Linkuri accesibilitate

Foarte mulți au aplaudat intervenția în PE a lui Guy Verhofstadt care l-a apostrofat vehement pe premierul grec Alexis Tsipras pentru faptul că ezită să aplice reformele masive impuse de creditori...


Foarte mulți au văzut si aplaudat intervenția in Parlamentul European a lui Guy Verhofstadt, șeful liberalilor europeni, cand acesta l-a apostrofat vehement pe premierul grec Alexis Tsipras pentru faptul că acesta ezită să aplice reformele masive impuse de creditori, printre altele o serie de mari privatizări. Preluată de toți dușmanii guvernului Syriza, secvența i-a adus un statut de erou lui Verhofstadt, care-i strigă acolo lui Tsipras: „Tot vorbiți de reforme, dar nu vedem niciodată propuneri concrete.”

Cine este însă Guy Verhofstadt? Șeful liberalilor din Parlamentul European și candidat anul trecut la președinția Comisiei Europene, fost prim-ministru al Belgiei, Verhofstadt nu era în realitate mânat atunci de o exasperare idealistă. Atunci cand ii spune lui Tsipras, in aplauzele eurodeputaților de dreapta: „dacă vreți vin eu la Atena si vă arat cum se face”, Verhofstadt are un interes direct in a vedea realizate privatizările întreprinderilor din sectorul public al Greciei.

Pe langa funcția sa de eurodeputat, Verhofstadt este și administrator (director) plătit (ceea ce el nu contestă) în două mari firme, Exmar și Sofina, care caută de multă vreme să obțină privatizarea sectorului energiei din Grecia și de la care el primește, cumulat, circa 200.000 euro pe an.

Sigur, nu e nimic direct ilegal aici, e vorba mai degrabă de o poziție morală reprobabilă. Unii au propus, e drept, să i se acorde lui Verhofstadt titlul de „cel mai ipocrit europarlamentar al anului”. Din păcate, Parlamentul e plin de asemenea personaje, care, întrucat regulamentul Parlamentului nu interzice cumulul de funcții, cu condiția ca ele sa fie declarate, lasă loc pentru cele mai grave ambiguități in exercitarea mandatului.

Iată, de pildă, germanul Elmar Brok, un veteran al Parlamentului European, care militează fără încetare în favoarea tratatului comercial între UE și Statele Unites, asa numitul TTIP. Elmar Brok este însa în acelasi timp membru al grupului de lobby Transatlantic Policy Network, înscris în registrul de transparență al Parlamentului abia din ianuarie 2015 și al cărui singur scop este să facă să fie adoptat si semnat tratatul.

Sau, să-l luăm pe europarlamentarul conservator britanic Syed Kamall. Acesta a fost printre cei cooptați de magnatul român Dan Adamescu, proprietarul României Libere, înainte de a fi condamnat la patru ani închisoare, pentru a ridica problema sa în Parlamentul European. In mod absolut neverosimil, acel conservator britanic a adresat Comisiei Europene o cerere formală de a explica de ce nu intervine în cazul Adamescu, persecutat pe nedrept, spunea Syed Kamall... care nu l-a întâlnit niciodată pe Adamescu.

Cazurile s-ar putea multiplica la nesfarsit. Adevărul e că pentru cei 751 de europarlamentari există doar un singur organism care le verifică declarațiile de interes, un birou minuscul compus din opt persoane.

Doar așa se explică cum a putut românul Adrian Severin să rămână încăpățânat în Parlament și după ce a fost prins în 2011 vânzându-se unor falși lobbyiști care erau de fapt ziariști de la Sunday Times. Acceptând bani pentru a introduce amendamente în legislația europeană, Adrian Severin a comis o faptă de corupție, dar nimeni nu l-a putut scoate din Parlament până la europene alegerile din 2014, în tot acest timp, vreme de trei ani, el continuând să funcționeze ca un eurodeputat normal

Așa încât, da: intențiile în indignarea politică pot fi cu totul altele decât cele afișate.

XS
SM
MD
LG