Linkuri accesibilitate

Clasa politică moldovenească a fost în anii tranziţiei într-atît de ataşată de privilegii, încît o simplă renunţare la maşina de serviciu pare un fapt incredibil, decupat din romanele SF.

Ştirea venită deunăzi de la Ministerul Transporturilor i-a lăsat mască pe mulţi cetăţeni. Aflăm că ministrul Iurie Chirinciuc renunţă la maşina de serviciu şi la şofer. Mai mult, zice-se că şi în calitate de parlamentar domnului Chirinciuc îi displăcea maşina de serviciu. Repet, mulţi oameni au rămas tablou.

Unii s-au grăbit să elogieze gestul ministrului, pe cînd alţii au întrezărit în renunţarea la maşina de serviciu un soi de strategie abilă pentru a fermeca alegătorii.

Cîteva precizări mi se par oportune. Pe alte meridiane, acolo unde se fură mai puţin, acolo unde conducătorii sînt mai corecţi, un atare gest nici nu ar fi fost mediatizat prea tare. Acolo lumea nici nu l-ar fi observat poate. În multe ţări miniştrii vin cu bicicleta la birou, cu transportul în comun.

La noi însă gestul domnului Chirinciuc a provocat discuţii vii, a fost mediatizat chiar printr-un comunicat de presă. Şi asta pentru că clasa politică moldovenească a fost în anii tranziţiei într-atît de ataşată de privilegii, încît o simplă renunţare la maşina de serviciu pare un fapt incredibil, decupat din romanele SF. Or, faptul cu pricina e absolut normal şi firesc în alte ţări.

Altminteri, decizia lui Iurie Chirinciuc de a renunţa la maşina de serviciu merită tot respectul. După dispariţia unor indivizi condamnaţi la ani de închisoare, după vînătoarea din Pădurea Domnească, după ciordirea banilor din trei bănci, gestul Ministrului Transporturilor pare o rază de speranţă. Poate că nu toţi vin aici la putere pentru a se căpătui, pentru a se lăfăi pe canapeaua privilegiilor şi facilităţilor…

XS
SM
MD
LG