Linkuri accesibilitate

„Înainte de a obține respectul pacientului meu, trebuie să mă lupt să-i obțin încrederea”


Jurnalul săptămânal cu Alina Glavan.

Născută în 13 octombrie 1974 la Chișinău. Absolventa a facultatii de medicina generala USMF N.Testemiteanu, specialist in ortopedie-traumatologie, doctor in medicina , master in managementul sanatatii publice, sefa sectiei Ortopedie-Traumatologie Nr2 a IMSP IMU.

Luni

Dupa un weekend linistit, petrecut impreuna cu familia, revin cu forte la serviciu. Agenda de luni e atit de incarcata, incat trebuie sa ma mobilizez pentru a nu-mi scapa ceva din vedere.

Telefonul suna de dimineata, sunt pacientii care vor sa se programeze la consultatii. Ajung la birou, bucuroasa sa-mi revad colegii si la 07.45 incepem sedinta la care discutam o sumedenie de probleme ce s-au acumulat doar in ultimele 24 ore. Se raporteaza toti pacientii si se transmite garda. Apoi urmeaza conferinta generala de dimineata, unde vorbim despre pacientii internati si cei pregatiti pentru operatii. Impreuna cu colegii analzam fiecare caz aparte.

Facem vizita in toate saloanele, discutam la patul fiecarui bolnav despre tratamentul care i se cuvine.. Pacienti sunt foarte multi, mai ales personae in etate care necesita mai multe ingrijiri palliative.

Crezul meu este ca trebuie sa-ti ajuti aproapele ca pe tine insuti. Asa am crezut si asa am incercat sa fac pe cat imi sta in putinta. Preotia, medicina, invatamantul sunt misiuni, nu meserii, asta am auzit de la mama mea care e si ea doctor.

O zi plina de lume si de emotii . Seara imi ajunge timp si pentru mine, merg la sport. Acasa uit de toate problemele si in sfirsit am timp de discutii cu persoanele pe care le iubesc- familia mea. Apoi multumita ca parca le-am reusit pe toate merg la culcare

Marți

Intre doua zile nu-i decit o noapte, iar daca mai e si o noapte alba…cafeaua imi da tonul pentru toata ziua. Ajung la serviciu, stabilesc o alta agenda. Am planificate mai multe interventii chirurgicale, niciodata nu stiu ora cand ies din sala de operatii. Atunci cand stiu ca viata pacientului e in mainile mele ma comport ca si cum as fi eu in locul lui.

Fiind feministă convinsă, am învatat sa conduc automobilul si să mă împotrivesc discriminărilor din sistem.

Spre seara mă întilnesc cu prietenii mei la un suc. Rîdem, glumim, povestim . Suntem fericiti. Adevărata fericire se găseşte în noi înşine, când ne împăcăm cu noi înşine, când ne resemnăm în faţa murdăriei şi josniciei umane dar continuăm să avem o atitudine proactivă prin luptă, păstrarea demnităţii şi iertare.

Miercuri

Iarasi rutina: cafeaua, dejunul si plec la serviciu, telefonul sună mereu, pacienti, pacienti, pacienti…

Alina Glavan

Alina Glavan

Pe parcursul zilei m-a vizitat un coleg din anii studentiei cu care ne-am amintit de zilele fara de griji pe care le-am avut cindva. Pentru cateva minute mă vizitează si alte cunostinte. Cand le mai povestesc prietenilor mei ce fac, ei vad doar partea urată. Ca tot timpul vad oameni bolnavi sau foarte bolnavi si pentru care nu prea am ce sa fac. Si că ei nu miros intotdeauna cel mai bine si că nu vorbesc uneori politicos. Da, e greu. Pur si simplu e greu. Dar dincolo de toate neajunsurile, e frumos. Mai ales atunci cand din spital pleacă lumea sănătoasă.

Seara, ruptă de oboseală merg la salon pentru că sunt femeie si pentru a mă relaxa nitel gasesc două ore.

Joi

Revin la muncă cu o dispozitie bunicică. Răsuflec minecele si ma apuc de lucru. O persoana neinvitată a dat buzna in birou cu emotii negative si cu strigate. Am ridicat si eu vocea si cateva ore am fost indispusă. Unii ar spune ca nu există chirurg care să nu arunce cu instrumentele la podea din când în când. Si asta dupa ce mi-am dat seama ca medicul a fost si a rămas o persoană importantă in viata societatii iar pacientul e cel căruia trebuie să-i cedezi. Urmează alte discutii cu oameni care se plang de sănătate. Si să stiti că rezultatele tratamentelor sunt dependente si de relatia dintre medic si pacient. Astfel, persoanele care au o comunicare bună cu medicul au rezultate mai bune si in urma tratamentului, dar merg si mai des la consultatii fară a avea teamă sau apatie.

Seara am mers la părinti, ca deobicei mama a pregătit o cină delicioasă, am glumit cu ei, m-am incărcat cu energie pozitivă si cu sufletul impăcat am plecat acasă.

Vineri

Sunt convinsă că în Moldovaputem face o medicină de calitate, chiar dacă banii sunt mai puţini. Consider că plecarea medicilor în străinătate este determinată de mai mulţi factori, inclusiv cel financiar. Am mulţi foşti colegi care au plecat în străinătate. Majoritatea celor aflati peste hotare probabil nu se vor mai intoarce. Dar poate gresesc.

Înainte de a obține respectul pacientului meu, trebuie să mă lupt să-i obțin încrederea, să-l câștig de partea luptei pe care o avem de dus împreună. Poate că în restul relațiilor sociale care domnesc în societatea contemporană, respectul e posibil fără încredere. În medicină, ar fi un non-sens.

Vine weekend-ul si voi pleca in afara orasului cu prietenii. Dar permanent sunt de găsit pentru că permanent sunt solicitată de cineva care are nevoie de ajutorul meu. Ma simt implinită, mi-e dor de toti ai mei, numaidecit mă voi intilni cu familia si tare imi doresc sa-mi văd cele două nepotele dulci si dragi ca niste ingerasi. Dupa intilnirea cu ele am impresia că-mi cresc aripi de zbor.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG