Linkuri accesibilitate

Un set de discuri omagial al casei ruse Melodia printre zecii de laureații documentați de colecție fiind și soprana Maria Bieșu și violonistul Ștefan Ruha.

Casa de discuri rusă Melodia a publicat zilele acestea un set omagial de zece discuri compact intitulat „Din istoria Concursului Ceaikovski. Documente de fonotecă”. Este vorba, evident, de Concursul Muzical Internațional Ceaikovski, iar setul a apărut în anul în care se aniversează 175 de ani de la nașterea marelui compozitor rus. Cum printre laureații fonotecați ai Concursului se află și doi români, soprana Maria Bieșu și violonistul Ștefan Ruha, vă propunem o agendă culturală despre acest eveniment.

„Tovarăși, doamnelor și domnilor, colegi din Uniunea Sovietică și din țările străine, am marea onoare că conduc Comitetul de organizare a Concursului Internațional Ceaikovski pentru pianiști și violoniști. Ne-a luat mult timp să ne pregătim pentru astăzi, o celebrare a tuturor muzicienilor și iubitorilor de artă” – spunea în cuvîntul său de deschidere compozitorul Dmitri Șostakovici, a cărui scurtă alocuțiune deschide înregistrările setului de zece discuri cu principalii laureați ai Concursului Ceaikovski, între anii 1958-1986.

Și tot Șostakovici adăuga: „Faimoasa pianistă franceză Marguerite Long a numit concursul nostru „primăvara muzicală a lumii”. Astăzi, putem spune, cu mîndrie specială, „timpul la care marele compozitor a visat, a venit, compozitorul care a nădăjduit cu întregul lui suflet ca muzica să fie iubită de popor, ca în ea să fie găsită o consolare și un sprijin pentru viață”.

Dmitri Șostakovici și pianistul Van Cliburn în 1958

Dmitri Șostakovici și pianistul Van Cliburn în 1958

Un discurs scurt și fără efuziuni sau trimiteri la documentele de partid sovietice era, în 1958, un semnal al unui început de dezgheț cultural, ce avea să afecteze curînd și țările satelite Uniunii Sovietice, între care și România, care inaugura în același an, cu binecuvîntarea Moscovei, Festivalul și Concursul „George Enescu”…

Anul acesta, cînd s-au împlinit 175 de ani de la nașterea „compozitorului” evocat de Șostakovici, Piotr Ilici Ceaikovski, Festivalul ce îi poartă numele a fost ca niciodată mai mult decît în trecut mediatizat de către autoritățile ruse, în căutare de recunoaștere pozitivă în lumea internațională, pe fundalul tensiunilor create de intervenția agresivă în Ucraina de est și anexarea Crimeei la Rusia. Într-o mare măsură, exercițiul a reușit, un premiu întîi, la categoria violoncel fiind acordat reprezentantului României, Andrei Ioniță, chiar dacă la cea mai intens privită, în mod tradițional, categorie, la pian, primul laureat a fost rus.

Buletinul de vot al lui Emil Gilels în 1958 pentru Van Cliburn

Buletinul de vot al lui Emil Gilels în 1958 pentru Van Cliburn

În 1958, autoritățile de la Kremlin și cele guvernamentale cedau în fața deciziei încăpățînate și aproape unanime a juriului condus de Emil Gilels, acordînd premiul întîi pianistului american Van Cliburn. Iar acesta mulțumea la concertul final, într-un scurt mesaj pronunțat în limba rusă, păstrat și el în fonoteca readusă în actualitate de discurile casei Melodia.

„Dragi prieteni, astăzi, cînd trebuie să vă spun la revedere, inima îmi este plină de amintiri și de tristețe. Nu voi putea uita întreaga mea viață amabilitatea voastră. […] Sper să fiu întotdeauna demn de medalia de aur a Concursului Ceaikovski, primită în Rusia. Vă iubesc….” – spunea Van Cliburn, așezîndu-se apoi la pian, pentru a improviza apoi pe populara melodie a lui Vaili Soloviov-Sedoi: „Nopțile Moscovei...

Setul de discuri Melodia, în ciuda unui design urît și relativ modest, lipsit de orice ilustrație, este o adevărată comoară istorică, readucînd în memorie nume, multe uitate, ale unor mari violoniști sau pianiști, unii din ei care au avut de suferit mult în perioda de stagnare brejneviană. Pentru a da un singur nume, l-aș aminti pe pianistul laureat cu premiul doi în 1958, Naum Starkman, ce avea să fie închis ulterior de KGB pentru opt ani, sub acuzația de a fi fost homosexual…

Cele zece discuri, fiecare dedicate cîte unui an de concurs – desfășurat la fiecare patru ani – include doar laureații primelor două premii la fiecare categorie. De la al doilea concurs, grație lui Mstislav Rostropovici, a fost introdus în competiție și violoncelul (iar după exilarea lui Rostropovici, din 1974 pînă în 1990, la conducerea juriului avea să se afle un alt mare interpret, Daniil Șafran).

Din 1966, avea să se introducă și categoria canto, juriul fiind condus de eminentul dirijor de cor și cancelar al Conservatorului din Moscova, Alexandr Sveșnikov. De la prima competiție canto, laureații aveau să creeze senzație cu tenorul Vladimir Atlantov și baritonul Simon Estes și sopranele Maria Bieșu și americana Jane Marsh.

Pe discurile Melodia, Maria Bieșu figurează cu trei piese de Ceaikovski și din operele lui Giuseppe Verdi. Vă las să ascultați un fragment din aria Leonorei din opera „Trubadurul”…

XS
SM
MD
LG