Linkuri accesibilitate

„Pentru depășirea crizei politice din Belarus avem nevoie de perspective europene clare pentru Moldova, Ucraina și Georgia”


Elena Tonkaciova

Elena Tonkaciova

„Dacă astfel de perspective nu vor fi, mișcarea în direcția depășirii crizei politice din Belarus va fi foarte dificilă”, spune activista de la Minsk Elena Tonkaciova.

Apărătoarea drepturilor omului din Belarus, Elena Tonkaciova, povestește într-un interviu pentru Europa Liberă despre impactul asupra societății belaruse a agresiunii rusești împotriva Ucrainei și a propagandei ruse și pledează pentru ca UE să acorde o perspectivă europeană clară Republicii Moldova, Ucrainei și Georgiei. Acest lucru, spune activista, ar da argumente în plus exponenților societății civile din Belarus care se opun regimului Lukașenko. Tonkaciova mai spune că experiența legislativă și în reformarea instituțiilor după model european, acumulată de Republica Moldova, este una extrem de valoroasă pentru Belarus.

Elena Tonkaciova, președinte al Centrului de transformări legislative de la Minsk, un apărător vocal al drepturilor omului care pledează pentru eliberarea deținuților politici ai regimului Lukașenko, a fost expulzată din Belarus la sfârșitul anului trecut, motivul formal fiind depășirea limitei de viteză. Miercuri, Elena Tonkaciova a participat la dezbaterea publică „În umbra Convenției de la Minsk: potențialul societății civile din Belarus”, organizată la Berlin. Lina Grâu a stat de vorbă cu activista după acest eveniment:

Europa Liberă: Ce ecouri are agresiunea Rusiei în Ucraina și anexarea Crimeii în societatea belarusă?

Elena Tonkaciova: „Societatea belarusă nu este omogenă, respectiv, atitudinile față de relațiile ruso-ucrainene nu sunt nici ele omogene.

Partea de societate care are ca scop independența țării, participarea civică, schimbările politice și democratice, indiscutabil privește situația din Ucraina, legată de anexarea Crimeii și susținerea de către Rusia a separatiștilor, ca o amenințare potențială la adresa independenței Belarusului. Nu doar la adresa independenței economice, care suferă practic toți anii de existență a Belarusului ca stat, dar și ca o amenințare potențială la adresa statalității țării.

În linii mari, cred că puterea belarusă undeva, la anumite nivele, înțelege și ea această amenințare. Dar nu este în stare să vorbească deschis, direct despre acest lucru cu societatea.”

Europa Liberă: Dar în ce constă de fapt această amenințare?

Elena Tonkaciova: „De exemplu, poate cineva a și presupus cu un an înainte de evenimentele lunii martie a anului trecut că anexarea Crimeii este posibilă, dar nici eu, nici alți colegi de-ai mei, inclusiv analiști foarte buni din centre analitice, nu și-au putut imagina așa ceva. De facto, toată lumea s-a trezit în fața unei situații în care înțelegi că așa ceva nu se poate întâmpla, dar lucrurile totuși se întâmplă.

Și atunci, având pe una dintre părți frontieră comună cu Rusia, începi cu încetul să-ți amintești anul 2008, Georgia, cu tancuri sub Gori... Înainte de asta, îți amintești că a fost Abhazia, Transnistria… În plus, vezi că actuala situație din Armenia poate evolua în aproximativ aceeași direcție. Și toate aceste elemente formează un tablou pe care, privindu-l, te întrebi - și tu, de fapt, cu ce ești mai bun decât alții? Mai ales că ai această particularitate teritorială – ai frontieră comună cu Rusia, iar în al doilea rând, ești foarte dependent din punct de vedere economic și nu ai o suficient de solidă platformă statală politică proprie orientată către independență.

Deci, așa gândește o parte a societății. O altă parte este reprezentată de „televizorul rusesc”, care funcționează și care este foarte vizionat. Această parte a societății nici măcar nu încearcă să facă o analiză critică și să deducă logic că ceea ce se întâmplă în Ucraina se poate întâmpla și în Belarus.

Mai mult decât atât, această retorică care ține de „popoarele frățești” și așa mai departe, după această situație din Ucraina, trebuie să nu mai fie una câtuși de puțin acceptabilă. Pentru că s-a văzut clar că până la un anumit moment suntem „popoare frățești”, după care poate fi și altfel.

Din punctul nostru de vedere acesta ar putea fi un moment în care puterea de la Minsk ar putea începe dacă nu o colaborare, măcar cel puțin o anumită interacțiune cu societatea civilă. Pentru că subiectul menținerii independenței trebuie să devină pentru națiunea belarusă în devenire un element de consolidare. Dar în acest moment nu este și, din păcate, cred că nu va deveni. Mai degrabă, regimul din Belarus încearcă astăzi „să vândă” această amenințare Europei, pentru a obține fonduri, și să se târguiască un pic la acest subiect și în relațiile cu Rusia.

Iar când politicienii europeni spun că Minskul a fost motorul procesului de pace, pentru mine acest lucru sună deprimant. Pentru că Minskul nu a fost de fapt motorul procesului de pace. Minskul a oferit doar un apartament, o platformă pentru ca toată lumea să se poată aduna acolo. Minskul oficial nu este o verigă măcar cât-decât importantă în acest proces.

Iată de ce partea de societate civilă din Belarus de care țin și eu – Platforma națională a Forumului societății civile a Parteneriatului Estic – nu consideră că acest proces ar fi un semnal serios al Minskului oficial în sensul că aceasta ar fi gata să existe în regim de spațiu de dialog.”

Europa Liberă: Apropo, ce atitudine trebuie să aibă Uniunea Europeană față de țările din Parteneriatul Estic, din punctul Dumneavoastră de vedere?

Elena Tonkaciova: „Urmărind procesele regionale din cadrul Parteneriatului Estic așteptările noastre, ca parte componentă a societății civile, țin de faptul că pentru noi este important ca astăzi Europa să dea perspective europene și semnale clare pentru Moldova, Ucraina și Georgia.

De ce? Pentru că dacă acest lucru nu se va produce pentru noi va fi foarte greu să vedem obiectivul perspectivelor europene viitoare pentru Belarus. Noi insistăm sincer, inclusiv pe platforme internaționale, că pentru depășirea crizei politice belaruse avem nevoie de perspective clare europene pentru Moldova, Ucraina și Georgia. Dacă aceste perspective nu vor fi, acest lucru ne va face foarte dificilă mișcarea în direcția depășirii crizei politice de la noi.

Un alt aspect pe care vroiam să-l menționez aici este că slăbiciunea societății civile din țările Parteneriatului Estic se manifestă inclusiv prin faptul că noi nu suntem în stare să fim mai umani decât guvernele noastre chiar și pe platforma noastră, a societăților civile a Parteneriatului Estic. Pentru că, din păcate, până în prezent pe această platformă nu există colegi din societatea civilă a Transnistriei, a Abhaziei, a Osetiei, a Nagorno-Karabahului și Crimeii. Există delegația moldovenească din care nu fac parte oameni din Transnistria, există delegația georgiană unde nu există oameni din Osetia, există delegația ucraineană unde nu sunt oameni din Crimeea și există de asemenea delegațiile armeană și azeră care nu au în componență, nici una, nici cealaltă, oameni din Nagorno-Karabah.

Și aici cred că are sens să ne gândim dacă noi chiar suntem în stare să privim mai departe decât guvernele noastre. Eu cred că colegii noștri din aceste regiuni trebuie invitați de noi pentru conștientizarea egală a problemelor regionale. Și dacă noi uităm să-i chemăm, înseamnă că susținem dezvoltarea „enclavistă” pe care o impune Rusia și acest lucru este categoric greșit.”

Europa Liberă: Ați spus că în Belarus conflictul din Ucraina a separat societatea în două categorii. Ce proporție există între acestea și care dintre aceste părți ale societății va reuși să se impună în opinia publică? Partea intelectuală, cu gândire critică de obicei este în minoritate…

Elena Tonkaciova: „Cineva trebuie, oricum, să mențină subiectul pe agendă. Eu nu sunt sigură că în țările cu democrația slab dezvoltată reformarea pas cu pas se produce întotdeauna prin intermediul majorității. Adică, o anumită apropiere de reforme și determinarea vectorilor pentru dezvoltare se produce, oricum, în mediile intelectuale.

Întrebarea este doar în ce moment se va putea propune societății o perspectivă europeană clară și i se poate vorbi nu doar despre valori, ci și despre perspective de dezvoltare. Deocamdată în Belarus o discuție dintre partea orientată spre Uniunea Europeană și marea masă a societății aproape că nu se produce, pentru că canalele de comunicare sunt foarte limitate. Dar în momentul în care va trebui să se facă o alegere, această poziție va fi transmisă. În ce măsură vom fi în stare să primim simpatia și susținerea oamenilor va depinde de noi, în momentul în care acest lucru va fi posibil.”

Europa Liberă: Cât de mare este influența în Belarus a ceea ce ați numit „televizorul rusesc”, adică a propagandei ruse? Am văzut ce rol a jucat aceasta în Ucraina, influența pare să fie la fel de mare și asupra minților oamenilor din Republica Moldova. În Belarus cum stau lucrurile? Cum pot aceste țări lupta din interior cu fenomenul? Cum și prin ce mijloace pot susține partenerii europeni aceasta luptă?

Elena Tonkaciova: „În această istorie a luptelor informaționale Rusia se simte învingătoare și evident că nu are de gând să se oprească. Ceea ce înseamnă că acestui fenomen trebui să i se contrapună ceva. Și în acest sens, fără o susținere cu resurse importante din partea comunității internaționale va fi foarte greu de elaborat și de propus publicului un produs anti-propagandistic de calitate.

Și dacă în Ucraina există o abordare legată de limitarea emisiei posturilor rusești pe teritoriul național, în Republica Moldova înțeleg că la fel există încercări de a face acest lucru, atunci Belarus în general nu folosește nici un fel de filtre. Cel puțin deocamdată statul nu vede, nu știu de ce, necesitatea de a face acest lucru.

Dar faptul că societatea civilă și media trebuie să lucreze la modul cel mai serios asupra strategiei de anti-propagandă este un lucru cert. Întrebarea este doar în ce măsură suntem în stare să construim o anti-propagandă calitativă, fără a coborâ la nivelul metodelor pe care le folosesc propagandiștii ruși.”

Europa Liberă: Programul Parteneriatului Estic, despre care ați amintit, este la etapa de reformare. Care sunt lucrurile cele mai importante pentru statele membre ce ar trebui schimbate pentru ca acest program al UE să devină mai eficient?

Elena Tonkaciova: „În primul rând, cred că este nevoie de doua oferte diferite în interiorul Parteneriatului Estic – una pentru țările mai avansate precum Moldova, Ucraina, Georgia, și alta pentru Belarus, Azerbaidjan și Armenia. Asta, pentru simplul motiv că sunt țări care au demonstrat aspirații europene și un anumit atașament față de angajamentele comune, și sunt alte țări care nu au făcut acest lucru. Respectiv, astăzi trebuie să apară aceste două propuneri.

Dar foarte important este ca în același timp să se mențină un spațiu comun de dialog. Pentru că dacă cele două oferte vor fi construite separat una de alta, atunci am putea pierde mult. Dacă vom rămâne împreună în acest Parteneriat, dar în același timp vom ști să există două oferte diferite, vom avea o bază și oportunități de conlucrare.

Și acest lucru este foarte important, pentru că există o mulțime de exemple inclusiv în procesele de reformare care au loc în Moldova unde pentru mine este mai interesantă experiența colegilor din Republica Moldova, decât cea europeană. Pentru că experiența colegilor din Moldova îmi dă posibilitatea să văd modele care au fost preluate și deja funcționează, ceea ce înseamnă că ele sunt reale și pot fi aplicate.

De exemplu, atunci când ne-am ocupat de Legea serviciului civil alternativ în Belarus ne-am bazat pe legea moldovenească, pentru că aceasta în format general european este cea mai bună. Și un șir de alte programe care sunt aplicate acum în Republica Moldova din punctul meu de vedere sunt exemple foarte bune de preluat, pentru că acestea deja au acumulat o anumită experiență europeană, reprezintă un exemplu de aplicare pe plan național și există deja chiar și unele rezultate în baza cărora putem vedea unde lucrurile puteau fi făcute altfel, mai bine. Și pentru noi aceasta este o platformă de dezvoltare, pentru că reprezintă practici care deja au fost testate.

Iată de ce pentru mine acest format de comunicare este chiar mult mai pragmatic în acest moment decât ar fi fost o încercare de preluare directă a experienței europene de reformare. Eu astăzi îl ascult pe colegul mei din Moldova și înțeleg că am în față un om care a obținut niște rezultate prin propria experiență și știu că reformele europene despre care vorbește le-a obținut prin propriul efort, într-o societate cu care avem anumite similitudini de mentalitate și culturale…

Iată de ce menținerea formatului de interacțiune pentru mine este extrem de importantă, dar în același timp înțeleg că, pragmatic, trebuie să existe două oferte. Să vedem cum și dacă Europa va reuși să găsească un echilibru în acest sens. Pentru Belarus acest lucru este de o importanță deosebită.

Un alt aspect este legat de faptul că inițiativa Parteneriatului Estic este organizată în așa fel încât, chiar dacă rolul societății civile este pus în valoare prin Forumul societății civile și sunt oferite și anumite resurse financiare, totuși influența Platformei organizațiilor neguvernamentale asupra altor componente ale Parteneriatului Estic, cum ar fi Summitul sau Euronest, este foarte limitată. E ca și cum ar fi o viață a unor lumi paralele. Și în acest sens, din punctul meu de vedere, trebuie să aibă loc o restructurare unde anumite forme de susținere a Guvernului să fie puse în interdependență cu participarea societății civile naționale în realizarea programelor guvernamentale susținute de Uniunea Europeană. Această participare este deocamdată insuficientă.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG