Linkuri accesibilitate

Abdelkader BENALI. Nuntă la malul mării


„Nuntă la malul mării” pare să fie un fruct exotic 100% marocan ce-ţi lasă gura apă.

Născut în Maroc şi stabilit de la 4 ani în Olanda, Abdelkader Benali debutează la 21 de ani cu romanul Nuntă la malul mării, Curtea Veche, 2011, redactat în neerlandeză şi tradus până azi în alte 18 limbi. Doar limba în care a fost scris e „din Nord”, tot restul – acea lume pestriţă, pusă pe taclale, de bazar oriental; la fel şi culorile, aromele, sunetele – vine din Sud, soarele magrebin pulsând ca o inimă în fiecare frază a tânărului autor.

„O nuntă într-o casă pătrată cu o gaură-n mijloc, într-un sat de la malul mării care încă nu se prăvălise de pe stâncile unde era cocoţat. (…) Şi când colo, cine-şi dădea cu stângul în dreptul chiar acum? Nimeni altul decât viitorul mire”, cel care „dispare ca măgarul în ceaţă în ziua nunţii (a propriei nunţi, atenţie!), şi se duce exact la mesele unde rămăsese întotdeauna cu buzunarele goale”, iată pe scurt intriga romanului.

Doar că nici o poveste – şi sunt mai multe, de la povestea de dragoste a părinţilor lui Lamarat, la cea a venirii sale pe lume, când bunica i-a retezat cu dinţii cordonul ombilical, ca pentru a se adeveri că „gura femeii poate să facă şi să desfacă” – nu se spun „pe scurtătură” în această carte, de unde şi permanenta mişcare de du-te-vino a naraţiunii. Că şi mirele fugar ar putea avea argumentele lui – „Trebuia să mă-nsor în noaptea asta, să ştii, dar femeile sunt dificile, să ştii, înţelegi ce vreau să spun?” – nu interesează pe nimeni, de vreme ce tatăl fetei, nimeni altul decât fratele mai mare al lui Mosa, se angajase „să-l treacă marea spre Europa şi să i-o dea pe Rebeca drept vâslă”, iar fratele miresei e trimis să-i ia urma. Când în cele din urmă Lamarat îl aduce pe „unchiul Mosa” la nuntă, petrecerea e pe sfârşite, dar dacă tradiţia cere să curgă sânge, va curge – dar cât de nevinovat?! Căci iată-i pe tinerii însurăţei cum „stăteau amândoi în apa mării, aproape de ţărm. Rebeca îl învârtea şi-l trăgea după ea pe Mosa care, odată cu sângele, îşi pierduse şi onoarea, şi puterea, şi tot ceea ce-l face pe un bărbat să fie bărbat”.

Nu ştiu cât datorează limbii în care a fost scrisă, cert e că Nuntă la malul mării pare să fie un fruct exotic 100% marocan ce-ţi lasă gura apă.

3 august ’15

Ascultă podcasturile Europei Libere

Previous Next

XS
SM
MD
LG