Linkuri accesibilitate

Un român stabilit în Germania povesteşte cum este să fii biciclist în Germania și de ce în țările europene tot mai multă lume merge cu bicicleta.

Este un lucru comun să vezi în orașele din Germania, Olanda, Franța sau alte state europene mii de oameni de toate vârstele mergând pe bicicletă – fie la serviciu, fie la o plimbare sau o excursie în zone istorice sau prin împrejurimile pitorești ale orașelor. Bicicliștii au o infrastructură bine pusă la punct, piste și locuri de parcare, iar șoferii îi tratează ca pe membri egali ai traficului rutier.

Este, într-adevăr, o modalitate de a face economii pe transportul public sau benzină, dar în primul rând este un mod de viață – mersul de bicicletă te menține în formă, este o posibilitate de a face mișcare și de a te recrea după o zi de muncă și – lucru foarte important pentru societățile europene – este ecologic. De multe ori bicicleta este folosită inclusiv de oameni destul de înstăriți, care, atunci când merg la muncă, preferă să-și lase mașina în garaj și să facă mișcare.

Lina Grâu a vizitat recent orașul german Bonn, unde a fost impresionată de numărul mare de biciclete – parcate pe trotuare sau circulând pe străzi. Valerian Pop, un român emigrat în Germania de mai bine de 15 ani, povestește cum este viața de biciclist în Germania.

Valerian Pop: „De-a lungul râului Rin (în germană Rhein), pe stânga și pe dreapta, este nu atât o pistă pentru biciclete, cât mai degrabă o faleză, acolo nu merg mașini...”

Europa Liberă: Cât de lată este faleza?

Valerian Pop: „Hai să fie trei-patru metri. În general, găsești acolo multă lume care se plimbă și dacă prin oraș, pe străzi sau pe la semafoare ție îți este un pic frică să mergi cu bicicleta pentru că sunt alte mașini, aici tu ești cel mai periculos, pentru că poți să dai peste alți oameni care se plimbă sau – ce fac și eu des și îmi place – merg cu rolele, cu patinele cu rotile. Foarte fain! Și tu, ca biciclist, ești periculos și pentru ei, nu numai pentru pietoni”.

Orașele sunt gândite pentru biciclete, în oraș cam 80 la sută dintre străzi au piste pentru biciclete…

Europa Liberă: Există și o infrastructură destinată în mod special bicicliștilor și în oraș, și în afara orașului?

Valerian Pop: „Mai mult în orașe este gândit pentru biciclete, străzile care sunt în oraș cam 80 la sută au piste pentru biciclete. Asta cu faleza nu este gândită special pentru biciclete, nici vorbă – este gândită ca să fie ceva frumos unde să te plimbi. Și evident că și bicicletele au voie acolo”.

Europa Liberă: Multă lume circulă cu bicicleta aici? Am văzut o cantitate de biciclete pe care mi-ar fi greu să mi-o imaginez în Chișinău…

Valerian Pop: „Orașul Bonn, consider eu, nu e unul în mod special recunoscut pentru a avea multe biciclete. Dar evident se pare că cineva venit din Est se va mira de Bonn. Prima dată ce vezi sunt multe biciclete. ,,Uau! Tare! Cool! Super!”.

Nu, nu, nu, nici vorbă! În Germania sunt orașe care au mult mai multe biciclete, mult mai populate, să zicem așa, de biciclete. Nu-i nicidecum Bonnul, nici pe departe, un oraș al bicicletelor”.

În Estul Europei nu vor mulți să audă acuma de ecologice, în Estul Europei mai bine să audă de ceva tehnic, de ceva șmecher…

Europa Liberă: De ce se circulă atât de mult cu bicicleta? Există transport public foarte confortabil, care are un program fix – știi când vine, știi când pleacă, știi traseul. Se poate circula foarte bine cu transportul public sau cu mașina – germanii își permit în general să aibă o mașină acasă…

Valerian Pop: „Își permit. Dar multă lume, inclusiv de exemplu șefi de-ai mei, preferă bicicleta ca să facă mișcare, un sport, să fie mai ecologici. Tare cred că în Estul Europei nu vor mulți să audă acuma de ecologice, în Estul Europei mai bine să audă de ceva tehnic, de ceva șmecher. Aici mai mult oamenii se orientează în sensul că „hai să facem ceva poate și pentru climă, să fim mai ecologici”.

Câștigi multe. Cred că e mai avantajos să îți iei o bicicletă – nu mai plătești biletul la transport și mai faci și un sport. Bun, sunt oameni care vor, să zicem, să meargă cu mașina, dar după aia, ca să se mențină în formă, merg pe la o sală de sport, închisă, unde nu mai sunt în aer liber ca atunci când mergi cu bicicleta. Pe când cu bicicleta câștigi nu numai financiar, dar faci un sport pe care-l poți combina: mergi de exemplu la lucru cu bicicleta. Cunosc, am colegi, dar și șefi, apropo, care preferă bicicleta și sigur și-ar permite să circule cu mașina și chiar au mașini grozave.”

Europa Liberă: Această relație specială cu bicicletele era valabilă și atunci când ai venit tu în Germania, acum mulți ani?

Valerian Pop: „Cu siguranță.”

Europa Liberă: Sau e o tendință de ultimă oră?

Valerian Pop: „Nici vorbă! Am venit în Germania în 1999 – și atunci am fost și eu mirat de câte biciclete sunt aici, extrem de mirat. Am fost în alt oraș, în Bavaria, și acolo m-am mirat câte biciclete am văzut și m-am bucurat. Deci, nicidecum să fie un trend sau o modă, nici vorbă. Dacă în ’99 au fost așa de multe, cu siguranță și în ’90, în ’85 erau tot așa multe erau.

Ai remarcat mai devreme transportul în comun. Pentru noi, când venim din Est, vedem că – Uau! Chiar ajunge la oră fixă? Da, ajunge la oră fixă! Curat? Da, era tapițat, nu mai erau scaunele alea de tablă sau cum erau tramvaiele din Timișoara sau din Cluj, cu scaune de plastic, mai și rupte pe ici pe acolo… Nu, aici era chiar frumos. Totuși, parcă nu se merită: mai rentabil este să te deplasezi cu bicicleta. Transportul în comun este destul de scump în Germania. Dar între timp iată că există și alte alternative: uite, de exemplu, cu bicicleta!

Cu bicicleta îmi ia 40 de minute să ajung la serviciu, relaxat, pe malul Rinului. Cu transportul fac uneori și o oră jumătate - îmi pierd seara și nu merită…

Să-ți dau un exemplu: locuiesc la aproximativ șase-șapte kilometri de serviciu, distanță pe care cu bicicleta e posibil să o faci în 15-20 sau 30-40 de minute, depinde. În 15 minute trebuie să fiu chiar în formă și să vreau să scot cele 15 minute. Dar merg, de obicei, pe lângă Rin, ceea ce este plăcerea mea și de aceea prefer să merg chiar încet, lejer, mă duc și fără mâini, stau și pe spate… De-aia fac 40 de minute și nu-mi pare rău. Nu e un concurs în care trebuie să ajungi mai rapid. Și merită.

Pe când cu metroul, cu tramvaiul sau autobuzul trebuie să schimb transportul și, cu toate că sunt doar șase-șapte kilometri, trec prin centru unde este plin și pierd mult timp. Chiar dacă aș merge cu mașina, e păcat să pierzi atâta timp stând numai într-o mașină – ți-ai pierdut astfel seara. Stai la semafoare, stai la cozi... Și chiar dacă am calculat că drumul ăsta îl fac în 50 de minute, câteodată îmi ia și la o oră și jumătate. Și asta-i supărător.

De ce nu, ca alternativă, să fac acest drum cu bicicleta: hai în 40 de minute, maxim, cei șase kilometri?”

Europa Liberă: Mai este încă un aspect. Am prieteni prin Chișinău care au încercat să circule mai mult cu bicicleta și o parte dintre ei au stat la traumatologie cu diverse probleme sau, în orice caz, au avut incidente neplăcute cu șoferii. În Germania, există o altfel cultură a șofatului, în așa fel încât să se țină cont și de bicicliști?

Valerian Pop: „Se ține cont, nu-i periculos. Dar se întâmplă, evident, și cazuri neplăcute. Dar datorită pistelor de biciclete se întâmplă mult mai puține decât în Estul Europei, sau, cum zici tu, la Chișinău. Cu siguranță sunt mai puține astfel de incidente.

E posibil ca la Chișinău, întocmai de frica asta, fără piste de bicicletă, să nu am curaj să umblu cu bicicleta peste tot prin centru unde sunt mașini multe, merg cu toții în viteză, e lumea lor...”

Europa Liberă: E bună viața de biciclist în Germania?

Valerian Pop: „Nu pot să spun că eu circul prea mult cu bicicleta. Din păcate, că sunt un leneș”.

Europa Liberă: Oricum, ziceai că ai mers în excursii de peste 20-30 de kilometri... e ceva distanță!

Valerian Pop: Mult mai mult decât atât! Da, mult mai mult și a fost foarte plăcut. În general, cred că în toată Germania orice râu, apă și pe stângă, și pe dreapta în general, dar cu siguranță cel puțin pe o parte, are o pistă de biciclete, sau un drum de plimbare, o faleză...

Am mers foarte mult în sudul Germaniei pe bicicletă pe lângă Dunăre - foarte mult mi-a plăcut! Ieșirea Dunării din Germania este într-un oraș deosebit pe care nici mulți nemți nu-l cunosc, Tasal – orașul a trei râuri. Cel mai mare e Dunărea, In fiind al doilea râu grozav, și cel de al treilea este Iltz, și toate se varsă în Dunăre. Deci, un oraș deosebit. Dinspre Tasau ar fi un următor oraș mare, de vreo 150 de mii de locuitori – Regesburg, iarăși un oraș grozav pe care le-am vizitat pe bicicletă și care mi-a plăcut mult.

Cam la 40-60 de kilometri mai jos de Bonn sunt peste 20 de castele mici și locuri frumoase... E grozav să mergi acolo cu bicicleta pe malul Rinului...

Se poate merge cu bicicleta cam în toată Germania. Acum suntem pe Rin, cam la 20 kilometri distanță de Bonn în sud, urcăm pe Rin. Dar ceva mai jos, cam la 40-60 de kilometri, dai peste cam 20 de castele mici și alte lucruri de văzut, arhitectură și locuri frumoase...E grozav să mergi acolo cu bicicleta pe malul Rinului...

Unde am mai fost cu bicicleta, și a fost chiar grozav, a fost în sudul Germaniei, unde este lacul pe care noi îl numim Constanța, pentru că pe malul lui este orașul Konstanz, un orășel universitar. În orașul respectiv este, de jur împrejurul lacului, ca o pistă de biciclete, un drum de plimbare, și se poate merge de jur împrejurul lacului Bodensee, pentru că așa se numește de fapt. Acolo întâlnești extrem de mulți bicicliști. Lacul respectiv este mărginit de trei țări – Germania, Elveția și Austria. Și poți pur și simplu merge cu bicicleta în jurul lacului, mergând prin toate cele trei țări. O experiență doar de recomandat!!!

Nu sunt nici pe departe un mare biciclist, din păcate, pentru că mi-aș dori și mi-ar plăcea. Dar, la întrebarea ta dacă că se poate face 20-30 de kilometri așa, ca o mică excursie, răspunsul este - da, se poate! Eu, personal, chiar dacă nu mă consider un biciclist înrăit, am făcut pe zi mai mult de suta de kilometri. Da! Și se poate chiar și fără o bicicletă bună, nu am avut niciodată o bicicletă foarte bună, niciodată. Totuși, am mers peste suta de kilometri pe zi și mi-a plăcut mult. Excelent! Super! Se poate!

Uite, ce vedem acum: omul acela cu câinele, îl vezi? Chiar dacă plouă, tot vezi oameni care se plimbă pe așa-numitele piste de biciclete, drumuri pentru plimbate pietonală de fapt. Sunt oameni care se plimbă, iar tu cu bicicleta ești cel mai periculos printre ei.

XS
SM
MD
LG