Deunăzi m-am întîlnit cu un vecin îngrijorat. Omul de 40 de ani m-a luat la o parte şi mi-a vorbit despre dilema lui existenţială. Are el un depozit la o bancă autohtonă, dar acum, speriat de ciordirea banilor din trei bănci şi de problemele recente cu bancomatele, vrea să-şi ia paralele înapoi.
„Nu mai am încredere în băncile astea! Şi dacă mîine dă faliment aia în care ţin banii?”, a bombănit vecinul.
Părea descumpănit de-a binelea.
„Păi, dacă nu ai încredere în bancă, bagă-i la ciorap!”, i-am propus eu o soluţie.
„La ciorap? Eşti întreg la minte? E periculos să-i păstrez acasă! Nu vezi cîţi indivizi periculoşi sînt în jur? Aici e fieful hoţilor!”, a spus cu năduf vecinul.
Omul nu ştia ce să facă. Se temea să ţină banii în bancă şi în acelaşi timp se temea să-i păstreze la ciorap. Hoţii pot să intre şi în bancă, şi în casa ta. Asta era convingerea fermă a vecinului.
Am încercat să-l liniştesc, să-i spun că exagerează, că nu e chiar atît de rău precum crede el. N-am reuşit.
„Vezi la ce am ajuns noi, oamenii simpli? Nu mai avem unde păstra banii! Dar ăştia care ne conduc nu au nici o problemă. Ei oricînd pot miza pe un offshore!”, strecură printre dinţi vecinul. Era supărat, foarte supărat. Şi mai e un amănunt pe care mi l-a spus omul: alegerile de orice fel nu mai există pentru el. Ele nu schimbă nimic.
