Linkuri accesibilitate

Cînd vocile nemulţumite devin groase şi ameninţătoare, guvernanţii încep joaca de-a regruparea.

Masele sînt revoltate? Masele nu mai pot suporta ineficienţa politicienilor autohtoni? Masele s-au săturat de vînătorile conducătorilor, de furtul banilor din bănci, de scumpirea serviciilor şi produselor? Masele protestează şi ameninţă să zdrobească „orînduiala cea crudă şi nedreaptă”, vorba clasicului?

Guvernanţii autohtoni nu se tem deloc, nu au nici o grijă. Există aici o metodă sigură pentru îmblînzirea maselor. Ea se numeşte REGRUPAREA DE FORŢE POLITICE. Cînd vocile nemulţumite devin groase şi ameninţătoare, guvernanţii încep joaca de-a regruparea. Pleacă un guvernant şi în locul lui e numit altul. Cineva părăseşte cu surle un partid pentru a intra într-un alt partid. O coaliţie îşi modifică niţel conţinutul. Regrupările astea dau impresia că clasa politică face ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei. Şi sînt ca un fel de Chupa Chups pentru masele revoltate.

Nu-i vorbă, regrupările nu pot potoli nemulţumirea dintr-odată. Protestele vor continua, vocile contestatarilor se vor auzi încă o vreme. Conducătorii vor mai fi făcuţi cu ou şi cu oţet. Dar încet-încet mînia se va transforma într-un soi de lehamite şi indiferenţă. Mulţi vor abandona protestele, subjugaţi de cotidianul searbăd. Iar multora li se va strecura în suflet un fel de speranţă ciudată, pricăjită, ruşinoasă. Poate că regruparea politică are totuşi un sens, poate că ea va genera o schimbare, poate că se va modfica ceva. Fireşte, clasa politică e compromisă, conducătorii sînt consideraţi nişte hoţi, dar poate că… Poate că regruparea de forţe politice va produce primenirea! E puţin probabil, dar poate că…

Şi guvernanţii regrupaţi rămîn la putere, pregătind pentru viitor o nouă regrupare de forţe care să păstreze sistemul vicios clădit în zorii tranziţiei. E curioasă fascinaţia asta exercitată de regruparea politică. Ştii că e o cacealma, dar o zdreanţă de speranţă începe să pîlpîie…

XS
SM
MD
LG