Linkuri accesibilitate

Nu am cum să evadez din Moldova cea reală...

Sînt întrebat într-un interviu pentru o publicaţie: „În care din cele trei Moldove v-ar plăcea să trăiţi: cea de dinainte să moară Brejnev, cea a a anilor '90 sau în cea a anilor 2020?” Fireşte, cel care mă intervievează se referă şi la romanele pe care le-am publicat pînă acum şi mărturisesc că e una din cele mai dificile întrebări. N-aş vrea să trăiesc nici într-o Moldovă Sovietică, nici în Moldova anilor '90, cea a haosului generalizat, şi nici în Moldova anilor 2020 pe care o văd ca pe o prelungire firească a degringoladei de acum.

Aşadar, nu mă tentează nici o variantă. Numai că degeaba mă gîndesc eu la o Moldovă mirifică-ideală, populată de oameni drepţi şi buni la suflet, curăţată de hoţie şi de corupţie. Căci nu am cum să evadez din Moldova cea reală, care deocamdată nu poate părăsi albia mocirloasă a tranziţiei. Voi rămîne aici pînă la bătrîneţe. Nu voi pleca, nu am unde să plec şi nici nu vreau. Aşa că voi simţi pe pielea mea toate aberaţiile tranziţiei moldoveneşti. Cîte vor mai fi ele?

Cobor în trecut. Mă gîndesc la copilăria brejnevistă, la tinereţea în tranziţie, şi înţeleg dintr-odată că răul nu s-a terminat, că el va veni implacabil în anii următori. Şi acest rău care va veni va fi chiar mai crîncen, mai nemilos. Sărăcia din anii '90 şi hoţia fără frontiere de azi o să ne pară floare la ureche. E viziunea mea scriitoricească-subiectivă. E punctul meu de vedere pe care marii optimişti ai locului îl vor lua în derîdere. S-o facă sănătoşi!

La drept vorbind, cei care rămîn aici nu au altă variantă decît să-şi asume această lume cu toate relele ei. Asta nu înseamnă că trebuie să accepţi răul sau să devii un promotor al răului. Asta înseamnă să fii lucid şi să fii pregătit cel puţin psihologic de noile pericole care deja au apărut la orizont.

XS
SM
MD
LG