Linkuri accesibilitate

Nu e prima oară că Turcia, care are a doua armată din NATO după SUA, invocă art. 4.

NATO și-a anunțat marți „sprijinul puternic” („strong solidarity”) pentru Turcia, la reuniunea extraordinară a ambasadorilor Alianței la Bruxelles, reuniune organizată la cererea Turciei, care a invocat articolul 4 din Carta fondatoare a NATO. Asta înseamnă că Turcia poate continua să bombardeze în Siria, alături de SUA, cu sprijinul politic al Aliaților.

Turcia și SUA au plănuit de altfel crearea unei zone-tampon de cca 110 km de-a lungul graniței Turciei cu Siria.

Nu e prima oară că Turcia, care are a doua armată din NATO după SUA, invocă art. 4. Acest articol permite fiecărei țări să convoce toți membrii Alianței pentru „consultări”, atunci când se simte amenințată. Turcia a mai făcut-o în 2012, atunci când a fost îngrijorată pentru prima oară că războiul civil din Siria s-ar putea extinde pe teritoriul său.

Turcia nu a solicitat o intervenție a Alianței în campania sa actuală —limitată de altfel la bombardamente— în Siria. Un sprijin militar direct ar ține de art. 5 din Carta fondatoare NATO. Carta fundamentală a NATO prevede apărarea oricărui membru amenințat, altfel zis un atac împotriva unuia din membrii NATO e considerat un atac împotriva tuturor.

NATO a invocat o singură dată oficial articolul 5, și anume imediat după atacurile din New York din 2001, ceea ce a dus la intervenția din Afganistan.

Altminteri, articolul 5 a mai fost invocat, fără a se declanșa procedura, chiar și anul trecut de catre președintele american Barack Obama, care, aflându-se-se in Estonia, inainte de merge la summitul NATO din toamnă din Marea Britanie, le-a promis țărilor baltice sprijinul NATO impotriva amenințării Rusiei.

Nu a fost vorba, așadar, astăzi, de o invocare a art. 5. Turcia însăși a insistat de altfel că nu va trimite trupe la sol în Siria.

Este drept, în același timp, că Turcia nu putea solicita —iar mulți aliați ar fi putut refuza— un ajutor al Alianței împotriva formațiunilor militare ale kurzilor. Poziția Turciei este complexă și nu întrunește unanimitatea printre Aliați, dicolo de sprijinul politic de fațadă.

Guvernul islamo-conservator al președintelui Erdogan s-a arătat complezent până acum vizavi de gruparea Statul Islamic (ISIS) din Siria și Irak, considerând că o amenințare și mai mare pentru Turcia o constituie veleitățile independentiste ale kurzilor, de o parte și de alta a frontierei cu Siria și Irakul.

Mai mulți membri ai Alianței au sugerat de altfel marți guvernului de la Ankara și președintelui Erdogan că ar prefera să vadă Ankara încheind o pace cu kurzii.

XS
SM
MD
LG