aşa cum s-a reuşit să se facă ceva în Educaţie, dacă ziceţi şi dumneavoastră că aici sunt rezultatele de faţă?

Ion Găină: „Prea multă grijă pentru stomac, urât, brutal fie spus, probabil, i-a încurcat pe toţi. Puterea şi banul întunecă mintea omului. Dar mă întreb: dacă din atâta lumea cât a fost, se putea găsi totuşi cineva să stopeze valul acesta de hoţii, de furturi, de dezmăţ? Mă întreb dacă pe cel care se scoală dimineaţa şi se culcă seara în bine, fără probleme, nu-l atinge măcar o ştire în care se spune că cineva s-a aruncat de la etaj că nu avea ce mânca, nu-l deranjează deloc? Şi dacă nu-l deranjează, atunci înseamnă că acela este pierdut, care stă în frunte şi nu simte, este un nesimţit.”

Europa Liberă: Şi această prăpastie între cei care guvernează ţara şi cel de la firul ierbii, care îşi duce viaţa uneori de azi pe mâine de ce se adânceşte? Şi cine poartă vina?

Ion Găină: „Cei care vin la conducere oricum trebuie într-o bună zi să se oprească, să-şi răsuflece mânicile şi să înceapă să facă ceva pentru ţară. Că nu ei trebuie să are, că nu ei trebuie să prăşească. Aceasta face omul de rând, aceasta face oricine. Munca şi-o face profesorul la locul lui, medicul la locul lui, toată lumea îşi face datoria. Ce le trebuie celor de sus ca să găsească formulele necesare, să strângă impozitele care curg printre degete peste toate râurile şi hotarele şi să-i facă pe oamenii care muncesc, de când lumea, şi de 23 de ani de independenţă, să primească un salariu? Lucrurile sunt atât de clare şi atât de simple, încât cred că oamenii sunt, pur şi simplu, înnebuniţi de avere şi lipsiţi de responsabilitate total. Se poate de făcut şi în trei ani, şi în patru ani. Exemplul este de faţă, ce a realizat în patru ani primarul de Zaim, un băiat tânăr, Ion Veste, fostul nostru elev, ne bucurăm pentru el şi ne mândrim cu el. Acum, când a trebuit să-l alegem pe un termen nou, am încercat să punem pe un poster lucrurile pe care le-a făcut. Nici nu ne încăpeau. În patru ani de zile a reuşit să facă săli pentru tineri, drumuri asfaltate, să aducă în ordine sediul primăriei, să restaureze mormintele strămoşilor, cel al tatălui lui Mateevici, să ridice un monument persoanelor deportate în Siberia. Dacă un primar în patru ani de zile, cu nimicul de finanţe pe care îl are în teritoriu, a putut să facă ceva, tu, cel cu miliarde deasupra, de acolo, cum nu poţi face, mă?!.”

Europa Liberă: Dar la nivel naţional, aveţi modele de politicieni asemenea celui de aici despre care vorbiţi, primarul de Zaim? Sunt sus oameni care să fie exemplu pentru alţii?

Ion Găină: „Eu ştiu că în surdină, undeva, sunt oameni oneşti, cinstiţi. Cu regret, la ecran şi în avanposturi apar cei care vor să facă carieră. Iar oamenii de care avem nevoie la conducere, nu ne trebuie cei care vor să facă carieră, dar cei care vor să facă bine pământului acesta, ţării acestea.”

Europa Liberă: Cât de responsabil este alegătorul atunci când îşi dă votul? Pentru că, o dată la patru ani, puterea e în mâna cetăţeanului. Poartă el responsabilitate sau, mai degrabă, se gândeşte că trebuie să fie responsabili doar cei care reprezintă guvernarea, puterea – deputaţii din Parlament, funcţionarii?

Ion Găină: „Omul de rând face alegerea din ce este. Sistemul politic nu-i permite nimic altceva, îi propune totdeauna răul cel mic.”

Europa Liberă: Şi 23 de ani s-a votat răul cel mic?

Ion Găină: „Şi 23 de ani s-a votat răul cel mic, care, în cei patru ani cât erau aleşi, se făcea cel mai mare rău, din răul mic se făcea răul mare. Şi la ultimele alegeri s-a văzut modelul, oamenii au vrut să zică: „Hai că aceştia până la urmă

Mă uit cât de dulci, cât de blajini, cât de prietenoşi sunt în perioada campaniei electorale. Mă, unde vă dispare prietenia şi complezenţa, în următorii patru ani?!

ne duc în Europa, noi vrem acolo. Să le mai dăm o şansă”. Dar nu înţeleg conducătorii care au ajuns încă o dată la putere cât răspundere au? Că de data aceasta Dumnezeu te pedepseşte dacă nu te pedepsesc oamenii! Că oamenii te-au învestit din nou cu putere, cu încredere. Mă uit cât de dulci, cât de blajini, cât de prietenoşi sunt în perioada campaniei electorale. Mă, unde vă dispare prietenia şi complezenţa, în următorii patru ani?! Că în următorii patru ani ei vorbesc de sus… Stai, frate, că eu te-am ales şi eu am să vorbesc la nivel cu tine! De ce îţi permis tu să fii şeful?”

Europa Liberă: Dar nu se întâmplă lucrul acesta.

Ion Găină: „Nu se întâmplă. Este o inhibare a demnităţii, probabil, pentru că omul se lehămeteşte. Atâta timp cât cineva urlă la marginea pădurii, la un moment dat, urli şi tu cu toată haita, pentru că atâta auzi – urlete... Şi atunci mă întreb: dar ce poate face omul?! Că ultima şansă este să iasă cu bâta în piaţă. Dar nu la aceasta trebuie să chemăm noi şi nu aceasta trebuie să facem, nu la aceasta trebuie să ajungem. Pentru că cei care vor ieşi cu bâta nu sunt oamenii de treabă, vor ieşi cu bâta cei care vor să provoace, cei care sunt bine plătiţi. Oamenii de treabă îşi caută de lucru, pentru că ei au de lucru. Eu încă o dată zic celor de la conducere: oameni buni, treziţi-vă, daţi-vă seama că nici răbdarea lumii nu e fără margini, pe de o parte; pe de alta, este totuşi o răspundere... Şi încă un lucru – dar nu suntem veşnici! Vei fi patru ani şi încă patru ani la putere şi pe urmă te duci de la putere şi vei mânca, dormi şi odihni bine. Şi care-i sensul vieţii tale? Că nu ai făcut nimic bun în viaţa aceasta.”

Europa Liberă: Domnule profesor, cum explicaţi dumneavoastră că din 1992 şi până în 2015 cei de la guvernare încearcă să caute duşmanii? Şi în cel mai des caz spun că duşmanul Republicii Moldova este în exterior. Această zbatere a Moldovei între Est şi Vest joacă festa? Sau ce se întâmplă că Moldova rămâne a fi în calea tuturor relelor, aşa cum zicea cronicarul? Să fie o scuză?

Ion Găină: „Această zbatere între Est şi Vest ne joacă festa. Şi când stai în calea tuturor relelor, ele nu pot să nu te atingă, tăvălugul trece şi peste tine, te agaţă de un picior, de o unghie, de nu ştiu ce, dar te agaţă. Dar nu în calea tuturor relelor stătea şi Ştefan cel Mare? Tot aici stătea, că nu în altă parte. Şi lumea îşi iubea domnitorul şi ţara era cu dânsul, când cerea să meargă la luptă.”

Europa Liberă: Dar Ţările Baltice tot în calea tuturor relelor s-ar afla.

Ion Găină: „Cred că noi trebuie să mai facem şi un studiu al geneticii noastre, ca să ne dăm seama cum putem folosi energia, aşa cum este ea, molcumă, liniştită, calmă, să o punem la treabă. Lenea stă în noi, invidia stă în noi. Este

Cine a învăţat bine lecţia demnităţii de la părinţi merge mai departe şi găseşte posibilitate să se realizeze în toate timpurile. Nu există timp istoric în care omul n-ar putea să crească o bucăţică de pâine sau să-şi hrănească copiii, sau să-şi ţină casa… Nu există.

adevărat că suntem şi noi ca ţiganii lui Alecsandri, când ni s-a dat libertate, nu am ştiut ce să facem cu ea… Cine a învăţat bine lecţia demnităţii de la părinţi merge mai departe şi găseşte posibilitate să se realizeze în toate timpurile. Nu există timp istoric în care omul n-ar putea să crească o bucăţică de pâine sau să-şi hrănească copiii, sau să-şi ţină casa… Nu există. Există numai lene spirituală. Şi de la cea spirituală porneşte şi cealaltă lene, obişnuită. Şi există deja indiferenţă şi, să fiu sincer, există şi o doză enormă de informaţie care dă buzna peste om şi care îl anihilează. Când din toate sursele, radio, televizor, internet, apare teroare, omor, furturi... Dacă toate televiziunile ar avea 50% programe libere, fă ce vrei, dar 50% obligatorii, de modele de trăit, modele de viaţă...”

Europa Liberă: Dar şi aici, la Zaim, din discuţiile pe care le-am avut cu localnicii, mai toată lumea vorbeşte despre politică şi politicieni. Nu am auzit pe cineva să vorbească cu mândrie despre afacerea lui. S-a politizat chiar totul şi nu s-a mai lăsat loc pentru altceva?

Ion Găină: „Mult s-a politizat. Dar vreau să vă spun că în spatele la toate lucrurile acestea şi la toate vorbele acestea, totuşi, stau oameni care își trăiesc cu demnitate destinul lor. Dacă mă gândesc la oamenii din Zaim, este un sat care se ocupă de altoit, o localitate care a moştenit o ocupaţie de la gospodăria agricolă, de la sovhoz.”

Europa Liberă: Da. Am înţeles că a fost o gospodărie milionară pe timpuri.

Ion Găină: „Milionară, în care se creşteau puieţi. Fiecare al doilea, al treilea zaimean se ocupă cu afacerea aceasta, dar oamenii trăiesc într-un circuit anual de griji şi nu aşteaptă să vină să le dea cineva ceva. Dacă cineva le-ar îmbunătăţi, de exemplu, prin legislaţie, scoaterea în vânzare sau altceva... Ce trebuie să facă statul? Ce trebuie să facă Parlamentul? Ce trebuie să facă guvernul? Să înlesnească lumii acestea, care deja munceşte, care nu a lăsat mâinile în jos în toată această perioadă grea şi a făcut ceva pentru sine, pentru ai săi, pentru cei din jur. Eu când mă uit în jurul meu, văd oameni cu demnitate în Zaim.”

Europa Liberă: Şi după ani de dezbinare pe criterii politice, pe criterii geopolitice, poate fi consolidată societatea? Sau ce idee ar putea să solidarizeze naţiunea?

Ion Găină: „Ideea naţională lipseşte de aceea că noi suntem separaţi 50 la 50 între Vest şi Est. Şi de aceea ideea naţională nu poate să o ia înainte, nu poate fi dominantă. Pentru că o idee ajunge să biruie numai atunci când ea e dominantă. Eu pot să o am, dar dacă ea nu a înaripat 70-80% din populaţie, cum să meargă ideea aceasta? De aceea, unii pentru alţii se socot frâne. Cei care ţin cu Vestul, respectiv, îi socot pe ceilalţi frână şi invers. Atunci când nu ştii cine eşti, nu ai cum să mergi înainte… Şi eu vă aduc exemplu. Părintele Alexei Mateevici, fiind o personalitate excepţională, cu cunoştinţe în 12 limbi, cu academie terminată şi cu Teologie, spunea: „Trebuie să ştim de unde ne tragem, căci altfel suntem nişte nenorociţi rătăciţi”… Trebuie să ştim că suntem români, strănepoţi de-ai romanilor şi fraţi cu italienii, francezii, spaniolii şi portughezii. Aceasta trebuie să le-o spunem tuturor – şi copiilor, şi celor neluminaţi. Să-i luminăm pe toţi cu lumină dreaptă. De aceea, dacă nu ştii cine eşti, ce te plângi că nu ai, că nu poţi?.. Dacă nu ştii cine eşti – eşti, dar turmă…”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG