Linkuri accesibilitate

Traseismul politic este un fenomen obișnuit în Republica Moldova, se poartă și pe la case mai mari.

La Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 obținea două medalii de aur pentru URSS, la probele de 500 și 1000 de metri canoe dublu.

Patru ani mai târziu, după ce patria comunismului mondial a sucombat, evolua pentru echipa olimpică a României în epoca post-Ivan Patzaichin.

Era la Olimpiada de la Barcelona, din 1992, unde, împreună cu partenerul său Gheorghe Andriev, se plasa pe locul 4 la ambele distanțe. În 1996, la Atlanta, cucerea argintul la 500 de metri, aducând prima medalie olimpică pentru Republica Moldova, alături de un sportiv originar din Belarus.

După retragerea din activitatea competițională, a condus mai mulți ani Comitetul Național Olimpic al Republicii Moldova, iar din 2011 a fost ales deputat în Parlament pe lista Partidului Liberal Democrat din Moldova.

Vorbim despre Nicolae Juravschi, cel care a anunțat că părăsește partidul care l-a consacrat ca om politic, PLDM, pentru a-și continua activitatea în grupul PPEE al lui Iurie Leancă.

Retragerea sa din fracțiunea liberal-democraților furniza ieri capul de afiș al știrilor despre negocierile pentru formarea noii alianțe guvernamentale de la Chișinău, alimentând speculațiile legate de presiunile care se fac asupra lui Vlad Filat din partea Partidului Democrat.

Plecarea lui Juravschi a fost calificată de PLDM drept „un gest de trădare și corupție politică… orientat spre distorsionarea totală a votului alegătorilor şi blocarea negocierilor de formare a unei coaliţii majoritare de guvernare”.

Traseismul politic este un fenomen obișnuit în Republica Moldova, se poartă și pe la case mai mari. Deși discutabilă moralmente, trecerea unui deputat de la un grup parlamentar la altul este permisă de lege și, uneori, poate însemna chiar o soluție, ieșirea dintr-o stare de blocaj politic și constituțional. De aceea, nu vom formula vreo opinie asupra flexibilității de care a dat dovadă fostul sportiv, actual politician, într-o situație delicată, cum este formarea noii alianțe de guvernământ. Îl va judeca electoratul. Doar că plecarea lui Juravschi – am văzut că și în trecut a evoluat, cu succes, pentru diverse țări și echipe – adaugă o altă secvență dubioasă în filmul formării noii alianțe de guvernământ. O „epopee” din care nu a lipsit și implicarea politică a justiției, după cum a fost calificată de PLDM și de către o parte din media arestarea în plin proces de negocieri a unor rude ale lui Vlad Filat, cercetate în dosarul jafului de la BEM. La fel s-a spus și despre ciudatul prim-plan pe care l-a avut la un moment dat în timpul negocierilor procurorul general Gurin: că a fost „activat” de Plahotniuc pentru a mai tempera elanul lui Mihai Ghimpu, cel care insista prea de tot asupra instalării la Chișinău a unui „procuror european”.

Dacă aceasta este rețeta puterii în Republica Moldova – adică: lipsa de transparență, amenințările, coruperea politică, folosirea instituțiilor statului ca instrumente de intimidare și presiune –, mă întreb cum vor conviețui acești politicieni într-o nouă alianță? Cum va arăta actul de guvernare, cât de solid și solidar va fi el într-o perioadă de grele încercări pentru Moldova? Dacă metodele folosite în aceste negocieri sunt brutale, rebarbative, la limita și chiar în disprețul legii, mă întreb din nou: de ce au ajuns personajele politice amintite mai devreme atât de descoperite, atât de vulnerabile la șantaj? Ce-a fost în capul lor? De ce nu și-au înfrânat poftele, de ce nu s-au gândit că prin conduita lor nechibzuită, ca să mă exprim eufemistic, livrează concurentului politic muniție de război, îi oferă o marjă de manevră la fel de oneroasă și condamnabilă?...

Slăbiciunile vinovate, coruptibilitatea politicienilor moldoveni nu este doar problema lor personală, e mai rău: ne fac pe toți ostaticii unei situații intolerabile, îngroapă șansele europene ale Moldovei, aduc țara la cheremul unor gangsteri aflați mai presus de lege. Coruptibilitatea politicienilor moldoveni reprezintă un atentat la siguranța națională.

De aceea e nocivă ideea de a amesteca businessul și politica. Avem nevoie și în Republica Moldova de o legislație care să excludă prezența oamenilor politici în diverse consilii de administrație ale unor firme și întreprinderi de stat sau private, ca și în acționariatul bancar. A-ți folosi poziția din ierarhia guvernamentală pentru a te lansa în afaceri cu statul, trucând licitații, „drenând” granturi și credite destinate dezvoltării economiei naționale către firmele prietenilor și rudelor apropiate, înseamnă o crimă. De aceea, e necesară și la noi nu numai declararea, ci și inspectarea averilor dobândite pe durata exercitării unor funcții publice.

Mai grav este că spectacolul de prost gust pe care îl execută liderii angajați în negocieri se derulează pe fundalul avalanșei de scumpiri la energie și la produsele de bază. Moldovenii vor suferi, dar nu în numele unei terapii de șoc reformiste care le va schimba viața în bine, ca-n Polonia lui Balcerowicz, de exemplu, ci pentru a pune la loc ceea ce au furat niște bandiți căutați de justiție. Cum se numește această politică?...

Pentru că am vorbit despre caiac-canoe, aș evoca în final un episod dramatic din lunga și strălucita carieră a lui Ivan Patzaichin, când într-una din seriile de calificare la o importantă competiție internațională i s-a rupt pagaia – vâsla cu o singură pală folosită în acest sport nautic. Campionul român nu a abandonat, a reușit să termine cursa, vâslind cu un ciot, după care în zilele următoare a câștigat o semifinală și finala competiției… Guvernarea ce stă să înceapă în Republica Moldova nu are doar „pagaia” ruptă, dar e și cu barca ciuruită, iar echipajul, nici pe departe performant, trage în direcții diferite. Finalul acestei curse e previzibil: un naufragiu național.

XS
SM
MD
LG