Linkuri accesibilitate

Protagonista Hanna Heath, restauratoare de manuscris vechi, se află pe urmele unei cărţi rare, Hagada din Sarajevo...

…Şi dacă am inversa cunoscuta formulă, chercehz la femme?! – cum ar veni, la femme cherche. Este exact ceea ce se întâmplă în romanul australienei Geraldine Brooks, Oamenii cărţii, Leda, 2009, unde protagonista Hanna Heath, restauratoare de manuscris vechi, se află pe urmele unei cărţi rare, Hagada din Sarajevo, „creată în Spania Evului Mediu, o raritate faimoasă pentru picturile sale (…), într-o epocă în care credinţa iudaică interzicea ilustraţiile de orice fel”, şi care reapare în mod misterios atunci când toată lumea o credea pierdut în timpul războiului din ex-Iugoslavia. „Am ştiut mereu că această carte este o supravieţuitoare. (…) Inchiziţia, naziştii, naţionaliştii sârbi… exact aceeaşi poveste”, constată Hanna, desfăcând profesionist „cartea [care] a determinat rescrierea istoriei artei”.

Pornind de la câteva semne descoperite în procesul de restaurare – o aripă de fluture, o pată de vin, nişte cristale de sare, un fir de păr alb ş.a.m.d. –, Hanna se întoarce în timp, pomenindu-se rând pe rând în Sarajevo anului 1940, când Hagada e ascunsă de un cărturar musulman; apoi în Viena lui 1894, când îşi face apariţia; după care în Veneţia lui 1609, când e salvată in extremis de la ardere pe rug; apoi în Tarragona, în 1492, când comunitatea evreiască tocmai este expulzată din Spania; şi în cele din urmă în Sevilla, în 1480, când sunt pictate somptuoasele miniaturi de către un creator musulman, ce se semnează „Zahra bint Ibrahim al-Tarek, cunoscută în Sevilla ca al-Mora”. Şi de parcă marea descoperire – că pictorul musulman, care „a creat aceste imagini pentru Benyamin ben Netanel ha-Levi”, era de fapt pictoriţă – n-ar fi suficientă ca să-o uluiască, întâmplarea face ca Hanna să afle în sfârşit cine-i tatăl ei – un faimos pictor mort la 28 de ani pe când maică-sa era însărcinată în luna a patru – şi să-i adopte numele, Sharansky, ca pentru a se emancipa odată pentru totdeauna de autoritara-i mamă.

„Voiam să scriu ceva diferit. Voiam să vorbesc despre oamenii cărţii, despre mâinile atât de diferite care au lucrat-o, au folosit-o şi au apărat-o. Voiam o naraţiune plină de suspans” – se confesează protagonista, iar autoarea romanului – având cuvântul carte (Book) înscris în nume, Geraldine Brooks – trece la fapte…

17 august ’15

XS
SM
MD
LG