Linkuri accesibilitate

Care sunt drepturile pacienților în voiaj.

Libera circulație a persoanelor ar trebui, teoretic, să-i includă și pe bolnavi, numai că legislațiile naționale nu au luat până acum in cont acest lucru.

O formă de turism medical nereglementat a existat întotdeauna, in special după ce occidentalii, mai întâi germani și austrieci, au început în anii 1990 să treacă frontiera in Ungaria pentru operații sau implanturi dentare în clinicile de acolo pentru o fracțiune din ceea ce ar fi plătit în Austria sau Germania.

Evident, a plutit in permanență riscul urmărilor negative, neacoperite de asigurări. Uniunea Europeană a căutat așadar să reglementeze asta, în același spirit care i-a făcut pe legislatori să introducă numărul unic de apel european în caz de accident. Numărul unic gratuit 112 funcționează așadar identic în tote țările, in caz de accident și le evită turiștilor să aibă de reținut sau căutat felurite numere naționale în caz de accident într-o țară străină.

Mai recent, însă, Comisia Europeană a introdus o serie de legislații menite să le faciliteze pacienților să caute tratament medical oriunde o doresc în Europa fără a mai avea de luptat cu o masă de documente și formalități administrative.

Inițiativa a fost adoptată în 2011, însă aplicarea ei continuă să se împotmolească în diferitele legislații naționale.

Marea problemă e pusă, desigur, de diferențele uriașe între sistemele naționale de asigurări medicale și de faptul că, de la o țară la alta, ar trebui găsit un algoritm al rambursărilor.

In unele țări, orice plată trebuie aprobată anterior, prin proceduri foarte complexe, migăloase, consumatoare de timp. In unele state, prețurile serviciilor medicale acordate bolnavilor din alte țări UE vor fi calculate pe baza tarifelor din sectorul medical privat, în altele pe baza sectorului medical de stat.

Sicur, în mod ideal, un spital sau o clinică dintr-o țară UE ar trebui să poată să-și recupereze cheltuielile din sistemul național de sănătate al țării din care provine pacientul. Realitatea este însă încă departe de asta.

In realitate, țara de origine va decide să ramburseze pe baza tarifelor ei naționale, ceea ce va duce la mari reticențe din partea unei clinici —să spunem— germane care ar trebui să trateze un pacient bulgar, căutând apoi să-și recupereze banii din Bulgaria.

------------

Plecând în sejur în străinătate cetățenii Republicii Moldova se pot asigura medical la companii private. Deși această asigurare de sănătate nu este obligatorie, de regulă, agențiile de turism o includ în costul ofertelor de vacanță. Promovându-și serviciile, asiguratorii privați insistă pe faptul că având asigurare „poți beneficia de servicii medicale de urgență în valoare de la 5 000 la 60 000 de EURO/USD, pentru care vei plăti un preț simbolic, iar daca nu ai o asigurare medicala încheiată, va trebui sa plătești integral costurile medicale.” Costurile asigurării variază funcție de durata și tipul deplasării, țara de destinație și vârsta asiguratului spune reprezentanta unei companii de asigurări:

„Asigurarea dată acoperă orice intervine subit, neprevăzut în timp ce vă aflați peste hotare (durere acută de dinți, răceală, intoxicație, fractură). Fiecare companie de asigurări are o companie de asistență cu care colaborează peste hotare. În momentul survenirii cazului asigurat se contactează compania de asistență indicată pe fiecare poliță. Colaboratorii companiei de asistență îndrumă la ce spital anume să meargă pentru a beneficia de asistență medicală gratuit. Sunt cazuri când poate să achite de sine stătător, ulterior la revenire în țară prezintă bonurile şi banii sunt returnaţi.”

Percepută deseori ca o simplă formalitate, uneori asigurarea de sănătate în străinătate funcționează așa cum o descriu agenții economici privați, alteori – nu funcţionează. Alexandru a avut o experienţă pozitivă. Deşi a achitat singur toate serviciile de spitalizare în Malaysia, la revenire în Moldova şi-a recuperat banii.

„Știam că condițiile de asigurare sunt să suni imediat o reprezentanță din țara în care ești, ca să plătească ei în locul tău. Nu am reuşit să fac asta. Am plătit în jur de un echivalent de 8000 de lei pentru trei zile de spitalizare. Era un spital privat. Când am revenit în Moldova compania privată de asigurări mi-a returnat banii timp de 10 zile.”

Viorel este o altă persoană care a acceptat să ne împărățească experiența lui mai puţin plăcută. La munte, în Italia, el a căzut de pe schiuri, a apelat la urgența din localitate, dar şi la compania intermediară indicată pe asigurarea procurată de la un asigurator privat din Moldova. De la ultima a reușit să obțină doar promisiunea „revenim cu un apel.” În schimb spitalul de urgență din localitate i-a oferit ajutor medical absolut gratuit.

„La întoarcere în ţară am încercat să aflu de la compania de asigurări ce s-a întâmplat cu asigurarea mea şi de ce am plătit nişte bani pentru ea, ca să vorbesc cu nişte oameni care spun că revin şi nu au mai revenit. Opinia mea după ce am trecut prin această experiență este că cumpărarea acelei hârtiuțe este bani aruncați în vânt, este o înșelăciune. Cineva vinde nişte hârtii care nu funcţionează.”

Viorel spune că mulţi cred că aceste asigurări medicale provizorii acoperă o gamă largă de servicii. El recomandă studierea mai amănunţită a excepţiilor, a serviciilor care nu sunt acoperite de asigurare, ele fiind multiple. În opinia sa e mai sigur să pleci în sejur în baza pașaportului românesc şi să beneficiezi de facilităţi ca şi un cetăţean european. Sigur că situaţia e valabilă pentru cetăţenii moldoveni care deţin şi cetăţenia României.

Cât priveşte deplasările de lungă durată, în special cele în scopuri de muncă, situația e diferită. De obicei, în țara de destinație sunt încheiate asigurări de sănătate pentru migranți la care contribuie atât angajatorul cât şi angajatul. Începând cu 2015 şi angajatorii din Federaţia Rusă sunt obligaţi să încheie asigurare medicală pentru muncitori imigranţi.

XS
SM
MD
LG