Linkuri accesibilitate

Andrei Rotaru, consilier al guvernatorului BNM: „Este mai oportun să tai coada la mâţă deodată”


Dar cine taie coada? Ș unde-i miliardu'?

Una din întrebările cheie care planează în spaţiul public, pe lângă cea despre autorii jafului bancar, este cum ar trebui să procedeze autorităţile în continaure cu cele trei instituţii bancare devalizate – să le lichideze, aşa cum recomandă BM şi FMI, sau să le naţionalizeze, aşa cum au spus că intenţionează liderii politici de la Chişinău să facă cu cel puţin una dintre ele, Banca de Economii.

Desi a încercat să evite un răspuns tranşant în cadrul evenimentului organizat vineri de Expert Grup, motivând prin faptul că BNM nu are o soluţie univocă cât timp nu s-a clarificat traseul fluxurilor financiare plecate din bănci, consilierul guvernatorului BNM, Andrei Rotaru, a oferit totuşi până la urmă o sugestie:

„Este mai oportun să tai coada la mâţă deodată.”

În cazul Băncii de Economii, consilierul de la BEM a repetat totuşi ceea ce spunea cu câteva săptămâni în urmă guvernatorul Drăguţanu: că, fiind acţionar majoritar, guvernul ar trebui să decidă ce-i de făcut. Prin această declaraţie, altminteri, guvernatorul îşi atrăsese la acel moment critici dure din partea economiştilor, care au spus că este o recunoaştere a lipsei de independenţă a regulatorului.

Pentru Jorg Radeke, manager de proiect la German Economic Team Moldova, orice soluţie se va aplica pentru a scăpa de problema celor trei bănci, guvernul va suporta costuri imense, estimate de expertul german la sume întzre jumătate şi un miliard de dolari:

„Aproape un milion de dolari a dispărut din sectorul bancar din cauza împrumuturilor frauduloase și a supravegherii bancare proaste. De fapt, banii au fost furați din sectorul bancar. Nu e o criză bancară, e o fraudă bancară. Din acest motiv, nu sunt de acord cu ceea ce a spus un expert din Irlanda. În Irlanda, a fost o criză bancară care s-a întâmplat din cauza unor decizii proaste de business. Însă problemele în Moldova sunt din cauză că cineva a furat banii. Rezultatul poate fi același, dar motivele sunt diferite. Pentru a soluționa problema acestor bănci cred că există două opțiuni. Prima ar fi lichidarea băncilor. Cel mai mare avantaj ar fi că băncile nu mai pot fi folosite pentru alte fraude. Dar apare o întrebare: ce se va întâmpla cu oamenii care au bani în acele bănci? E posibil că va trebui să faceți față unor costuri considerabile pentru a-i compensa. A doua opțiune ar fi să recapitalizați băncile, adică să oferiți active noi, ca să-și poată îndeplini obligațiunile. Probabil, doar guvernul o poate face și această măsură are anumite costuri: astfel apare posibilitatea de a recupera o parte din capital, ceea ce probabil nu se va întâmpla, și va mai fi un risc înalt de repetare a unor astfel de fraude, ca aceste bănci să fie folosite din nou pentru activități frauduloase. Nu putem da recomandări despre care soluție trebuie aplicată, e o decizie economică și politică.

Dar ceea ce aș vrea să subliniez e că acest lucru nu prea contează într-o perspectivă generală, fiindcă indiferent de decizia guvernului acesta va suporta costuri substanțiale, care va afecta finanțele publice și sistemul de securitate socială. În cazul primei opțiuni, ar trebui să compensați parțial oamenii care au conturi bancare în acele bănci, altfel ei vor suporta toate costurile. Deci este o întrebare despre cine, de fapt, plătește costurile. Cât de mari vor fi costurile va depinde de cât de generoși sunteți în compensarea lor.

Cu a doua opțiune, dacă recapitalizați băncile, de asemenea, va trebui să faceți față unor costuri mari și ele se pot mări pe parcurs.

Costurile respective nu au fost încă plătite, totuși n-aș fi un economist bun dacă n-aș încerca să fac o mică estimare. Presupunerea mea e că aceste costuri pot fi între o jumătate de miliard de dolari și un miliard de dolari. Dar e doar o presupunere.

Asta ar însemna o mărire bruscă a datoriilor publice, indiferent de soluția aleasă, cu circa 15% din PIB.”

Între timp, un alt scandal scos la iveală chiar în aceste zile de presă riscă să pună sub semnul întrebării până şi angajamentul autorităţilor moldovene de a încerca să rezolve criza în curs de desfăşurare privind supravegherea sectorului bancar. Două publicaţii, Moldstreet.md şi Newsmaker.md, au dezvăluit că prim-vicepreşedintele BERD, Philip Bennett, i-a adresat o scrisoare premierului interimar, Natalia Gherman, în care acuză guvernul de la Chişinău de „acţiuni deliberate şi cinice” întreprinse în scopul blocării tranzacţiei de preluare a 50% din acţiunile Victoriabank de către această instituţie bancară internaţională. Nemulţumirea conducerii BERD se datorează unui amendament operat la legislaţie de guvernul Gaburici care a dus la blocarea tranzacţiei. Autorul modificării a fost Stephan Bride, ministrul economiei. În scrisoarea BERD se arată că autorităţile de la Chişinău au fost informate despre planificata tranzacţie pe trei aprilie, iar cu cinci zile mai târziu guvernul a făcut mişcarea calificată de instituţia financiară internaţională drept „deliberată şi cinică„.

Solicitat să comenteze şi acest nou episod din sistemul bancar, Andrei Rotaru a apărat amendamentul guvermenamental:

„Eu nu am un răspuns, pentru că nu am analizat în detalii acest caz. Dar dacă privim global aceste modificări, ele sunt bine intenţionate, pentru că sunt gândite să protejez băncile.”

Cele două publicaţii de la Chişinău care au scris primele despre acest scandal susţin că, potrivit unor surse din cadrul guvernului, tocmai această modificare de legislaţie ar fi unul din motivele care au dus la sistarea finanţării externe de către Banca Mondială şi UE, lucru infirmat însă astăzi de un reprezentant al delegaţiei UE la Chişinău, Wicher Slagter.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG