Linkuri accesibilitate

Mai are oare Moldova timp să aştepte sau politicienii ar trebui să acţioneze rapid, încercând astfel şi să recâştige încrederea electoratului?

După alegerile locale de săptămâna trecuta, politicieni, experţi şi electorat vorbeau la unison despre nevoia formării cât mai rapide a unei noi coaliţii şi a unui nou cabinet, caci victoria acestui scrutin aparţine forţelor pro-europene. Comuniştii prin vocea liderului lor au vorbit despre un cabinet de tehnocrați, socialiştii vor sa modifice Constituţia si preşedintele ţării sa fie votat in mod direct, dar… Moldova nu are încă un nou premier si ştim din experienţa trecută că negocierile dintre partide pot dura foarte mult timp. Mai are oare Moldova timp să aştepte sau politicienii ar trebui să acţioneze rapid, încercând astfel şi să recâştige încrederea electoratului.

După lamentabila experienţă a unui guvern minoritar prăbuşit la doar trei luni de la creare, scenariile de coalizare admise acum de experţi sunt trei, iar apelul de bază este ca actorii politici să nu procedeze ca în alte ocazii în care au întins negocierile până au pierdut dezastruos din încrederea electoratului. Mai ales că nici nu-şi pot permite acest lux, cu un regim de austeritate deja pus în aplicare şi finanţări externe deja suspendate, din cauza lipsei de progres în reforme, în particular în anchetarea jafului bancar.

Prima, în ordinea priorităților, variantă de coaliţie ar fi cea compusă din PD, PLDM şi PL, care ar fi şi cea sugerată, indirect, de votul alegătorilor în parlamentarele din noiembrie şi localele recente, spune de exemplu analistul politic Igor Volniţchi:

„Liderii celor trei partide nu vor avea de ales şi vor ceda fiecare ce vor putea pentru că o altă coaliţie pur şi simplu nu poate exista. Votul cetăţenilor a arătat clar voinţa proeuropeană, ceea ce înseamnă că liderii celor trei partide ar trebui să fie sinucigaşi ca să neglijeze din nou acest vot. Admit totuşi că ar exista şi un 5-10 procente să nu se ajungă la compromis din cauza frustrărilor şi supărărilor acumulate ani la rând. Şi atunci s-ar putea orice: fie un guvern tehnocrat fără acoperire clară politică, fie un guvern minoritar cu acoperire insuficientă, fie guvern de tranziţie, fie al salvării naţionale. Dar toate aceste variante ar intra într-o marjă de 5-10 â procente. Cele mai mari şanse să le acordăm unei coaliţii proeuropene de dreapta.”

La fel crede politologul Bogdan Ţârdea, devenit după alegerile din noiembrie 2014 deputat pe lista PSRM:

„Cea mai plauzibilă ar fi alianţa PD-PLDM-PL, cu un PCRM pe poziţii constructive. Ar fi o varniță şi mai agreată de partenerii şi finanţatorii europenei. O asemenea alianţă se pliază cel mai bine pe interesele cestor partide. Chiar dacă PD s-ar simţi mai confortabil într-o alianţă cu PCRM, dar lipsa banilor va împinge această formaţiune spre o coaliţie cu PL. Cel mai probabil Ghimpu va renunţa la revendicările lui legate de procuror din exterior, admit că şi la pretenţiile asupra ministerului transportului şi se va crea înţelegerea. Acum scopul lui Vlad Plahotniuc e să-l strivească pe Vlad Filat ca el sa-i cedeze lui Ghimpu ministere care fuseseră înainte a PL. Nu m-aş mira să cedeze chiar şi vama sau alte instituţii care au rulaj financiar. Deci, presiunea acum e anume asupra lui Filat. Ceea ce va produce inevitabil clivaje, nu m-aş mira chiar un nou război politic în toamnă.”

Înţelegerea pe funcţia de premier va fi cea care va complica cel mai mult discuţiile, este de părere analistul politic Anatol Ţăranu:

„Rezervele pentru manevrele politice deja s-au epuizat. În aceste condiţii negocierea în termeni îndelungați ar însemna să pui ţara într-un pericol enorm , dar şi imaginea liderilor proeuropeni s-ar deteriora. Cred că problema mare e desemnarea candidaturii prim-ministrului, dar şi partajarea unor ministere, luând în consideraţie faptul că intervine partidul liberal, buturuga care a răsturnat carul alianţei proeuropene data trecută .Liderii vor încerca să găsească o candidatură care să-i aranjeze pe toţi, Gaburici a fost o tentativă nereuşită, de data aceasta ei vor încerca să nu calce pe aceeaşi greblă şi vor găsi o candidatură care să fie agreată şi de populaţie. Concluzia mea este că şansa că va fi creată o coaliţie proeuropeană este foarte mare.”

Corneliu Ciurea, un alt analist, crede că PL-ului îi va prinde bine în actualele condiţii un rol de opoziţie, dar în componenţa coaliţiei, iar acest lucru va ajuta cele trei partide să ajungă mai uşor la o înţelegere:

„Este cam la suprafaţă că se va ajunge la un consens. Procurorul va fi o persoană din republica Moldova, chiar dacă PL insistă pe altceva. Asta este începutul procesului de negocieri, când fiecare parte îşi formulează pretenţiile maxime, ca să facă cedări. PL va face aici cedări. PLDM şi PD la fel vor ceda şi vor acorda cu un minister sau două mai multe PL-ului. Pentru că acum nu mai contează procesul, ci poziţiile de principiu. PL îşi va asuma rolul de opoziţie în coaliţie, îşi va rezerva dreptul să critice alianţa şi în aceste condiţii nu contează numărul de ministere. Premierul va fi de la PLDM, iar speakerul va rămâne cel mai prob abil acelaşi.”

Dacă totuşi cele trei partide proeuropene nu vor reuşi nici de această dată să se înţeleagă, următoarea variantă admisă de experţi ar fi alierea oficializată a PLDM şi PD cu PCRM. Observaţia analiştilor e că evenimentele de ultimă oră, cum ar fi bunăoară alegerea, astăzi, în funcţie, a unui avocat al copilului propus de PCRM, arată că PD şi PLDM lasă portiţa deschisă şi pentru o astfel de coalizare. Şi, fireşte, analiştii nu exclud, în caz de nereuşită a celor două, o coaliţie de centru-stânga compusă din PD, PCRM şi PSRM. Piedicile din calea unei astfel de coalizări ar fi mari pentru democraţi, care ar trebui să renunţe la vectorul european împărtăşit până acum, dar şi mai mari pentru formaţiunea condusă de Igor Dodon, aşa cum crede de exemplu Igor Volniţchi:

„Eu aş admite o astfel de coaliţie din punctul de vedere al comuniştilor. Aş admite şi venirea PD-ului în astfel de formulă. Dar nu cred că PSRM ar avea interes să se coalizeze cu PCRM sau PD. PSRM este poziţionat acum cel mai bine pe stânga. O coaliţie cu PCRM ar îngusta bazinul lor electoral şi ar deschide mult mai multe pozsibilităţi pentru Partidul Nostru al lui renato Usatâi. Dacă celelalte nu au ce pierde, PSRM are ce pierde. Aşa că chiar dacă va fi o astfel de coaliţie, ea va fi neoficială, pentru că ofializarea ei ar fi act de sinucidere pentru socialişti.”

Şi confirmă politologul, deputat socialist, Bogdan Ţârdea:

„Anti-raitingul dlui Plahotniuc e de 87 la suta. Orice partid care se coalizează cu acest subiect politic, riscă să se prăbuşească, iar Filat e primul exemplu: având acum câţiva ani cel mai mare raiting prezidenţial a ajuns astăzi la 3 procente şi la un anti-raitig de 84 procente, partidul său fiind lipsit de fracţiune în consiliul capitalei. Apoi, coalizarea cu Plahotniuc înseamnă de fapt să te plasezi în condiţii de vasalitate, dar să te angajezi pe o agendă dubioasă care nu conincide prin nimic cu programul nostru politic. Aşa că chiar dacă într-o astfel de formulă stânga ar avea 65 mandate, din punct de vedere al practicii politice o astfel de alianţă ar fi nefuncţională.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG