Linkuri accesibilitate

„Trăim timpuri în care alergăm pe un coridor și alergăm, dar nu știm după ce alergăm, iar la final pierdem”


Jurnalul săptămânal cu Cristina Aramă.

Născută la 5 mai 1990 în Chișinău. În 2009 a absovit Liceul teoretic român-francez Gh. Asachi, iar în 2012 facultatea de Jurnalism de la USM. În prezent face masteratul la ASEM, la facultatea de Administrare a Afacerilor și lucrează în calitate de senior-editor la portalul de știri UNIMEDIA. Totodată, Cristina este implicată în cadrul programului informațional „Femeile în politică”, lansat de UN WOMAN, proiect care are drept scop de a spori vizibilitatea contribuției femeilor în asigurarea bunăstării țării noastre.

Luni

Fiecare zi de luni o încep pe o notă pozitivă, de parcă aș vrea să șterg cu buretele eșecurile săptămânii precedente și în pun mari speranțe în ceea ce va fi în această săptămână. Dimineața e răcoare, iar aroma de cafea la birou îți reîncarcă bateriile. Declarații politice, promisiuni, rocade pe la posturile de conducere la instituțiile de stat. După o doză de știri politice și sociale răsplătite cu un scor bun de vizualizări, merg să mă văd cu o prietenă, „pasăre călătoare” din Paris. Am discutat ore în șir despre planurile de viitor, ale mele legate de țară, ale sale de străinătate.

A venit în vacanță să mai treacă unele proceduri la medic, pentru că la noi e mai ieftin sau la noi medicii nu sunt răsplătiți la justa valoare.

Acasă m-am uitat la un film bun despre șase soldați americani care au luptat în Afganistan. M-au trecut fiorii gândidu-mă la câți tineri au murit din prostie în conflictul armat de pe Nistru... Am început să răsfoiesc primele pagini din cartea biografică scrisă de Elena Dundovich, „Stalin” și somnul m-a răpit.

Marți

O nouă zi, noi provocări. Dimineața o încep cu o cafea bună alături de cel drag. După m-am văzut și cu psihologul Irina Novac. Am reușit să discutăm despre copilul din noi, despre acel „eu” care nu ne ascultă niciodată și ne provoacă doar bătăi de cap.

Am monitorizat emisiunea Elenei Robu, „Alb&Negru” care l-a avut drept invitat pe ambasadorul Republicii Moldova în Marea Britanie, Iulian Fruntașu. Interesantă chestie, ambasadorul a spulberat mitul care spunea că regina Elisabeta a II consumă moldovenesc. Până la urmă e o poveste frumoasă.

Mă sună o prietenă, mă întreabă când sunt liberă, vrea să ne vedem. A decis. Se mută cu traiul în Spania. De fiecare dată când aud că cineva pleacă din țară parcă se rupe ceva din mine, pleacă pentru că vor o viață mai bună, pleacă pentru că aici sunt puși la perete.

Spre seară cu „torba-n” dinți merg la sport. Acolo mă așteaptă antrenoarea Daniela, fata care nu obosește niciodată, iar zâmbetul e cartea ei de vizită. Ajung acasă lihnită. Răceala îmi dă bătăi de cap. O iarnă întreagă m-am păzit, m-am corcolit, dar când îi cod portocaliu pe hartă, hop, eu cu guturai. Așa o senzație de parcă ești fiert în oală.

Miercuri

Cât de devreme nu m-aș trezi, oricum trag timpul de coadă. Alerg la troleu. La naiba, pentru ce mai avem afișe și ni se mai bagă în cap bunul simț și bunele maniere, dacă nu-i, apăi nu-i. Corect, un gentleman trebuie să stea întins pe scaun atunci când o femeie însărcinată abia de se mai ține în picioare.

Ajung la redacție, întârzii cu cinci minute, scot cinci lei din buzunar și îi arunc în pușculița celor penalizați. O metodă foarte bună și interesantă a redactorului -șef să ne motiveze să fim punctuali. Știre după știre, surse după surse curg șiroi, iar numărul vizitatorilor pe site bucură ochii. Am luat prânzul cu fetele din cadrul proiectului „Femei în politică”. Am discutat și am punctat unde trebuie să fim mai atenți atunci când scriem astfel de articole să nu accentuăm vârsta și percepem până unde vine vorba de feminitate și de unde începe sexismul.

Merg la a doua ședință a Guvernului. Odată cu transferul fotoliilor, de la deputați la miniștri, parcă și ședințele îs mai animate nu atât de tehnice. În schimb, declarațiile au rămas la fel de populiste. Seara, BNM schimbă macazul, de la naționalizare aflăm că cele trei bănci problematice urmează să fie lichidate, soarta celor 3.000 de angajați se află în incertitudine. Iar de aici apar o sumedenie de întrebări.

Acasă am savurat un pahar de vin în sânul familiei și am trasat câteva obiective pentru perioada următoare.

Joi

O zi plină și o cafea dublă. O sun pe mama. Atât de fericită că am sunat-o. Din nou mă mustră conștiința că uit, că tot timpul sunt „prea ocupată” să vorbesc cu ea... Îmi dau lacrimile și îi spun că o iubesc. Trăim timpuri în care alergăm pe un coridor și alergăm, dar nu știm după ce alergăm, iar la final pierdem.

Am publicat un interviu cu autorul blogului „De Vorbă cu Tine”, Vitali Cipileaga, bărbatul care scrie despre femei, relații, dragoste și decepții. Interesant să citești ce scrie un bărbat despre femei, e frumos, dar și greu să scrii despre ele.

Guvernatorul „zâmbăreț” anunță prognoze sumbre și un val de scumpiri în timpul apropiat. O stare de frică.

Seara o dedic pentru sport, iar acasă am făcut-o pe gospodina. Am adormit buștean.

Vineri

Mă trezesc cu dispoziție, doar azi e vineri! Savurez cafeaua. Va fi o zi toridă. La stație, un „macho man” într-o mașină decapotabilă ascultă la volum maxim piese patriotice rusești. Parcă aș vrea să mai spun ceva, dar m-au lăsat mască oamenii de alături care au început să facă poze. Îmi fixez căștile în urechi și fac cărare la serviciu.

Mai greu cu subiectele pentru știri, am fost alintați de CNA cu subiecte fierbinți de „vineri”. Colegul nostru Petru a adus la redacție piersici cumpărați cu 5 lei direct de la producător. Ieftin. Prea ieftin la cât de buni sunt.

Seara mă văd cu oameni de suflet.

XS
SM
MD
LG