Linkuri accesibilitate

Jurnalul săptămînal al lui Vlad Hatman.

Vlad Hatman s-a născut la 1 decembrie1985 în satul Stețcani din raionul Criuleni. A absolvit Facultatea de litere a UPS „Ion Creancă” din Chisinau. în prezent este editor și prezentator la postul de radio Național FM.

Luni începe ca oricare zi. Pentru că locuim cu soţia şi cei trei copii în sat, la socri, mă trezesc mai devreme - la 5.00. Am cumpărat o capră încă în anul 2011 și acum avem douăsprezece. Trebuie să le duc la păscut.

La 6.00 mă pornesc spre Chișinău - la radio. Autobuzul azi e plin până la refuz. Ruta Donici-Chișinău mai deservește câteva sate. Oamenii se înghesuie nemulțumiți. Între timp se aude un post de radio de limba rusă. Ne hurducăm când trecem peste gropile din asfalt. „Iaca o zis înainte de alegeri că astupă borțile iestea da amu o uitat di noi”, spune cineva de alături.

Ajung la radio pe la 7 și 10 min. Și azi continuă discuțiile de formare a unei alianțe de guvernare la Chișinău. Prezint primul buletin de știri la ora 8.00. Au venit și reporterii Național FM. Discutăm cine și ce face. La jurnalul amiezii, de la ora 13.00, transmitem că după ce a fost ridicat prețul la electricitate și gaz în toată țara, în capitală ar urma să fie mai scumpă și apa. Reacția câtorva trecători pe străzile orașului e pe potrivă. Unii se arată foarte nemulțumiți, alții sunt pasivi. „Noi ce să zicem dacă cei de la conducere oricum vor face ce vor ?”. Am ajuns în sat la căderea nopții. Beau un litru de lapte și merg la culcare.

*****************

Marți o las pe soția mea, Lenuța, lângă copii. Fiecare seamană cu o figură zodiacală: Ioana doarme de parcă ar cuprinte patul. La fel și Samson. Ilinca e în pătuțul ei și suge un degețel. Zâmbesc și plec la radio.

Se pare că au ajuns la final discuțiile de coalizare între partidele zis pro-europene. Încercăm să aflăm dacă acordul de formare a noii coaliții prevede și accesul presei la ședințele Parlamentului. Mai transmitem că în stânga Nistrului, autoritățile nerecunoscute mobilizează tinerii în armată iar analiști de la Chișinău spun că această acțiune nu e una de rutină și că situația se află pe muchie de cuțit.

Ajung la Donici mai devreme. Pornisem încă în primăvară să construiesc o căsuță. Am început să clădesc singur. Abia acum am găsit un meșter care ne ajută. Merg să car piatră ca să-i fie mai ușor lui nanu Victor Frunză. În drum trec pe lângă școala satului care a fost închisă, deși nu înțeleg nici acum care ar fi cauza reală și mă gândesc, a câta oară, că viitorul copiilor de aici este incert. Părinții sunt dezamăgiți ca și pofesorii. Mulți au plecat în străinătate alții își pregătesc actele. Nevastă-mea e mai optimistă și mă susține. Eu tac și zâmbesc. Am ajuns în deal. Servim câte un șpriț de vin roșu făcut de tatăl meu de la Stețcani, și continuăm să clădim înjurând de masoni.

****************

Miercuri am stat în sat. Trebuie să ridicăm temelia, să turnăm beton, să cărăm piatră. Dimineață au venit șase ajutoare în frunte cu nanu Victor. Parcă-i meșterul Manole.

Am gustat din plăcintele cu brânză de capră pregătite de Lenuța și de mama-soacră. E foarte cald și ne mai bălăcim în cada cu apă și bem căte un șpriț. Apoi piatra începe să cânte în mâinile noastre: „Ține!”, „Toarnă aici!”, „Mai măruntă!” „Așteaptă!”, „Hai mai repede!”, „Bate!”, „Taie!”.

La amiază discutăm despre cât de cald e în alte părți ale globului… Cum era înainte vreme... Cât de bine e la sat și cât de bine e la oraș... Și ajungem la concluzia că e bine oriunde dacă ai bani. Și, mai spunem și bancuri. Ne-am odihnit aproape o oră.

Între timp am fost la izvorul căruia i se spune „De la Stanca”. Apa de aici bătrănii spun că e lecuitoare. Și după ce bei chiar crezi că e așa. Spre seară am pus ultima piatră. Temelia e gata. Suntem sleiți de putere dar privim cu bucurie la zidurile ce ies din pământ. Nanu râde pe sub mustăţi: „Măi Vlăduț, casa ta va ține o mie de ani”, „Nanule! Dacă nu vine asteroidul sau nebunii cu armele - va ține mai mult.”. Ne așezăm la umbră, mâncăm și servim bere rece. Facem planuri pentru săptămâna viitoare și plecăm pe la casele noastre.

Joi

Transmitem la radio că alianța trilaterală PLDM, PD și PL se bazează pe un acord prin care fiecare componentă se obligă să nu se atace reciproc și să nu recurgă la traseism politic. Mai simplu - e un pact de neagresie. Plus la toate înțelegerea are și o latură secretă despre care nu vom afla prea curând. Presupun că e vorba de tactici politice și nu neapărat secrete de stat.

Reporterii Național FM au cules căteva opinii pe străzile Chișinăului. Oamenii se arată sceptici de duritatea noii coaliții și spun că nu așteaptă prea multe de la politicieni, ci, dimpotrivă, vremuri mai grele pe fundalul scumpirilor. Mai informăm că România oferă Moldovei o sută de mii de euro pentru dezvoltarea unui sistem de control, monitorizare și raportare a bolilor ce afectează animalele și că statul nostru ar putea să exporte produse de origine animalieră pe piața Uniunii Europene deja în 3-4 ani adică în 2020 probabil. Vom vedea.

Acasă au venit facturile la serviciile comunale și mă gândesc la cele ce vor veni data viitoare – cu aproape același nivel de consum dar cu summe mult mai mari de achitat. Trebuie să caut soluții de alternativă. Am un plan. Voi face neaparat un rezervor de produs biogaz. Voi folosi puterea vântului, voi face un disc solar. Cu aceste gânduri adorm.

Vineri

Transmitem că liberalii vor readuce în discuție în cadrul alianței nou formate problema presei care acum nu are acces direct la ședințele Parlamentului. Tot la Național FM, liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, s-a arătat sigur că la primăvară vor fi alegeri parlamentare anticipate și că alegătorii ar fi de vină de situația în care e acum Republica Moldova. Măcar ceva care poate îi bucură temporar și anume pe chișinăuieni: apa încă nu se scumpește.

După orele de mucă ajung acasă. Samsonel și Ioana mă întâmpină cu brațele deschise - lângă ei Lenuța cu Ilinca în brațe. Am adus căprițele de la păscut. Bem lapte proaspăt. Cei mici au mustăți albe de spumă: „Tata - bun - Tata-bun”. Peste Donici se lasă noaptea și codrii negri ai Orheiului tac în timp ce pe undeva se mai aude câte un cocoș cântând. Se schimbă vremea.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG