Linkuri accesibilitate

Sînt foarte puţini oamenii care admit că ceea ce fac le poate provoca suferinţe altora. Şi-apoi suferinţele altora nici nu prea contează.

Dormeam bine, dormeam frumos, dar am fost trezit cu brutalitate de un scrîşnet metalic asurzitor. Am sărit din pat cu ochii împăienjeniţi şi am alergat la balcon. Un ZIL matusalemic, încărcat cu nisip, se oprise la gardul casei de vizavi. Şoferul se iţi prin geamul portierei, strigînd: „E lopata, băi, şî vină mai răpidi, cî n-am timp!” Un omulean cu părul zbîrlit, într-un maiou şi în şort, ţîşni din casă, cu o lopată în mînă, şi începu să arunce nisipul din maşină. Apoi ZIL-ul huruitor plecă. Am revenit în cameră şi m-am uitat la ceas. Era ora 5.50. Bruta mă trezise la ivirea zorilor!

Episodul sus-pomenit nu face parte din categoria lucrurilor rarisime-de neînţeles. Episodul cu pricina nu e o bizarerie. Aici, în RM, el e un element al normalităţii. E o piatră de temelie a cotidianului moldovenesc. Asta e viaţa noastră şi alta nu poate exista! Să-ţi bagi piciorul în odihna altuia e un fapt firesc. Să responsabilizezi bruta nu are sens. Nu te va înţelege. Nici să chemi poliţia nu are rost. Nu va face mare lucru, ba chiar s-ar putea să le pari tu poliţiştilor mai excentric decît bruta.

Cotidianul tranziţiei moldoveneşti e impregnat de asemenea mizerii. Bruta poate să-ţi apară în faţă în orice clipă. Repet, nu e vorba de nişte accidente, e chiar firescul din această parte a lumii. Sînt foarte puţini oamenii care admit că ceea ce fac le poate provoca suferinţe altora. Şi-apoi suferinţele altora nici nu prea contează.

Trebuie să treacă ani-lumină ca şoferului din ZIL să-i fie ruşine pentru trezirea oamenilor din somn la ivirea zorilor. Asta e problema noastră cea mai gravă! Prostia şi nesimţirea fără frontiere! Nici un fel de modernizare nu e posibilă într-un fief al grobianismului…

XS
SM
MD
LG