Linkuri accesibilitate

Interviul dimineții cu șeful Secretariatului Consiliului Economic al Prim-ministrului.

Discuţiile faţă-n faţă cu oamenii dincolo de cabinetele răcoroase din capitală valorează deseori mai mult decât studiile realizate cu aplomb academic privind eficienţa politicilor şi practicilor statului într-o privinţă sau alta… Lucru uşor de constat inclusiv la cel mai recent popas al caravanei „AICI e Radio Europa Liberă” - la Zaim, raionul Căuşeni, unde am discutat cu lumea de la faţa locului despre dezvoltarea locală, despre micul business şi marile probleme…

La dezbaterile de la Zaim: Dumitru Alaiba, Olesea Cazacu and Anatol Paladie

La dezbaterile de la Zaim: Dumitru Alaiba, Olesea Cazacu and Anatol Paladie

Interlocutorul nostru din această dimineaţă va fi Dumitru Alaiba, șeful Secretariatului Consiliului Economic al Prim-ministrului.

Europa Liberă: Am fost așadar, împreună, la Zaim, Căuşeni, unde am vorbit cu sătenii, inclusiv despre micul business şi marile probleme legate de practicarea acestuia, despre dezvoltarea locală.

Un prilej, din nou, de a ne confrunta cu o realitate pe care deseori nu o vezi prin geamul birourilor din capitală şi alte locuri de concentrare masivă a birocraţiei. Un nou prilej de a constata că – aşa cum au sugerat vorbitorii – de la un capăt la altul cei care muncesc sunt prizonierii unui sistem făcut pentru şmecheri, nu pentru cei care muncesc. Cum se face, din punctul Dvs. de vedere că acest sistem este atât de viabil, de vreme ce există atâta amar de vreme totuși?

Dumitru Alaiba: „Este adevărat și cu asta am început și discursul meu de duminică - micul business egal cu mari probleme. Marea povara, marea doză de povară administrativă, marea doză de bariere ș.a.m.d. cade anume asupra micului business. Pentru că există câteva companii mari, care au cu totul alt tip de probleme, însă nu resimt absolut toată birocrația, toate costurile care se impun de diferite instituții ale statului prin intermediul diferitor certificate, proceduri complicate ș.a.m.d.

Și acum eu îmi pun o întrebare, o întrebare logică: dacă în alte state se poate de făcut mult mai simplu, mult mai ușor, anume pentru business mic, pentru cei care își angajează doi-trei oameni, nu ca să facă milioane, dar ca să-și asigure un simplu venit pentru familia lor, dacă în alte țări se poate, de ce la noi nu e posibil? De

Birocrația își face mendrele indiferent de cine este ministrul sau cine este prim-ministrul...

ce? Întrebarea e una prea lungă ca să putem să o dezghiocăm până la urmă, însă eu cred că un motiv principal este birocrația, care pe alocuri iese de sub control. Asta e concluzia mea după un an și jumătate, după ce am văzut ce am văzut în toată perioada asta.

Birocrația foarte des își face mendrele indiferent de cine este ministrul sau cine este prim-ministrul. Foarte des aceleași indicații, aceleași solicitări se repetă periodic, odată cu schimbarea conducerii nimic nu se schimbă, pentru că există oameni care ai impresia că sunt într-o instituție sau alta cu o singură sarcina: de a se asigura că nimic nu se va schimba. Respectiv avem situația în care beneficiază acel care e mai șmecher, nu neapărat cel care muncește.”

Europa Liberă: Există o „inerţie premeditată”, adică o un fel de „sabotare” cu bună ştiinţă a înnoirilor procedurilor, regulilor, a adaptării lor din câte înțelegem la realitatea în schimbare, ca să fie prietenoase cu omul care vrea să producă ceva. Ce se poate face pentru a demola, piatră cu piatră, acest sistem care este totuși atât de puternic?

Dumitru Alaiba: „Este o sabotare, eu sunt de acord. Eu nu sunt de acord cu faptul că este cu bună știință. Aș vrea să cred că e atât de simplu. Atunci ar fi și remediul mai evident, însă nu cred că este o sabotare într-adevăr intenționată. Este o sabotare în lipsă de viziune foarte des, în lipsă de conștiință despre toate consecințele care sunt implicate în urma introducerii unui certificat în plus, a unei cerințe absolut nejustificate față de o activitate sau alta.

Consecințele sunt clare. Mai puțini oamenii vor avea de lucru, mai puține locuri de muncă noi, mai puține venituri la stat din cauza unei activități antreprenoriale mai mici, mai puține inovații, mai puțină concurență. Nu este cu bună știință. Ce putem face? În opinia mea, cam ceea ce încercăm să mișcăm în echipa în care lucrez acum.

Sistemul acesta a fost construit nu imediat, el a fost construit an de an, instituție după instituție și-a adus aportul modest din

Ce putem face este să-l deconstruim, să-l eliminăm....

punctul lor de vedere, însă în cumul este un aport enorm la situația în cauză. Unica ce putem face este să-l deconstruim, să-l eliminăm. Prostie după prostie, certificat după certificat, procedură după procedură, pentru că toate ele împreună sunt o povară enormă, constituie obstacole de intrare, obstacole de operare.”

Europa Liberă: Aţi avea acum la îndemână sau aţi auzit eventual la întâlnire noastră vreun exemplu al modului în care cel care munceşte este aruncat, practic, într-o realitate în care să-i piară pofta de a mai câştiga nişte bani cinstit munciţi?

Dumitru Alaiba: „Exemple există la fiecare colț, unde nu ne-am uita. Dacă este să ne uităm la orice sector, care este dominat în mare parte de monopoluri, asta e rezultatul faptului că nu cel ce muncește, nu cel ce își depune efortul câștigă.

Exemplul care l-am și publicat ieri nu este unicul deloc, puteam să dăm o mie de alte exemple. Simplificând la maximum esența problemei cam aici ajungem: omul muncește un an de zile, crește două vite, ajunge să le vândă singur și nu le poate vinde, pentru că există proceduri după proceduri, face turul la câteva piețe și istoria asta a povestit-o chiar cineva din sală, văzând că nu poate să își vândă produsul singur a ajuns la intermediar, care încarcă în mașină carnea și în două zile a și vândut-o. Intermediarul care nu s-a trudit deloc, el doar știe persoane importante pe la piață, prin birouri, prin instituții ș.a.m.d.”

Europa Liberă: Ac de cojoc ar exista pentru asemenea situație?

Dumitru Alaiba: „Evident. Dacă cineva poate vinde, iar cineva poate obține certificatul acesta, iar altcineva nu poate, înseamnă că există tratament inechitabil pentru diferiți oameni. Acul de cojoc există și e simplu - simplifici la maxim, astfel încât scopul reglementărilor impuse de stat în cazul dat să fie doar ca să asigure calitatea produsului, ca acel ce cumpără să nu cumpere un produs prost, în rest toate sunt bariere artificiale. Asta se poate de făcut mult mai uman, mult mai simplu, mult mai ușor pentru toți, astfel încât chiar cel care are de vândut o singură vită să poată să o facă de sine stătător dacă tare vrea.”

Europa Liberă: Există, însă, şi reversul medaliei. Pe lângă vitejii, temerarii care încearcă să facă ceva, există un fel de masă cenuşie care nu doreşte nimic şi staţionează într-un fel de mentalitate de colhoznic, potrivit căreia e mai bine să nu faci nimic, să parazitezi, să nesocoteşti rostul muncii decât să te apuci de treabă. Cum s-ar putea rezolva această realitate frecvent întâlnită în localitățile noastre prin încurajare, prin ce s-ar putea schimba inversa lucrurilor?

Dumitru Alaiba: „Asta e o întrebare mai mult filosofică. Nu știu cum anume am putea schimba ceva imediat. Cert este însă că am putea cel puțin insista asupra unei probleme într-un domeniu concret sau, când persoana are nevoia de un certificat, ar trebui să insiste până când nu primește serviciul pentru care, de fapt, statul plătește bani acelui funcționar, sau altui funcționar. Rezistența este într-adevăr enormă și am impresia că acum sistemul s-a încordat extrem de tare, nu am zeci de ani de experiență, dar aș îndrăzni să spun că trei-patru ani în urmă lucrurile mergeau ceva mai fluid.”

Europa Liberă: Și de ce s-ar fi încordat?

Dumitru Alaiba: „Nu știu. Cert este că este cam complicat să duci la capăt orice bună idee, orice intenție bună care ar veni din biroul

Absolut orice inițiativă necesară, benefică pentru mediul de afaceri, la un moment dat se lovește în rezistența unei sau altei instituții...

prim-ministrului. Pentru că absolut orice inițiativă necesară, benefică pentru mediul de afaceri, la un moment dat se lovește în rezistența unei sau altei instituții care vine mai mult cu probleme decât cu soluții.”

Europa Liberă: Să încercăm să depășim la modul practic această problemă. Unde un cetățean care poate e mai puțin informat sau poate nu reușit să se informeze suficient, unde poate fi afla lucrurile necesare pentru obţinerea unor bani care să asigure un bun start, cel puţin, a vreunei afaceri? Şi – ca o completare - unde poate învăţa un bine intenţionat cum se fac hârtiile pentru obţinerea unui grant etc.

Dumitru Alaiba: „Asta este una dintre principalele probleme ale antreprenorilor noștri - resursele financiare și în general faptul că nu prea dispun de resurse financiare proprii.

Suntem o economie mică, o economie săracă, băncile comerciale din Republica Moldova nu oferă condiții suficient de avantajoase și atractive pentru ca antreprenorii să se poată credita, asigurându-și în același timp un profit și o viabilitate, și o zi de mâine. Însă există chiar destul de multe diferite scheme financiare, scheme de finanțare a mediului de afaceri din banii finanțatorilor externi și aici vorbim de „Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare”, „Banca Europeană de Investiții”, „Banca Mondială IFC”, și multe-multe altele. Asta a fost unul dintre primele proiecte ale noastre: crearea unui portal denumirea căruia e simplu de reținut, www.finanțare.gov.md, scopul căruia era anume să elimine problema asta și cetățenii să poată să se informeze. Pentru că în timp ce bani existau suficienți accesul la informație era extrem de limitat. La moment sunt peste patruzeci de scheme de finanțare de care sunt responsabile diferite instituții, condițiile sunt foarte diverse în funcție de domeniu, în funcție de finanțator, suma totală fiind de peste 400 milioane de euro, cam acolo ar fi un început.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG