Linkuri accesibilitate

Ce trebuie să se schimbe pentru ca președintele țării să fie ales prin vot direct


Interviu cu Nicolae Osmochescu, profesor universitar și specialist în drept constituțional.

Europa Liberă: Iarăşi se ridică flamura alegerii preşedintelui de către întregul popor. Politicienii mai curând vor să câştige puncte decât să obţină acest deziderat. De această dată Igor Dodon apucă prăjina. La modul practic cum se poate obţine şi cât ar dura? Şi ce trebuie întreprins pentru aşa ceva? După ce ştim că încercările de a modifica Constituţia au fost foarte anevoioase, a fost foarte dificil să se găsească limbaj comun.

Nicolae Osmochescu: „Pentru ca preşedintele să fie ales de electorat, este nevoie de modificarea Constituţiei. Altă cale nu există, dat fiind faptul că, Constituţia în vigoare, în articolul 78, stipulează că preşedintele este ales de Parlament cu 3/5 din votul numărului de deputaţi aleşi. Doi, Constituţia, la rândul ei, poate fi modificată prin două metode, două mijloace juridice. Prima, poate fi modificată prin referendum. Doi, de a adopta o lege constituţională privind modificarea Constituţiei. Prima variantă – iniţiatorul organizării şi petrecerii unui referendum, subiect cu drept de iniţiativă poate fi preşedintele, poate fi guvernul, poate fi un partid politic, poate fi o grupă de iniţiativă, nu contează. Dacă de la o grupă de iniţiativă, atunci din numărul populaţiei, trebuie să fie colectate nu mai puţin de 250 de mii de semnături care să reprezinte nu mai puţin de 2/3 din unităţile administrativ-teritoriale din Republica Moldova. Decizia de a organiza şi de a petrece un referendum, indiferent care este tema, îi aparţine în exclusivitate, este competenţa exclusivă a Parlamentului.”

Europa Liberă: Acum se poate iniţia o asemenea procedură? Există unele restricţii?

Nicolae Osmochescu: „Se poate. Restricţii nu există, pentru că nu poate fi cu 60 de zile, dacă nu greşesc, până sau după alegerile generale sau locale. Dar ei se încadrează. Doi, modificarea prin adoptarea de către Parlament a unei legi constituţionale. Este o cale mult mai simplă, mult mai sigură şi mult mai realizabilă, atunci când în Parlament există o majoritate parlamentară de 2/3 din deputaţii aleşi, dintre acei 101. Pentru că o lege constituţională poate fi adoptată numai cu 2/3 din numărul deputaţilor aleşi.”

Europa Liberă: Sau dacă se formează o majoritate ad-hoc.

Nicolae Osmochescu: „Da. Nu contează. Trebuie să fie 2/3 din deputaţi atât în prima variantă, cât şi în a doua variantă. Iniţiativa de a organiza un referendum sau de a adopta o lege constituţională privind modificarea Constituţiei în mod obligatoriu se supune avizării de către Curtea Constituţională privind constituţionalitatea organizării unui referendum, constituţionalitatea problemelor înaintate spre referendum. Pentru că sunt o serie de probleme care pot fi numai prin referendum modificate de Constituţie, chiar şi cu condiţia că în Parlament există o unitate totală. Parlamentarii nu pot, de exemplu, adopta legi constituţionale care ar schimba caracterul unitar, indivizibil, integritatea teritorială a statului, neutralitatea despre care s-a vorbit foarte mult. Toate acestea trebuie să se încadreze în anumiţi termeni. Toţi termenii aceştia, dacă îi sumăm împreună, formează o perioadă nu mai mică de şase luni – colectarea semnăturilor, înaintarea propunerilor în Parlament. Parlamentul trebuie să decidă: organizează sau nu organizează. La rândul său, Parlamentul dacă spune că: „Da, organizăm”, trebuie să se adreseze la Curtea Constituţională. Curtea Constituţională trebuie să se pronunţe dacă sunt din start constituţionale sau nu sunt propunerile care se înaintează spre votare prin referendum. Aceasta, în total, ocupă o perioadă nu mai puţin de şase luni.”

Europa Liberă: Atunci când politicienii iniţiază o reformă cum ar fi aceasta, alegerea Preşedintelui, este o schimbare profundă a sistemului politic, ca să nu se răzgândească la fiecare răscruce. Cine poate opri asemenea manevre politice frecvente?

Nicolae Osmochescu: „În cazul de faţă, arbitrul suprem, căruia îi aparţine decizia finală, irevocabilă şi incontestabilă este electoratul, prin referendum. Pentru că noi, în experienţa noastră şi practica noastră juridico-politică, am trecut prin faze care au dus nu la îmbunătăţirea sistemului legislativ, dar din contra, la o înrăutăţire. Atunci când în 2001-2005 comuniştii aveau o majoritate constituţională mecanică, ei au modificat Constituţia fără să se gândească asupra consecinţelor.”

Europa Liberă: Şi au obţinut impasul pe care l-a suportat societatea.

Nicolae Osmochescu: „Da. Şi îl suportăm şi până acum. Şi e posibil să-l suportăm şi la anul.”

Europa Liberă: Acum, dacă mecanismul de alegere a preşedintelui nu se schimbă, barem aşa cum unii propun, prin scăderea pragului minim necesar de voturi, se poate repeta situaţia pe care au trăit-o legislatorii?

Nicolae Osmochescu: „Da, desigur că se poate repeta. Cu certitudine se poate repeta. Dar scăderea după prima încercare sau după a doua încercare a pragului de voturi nu e un lucru util şi nu e un lucru care ar da încredere mai mare electoratului şi autoritate Preşedintelui. În opinia mea, a fost cea mai mare greşeală pentru democraţia noastră, când s-a recurs la alegerea Preşedintelui de către Parlament. Pentru că dacă noi am fi avut un sistem politic stabil, un sistem democratic stabil, un sistem juridic stabil, în care funcţionează trei-patru partide care vin la guvernare, urmăresc acelaşi scop, dar prin diferite mijloace, atunci da, poate fi şi o republică parlamentară, cum, chipurile, avem acum, conform Constituţiei, şi Preşedintele poate fi ales de Parlament.”

Europa Liberă: Dar Parlamentul, fiţi de acord, este îngrijorat de posibila fortificare a instituţiei prezidenţiale, ca să nu dea vrabia din mână.

Nicolae Osmochescu: „Aceasta este. La noi principiile democratice sunt înţelese şi interpretate absolut eronat. În condiţiile când noi nu avem un sistem politic stabil, când avem peste 40 de partide care participă la lupta pentru guvernare, este nevoie, strict nevoie de o verticală serioasă şi puternică pe verticală a puterii de stat. Şi pe orizontală lupta în condiţiile democratice a diferitelor partide să ajungă la putere.”

Europa Liberă: Dar verticală puternică sună un pic îngrijorător. Nu este un teren pentru autocraţia de formulă estică?

Nicolae Osmochescu: „Ar fi unele îndoieli în chestia aceasta, dar altă soluţie pentru o perioadă de tranziţie nu există. Pentru că fără o verticală a puterii, noi deja ne-am convins că niciuna dintre cele trei puteri ale statului, care sunt absolut eronat separate, da, ele sunt separate, dar nu izolate, ele trebuie să conlucreze între ele, ele trebuie să se influenţeze reciproc una pe alta, iar în momentele necesare trebuie să se stopeze una pe alta.”

Europa Liberă: Mai cu seamă atunci când se fură miliardul.

Nicolae Osmochescu: „Sigur. Dar la noi, să înţeleg, promovează ideea, şi o promovează destul de serios în rândul populaţiei şi electoratului, că acesta ar fi un nivel suprem al democraţiei, izolarea celor trei puteri. Nici nu trebuie să fie izolate, ele trebuie să conlucreze, trebuie să fie interdependente una de alta. Iată aceasta este o separare reală a puterilor de stat.”

Europa Liberă: Adică să avem o democraţie funcţională.

Nicolae Osmochescu: „Sigur. Şi atunci când avem o democraţie funcţională, ai de ce te teme, că este preşedintele, indiferent cât de mari competenţe şi atribuţii ar avea el…”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG