Linkuri accesibilitate

Criza bancară și politică din R. Moldova discutată în publicația britanică The Economist.

Ironic, editorialistul „Ziarului Naţional”, Victor Ciobanu, sugerează că Parlamentul de la Chişinău a investit Guvernul nu pentru că e criză în ţară, dar pentru că vor să plece în vacanţă, la odihna binemeritată. Cât de morală este această vacanţă? „Morala şi politică nu se intersectează” răspunde autorul, tocmai din acest motiv nici nu ar trebui ca oamenii să se aştepte la fapte eroice. Victor Ciobanu formulează şi o întrebare pentru parlamentari: „dacă ați născut totuși în chinuri groaznice un Guvern, de ce îl lăsați baltă fără a vota cel puțin pachetul de urgență? Fără care Executivul va rămâne cu mâinile legate și puțin se va deosebi de cel interimar. Bugetul trebuie rectificat? Trebuie. Băncile duse de râpă trebuie de lichidat? Trebuie. Și astea-s doar câteva din problemele care trebuie rezolvate urgent”, conchide autorul.

Cedând Ministerul Transporturilor, PD și-a asigurat „continuitatea” la Procuratura Generală și BNM” este titlul unui alt editorial din „Ziarul Naţional”, semnat de Nicolae Negru. Ziaristul constată că Acordul AIE-3 reflectă o influență peste ponderea electorală a democraților. Dacă se pune la socoteală și faptul că un reprezentant al PD va ocupa și funcția vicepremierului pentru Reintegrare, care, conform acordului se numește prin consens, se constată că, în politica moldovenească, 15,8% ale PD pot fi egale cu 20,16% ale PLDM nu numai în ce privește numărul de portofolii în Guvern, ci și „principiile și valorile” reflectate în procesul negocierilor pentru formarea AIE-3 și textul acordului propriu-zis. În opinia autorului, ca și PCRM, PD va deveni (a și devenit, de fapt) un partid-stat, fără baza electorală a comuniștilor, cu un număr relativ modest de votanți.

Dan Dungaciu constată în paginile săptămânalului „Timpul” că lipsa de proiect alternativ a clasei politice de la Chişinău este evidentă. Bucureştiul, la rândul său, pare a avea dificultăţi în a înţelege eşecul „protejaţilor” săi de peste Prut şi a livra soluţii pentru Republica Moldova inclusiv partenerilor euroatlantici. În acest context, tinerii români de pe ambele maluri ale Prutului au reînceput să spere la uniunea viitoare a celor două state ca unică soluţie de ieşire din acest marasm al lipsei de perspectivă. „Lipsa unui proiect concret, realist şi asumat de către statul român ni se pare evidentă şi ne face să venim cu o propunere îndrăzneaţă, dar realistă: realizarea unui proiect naţional, generat şi susţinut de Bucureşti, pe care îl denumim proiectul „Go for Moldova”. Proiectul se bazează cu precădere pe ideea depăşirii etapei „formelor fără fond” în relaţia bilaterală, respectiv existenţa unor relaţii politice fără suportul unor relaţii economice substanţiale. După cum se vede astăzi cu claritate, această strategie nu a fost eficientă”, scrie Dan Dungaciu.

Marin Basarab, într-un editorial semnat pentru „Timpul”, îşi opreşte atenţia asupra fostei candidate la funcţia de premier, dna Maia Sandu, şi motivele din cauza cărora ea nu a fost acceptată de Alianţa pentru Integrare Europeană 3. În opinia autorului, chiar dacă era aleasă în fruntea executivului, Maia Sandu avea să fie compromisă şi forţată să-şi dea demisia, pentru că, scrie Marin Basarab, guvernul de la Chişinău nu are nevoie de un premier care să ia decizii. Mai mult, autorul e de părere că, de fapt, Republica Moldova nici măcar nu merită un premier ca Maia Sandu. „E o persoană prea onestă, prea curajoasă şi prea directă. Da, are şi ea păcatele ei, însă arătaţi-mi un politician din Moldova fără păcate. Maia şi-a aprins paie în cap cât a fost ministrul al Educaţiei, vă daţi seama ce avea să facă în calitate de premier”, se întreabă rhetoric Marin Basarab.

Adrian Ciubotaru în paginile „Jurnalului de Chişinău” ajunge la concluzia că recentele campanii de susținere a doamnei Sandu, la care am asistat în ultima vreme, în presă și pe rețelele de socializare, denotă gradul mare de dependență a cetățeanului, inclusiv a cetățeanului instruit, cu capul așa-zis pe umeri, de personalitatea liderului politic. De o personalitate, deseori, inexistentă, fantomatică, proiecție a aspirațiilor și defulare a frustrărilor noastre. De un om, până la urmă, obișnuit, pe care simțim brusc nevoia să-l eroizăm, atribuindu-i, în anumite împrejurări, calități pe care acesta nu le are. Astfel, pentru e deveni erou și salvator al națiunii în R. Moldova, e suficient să declari că țara ta e captiva unor oligarhi. Chiar dacă îți trebuie trei ani de fotoliu ministerial ca să ajungi la această iluminare. Totuși, pe fundalul celorlalți miniștri, lingușitori, lași și slugarnici, și în atmosfera, bănuiesc, tensionată care domnește în echipele noastre guvernamentale, revelația Maiei Sandu, fie și tardivă, are ponderea ei politică, divulgând un om cu caracter și statură morală. Dar nu mai mult de atât.

Publicaţia britanică „The Economist” dedică un articol Republicii Moldova, mai ales crizei bancare şi politice prin care trece ţara, amintind că mai mulţi parteneri de dezvoltare şi-au suspendat asistenţa financiară tocmai din cauza corupţiei şi gestionării proaste a sectorului financiar. Nu este clar, scrie „The Economist”, dacă elita politică a țării are mult interes în rezolvarea acestei probleme. „Situaţia Republicii Moldova nu ar trebui să fie atât de sumbră”, a declarat pentru publicaţia britanică Alex Kremer, şeful biroului din Republica Moldova a Băncii Mondiale. „Ţara are frontieră cu Uniunea Europeană, iar salariul mediu este destul de competitiv, de peste 200 de euro, iată de ce ar trebui să aibă o economie în plină creştere a exporturilor. Aşa va fi, dacă o scot la capăt cu guvernarea şi corupţia”, conchide Alex Kremer.

XS
SM
MD
LG