Linkuri accesibilitate

Un interviu cu un celebru agent dublu al MI6 și KGB-ului despre operațiunea „Pimlico”.

După 30 de ani de la evadarea din URSS, agentul dublu MI6 și colonelul KGB Oleg Gordievski, spionul considerat drept cea mai valoroasă sursă de informație pentru Vest din perioada Războiului Rece povestește istoria evadării sale într-un interviu pentru Serviciul rus al Europei Libere, realizat de Natalia Golițîna.

Oleg Gordievski a fost chemat la Moscova într-un mod foarte suspect. L-au îmbătat cu coniac și l-au interogat patru ore. Ar fi fost executat dacă KGB-ul ar fi înțeles că lucrează pentru MI6, și el știa că nu se poate da de gol, făcând mișcări pripite.

„Am înțeles că se grăbesc și mi-am dat seama că deja mă suspectează. Știam că privesc moartea în ochi, dar oricum m-am dus la Moscova, am vrut să le arăt că nu mă tem”, spune Gordievski.

Când Oleg Gordievski s-a trezit din mahmureală, deja știa ce trebuie să facă. A scos de pe raft o colecție de sonete de William Shakespeare, unde era ascuns planul său de evadare.

„Trebuia să mă salvez, să memorizez planul copiat pe coperta unei cărți engleze. Trebuia să umezesc cartea, iar schema ar fi apărut în apă. Am făcut-o, ascunzându-mă sub niște cearșafuri, să nu mă vadă KGB-iștii în caz că mă urmăreau”, spune Gordievski.

Planul de evacuare era extrem de riscant, Gordievski trebuia să se întâlnească cu două mașini diplomatice britanice la o cotitură de drum de lângă frontiera cu Finlanda. De acolo, spionul urma să fie trecut peste graniță în portbagajul unei mașini chiar sub nasul pazei sovietice.

Operațiunea cu numele de cod Pimlico a demarat cu acordul premierului Marii Britanii de atunci, Margaret Thatcher: dacă agenții ar fi fost descoperiți, țările s-ar fi pomenit într-un conflict diplomatic de proporții, iar pentru Gordievski asta ar fi însemnat moarte sigură.

Colonelul de la KGB Oleg Gordievski a fost recrutat în 1974, la Copenhaga, devenind o sursă importantă de informații pentru MI6 din interiorul Uniunii Sovietice izolate. MI6 transmitea informațiile și Agenției Centrale de Informații americane (CIA). Gordievski spune că anume asta l-a și compromis și îl învinuiește pe Aldrich Ames, o „cârtiță” a KGB-ului în agenția CIA, care a spus Moscovei că din baza KGB-ului din Londra unde era staționat Gordievski a fost o scurgere de informație.

Pe 19 iulie 1985, la cinci seara, un bărbat uscățiv și scund, într-un sacou ponosit și pantaloni de catifea, a ieșit dintr-un apartament din vestul Moscovei. Mergând prin tufișuri pentru a nu fi ochit de agenții care-l urmăreau dintr-o mașină, Gordievski s-a strecurat pe o stradă adiacentă. După ce a schimbat mai multe mijloace de transport, a ajuns într-un final la o cotitură mare de drum – locul de întâlnire cu salvatorii lui.

„Eram înconjurat de pădure. M-am ascuns acolo, așteptând mașina diplomatică a ambasadei engleze. După trei ore, au venit două automobile cu doi șoferi. Ei au reușit să lase în urmă mașinile KGB-ului care îi urmăreau din Leningrad”, spune Gordievski.

Când Gordievski a auzit, din portbagajul mașinii, o melodie de Sibelius numită Finlandia, a înțeles că au trecut frontiera cu bine. În Finlanda, s-a întîlnit cu un tânăr diplomat englez Michael Shipster. Gordievski își amintește că acesta a sunat la MI6 și a anunțat: „Bagajul a ajuns. Totul e în regulă”.

„Nu regret că am decis să lucrez pentru englezi împotriva comunismului sovietic, a comunismului est-european. Chiar sunt dezamăgit că am lucrat atât de puțin”, spune Gordievski.

În ultimii 30 de ani, timp în care evadarea lui din Moscova a devenit parte din istoria spionajului englez, Oleg Gordievski a scris câteva cărți despre KGB și a rămas consilier al guvernului britanic în problemele securității și ale relațiilor cu Rusia.

XS
SM
MD
LG