Linkuri accesibilitate

„Un om n-ar trebui să scrie o carte, dacă nu are pe nimeni care să i-o citească”.

O dată-n viaţă m-am învrednicit şi eu să-l citesc pe faimosul Stephen King, şi atunci am dat peste un roman despre… scrierea unui roman, Misery, Nemira, 2013. Ceea ce înseamnă că, exact ca-n natură apropo de polenizare, un anume tip de cititor atrage un anume tip de carte.

Maestru al suspansului, Stephen King îşi începe naraţiunea abrupt – Paul Sheldon, autorul „care scria două genuri de romane: bune şi bestselleruri”, se trezeşte după un cumplit accident de maşină în casa lui Annie Wilkes, „cel mai înfocat admirator” al său. Or, realitatea nu întârzie să-şi arate faţa-i monstruoasă – imobilizat la pat, cu oasele picioarelor rupte, ticsit din 6 în 6 ore cu calmante puternice, Sheldon e forţat să-şi ardă manuscrisul (într-un singur exemplar!) noului său roman, Maşini de lux, găsit de Annie asupra lui şi care nu-i place, apoi să scrie continuarea seriei Misery, după ce că Paul tocmai se descotorosise de nesuferitul personaj. N-are încotro, căci „era [Annie] într-adevăr un idol şi dacă nu reuşea să-l ucidă pe el, probabil că ea va putea ucide ceva ce era în el”. Dureros de conştient că, de data asta, „nu Annie era Şeherezada. El era”, „Paul privi maşina de scris”, căreia îi lipseşte litera n, şi se aşternu pe treabă, nădăjduind că „ce va scrie va fi îndeajuns de bun”, încât ea să nu se îndure să-l ucidă. Într-adevăr, nu-i ia viaţa, dar i-o va face de groază, făcându-l „să bea apă dintr-o găleată folosită la spălat pe jos”, punându-i „cătuşe la mâini şi îndesându-i în gură o cârpă îmbibată cu soluţie de lustruit mobila”, iar la un moment dat chiar ologindu-l: „Toporul căzu şuierând şi se împlântă în piciorul stâng al lui Paul Sheldon... Se uită absentă la ciotul care pulsa, după care luă cutia cu chibrituri. Aprinse unul. Apoi ridică torţa (…):

– Nu pot să suturez, spuse ea, (…) trebuie să cauterizez”.

Departe de a lua sfârşit aici – nici măcar după fraza: „Apoi nu mai fu nimic decât nimicul”, ce încheie acest episod –, oroarea continuă până la deznodământul final, unul cu un singur (nu vă spun cine) supravieţuitor. Şi aşa, ajuns la capătul lecturii, citesc cu totul alţi ochii replica lui Paul Sheldon de pe la mijlocul naraţiunii: „Un om n-ar trebui să scrie o carte, dacă nu are pe nimeni care să i-o citească”.

27 iulie ’15

XS
SM
MD
LG