Linkuri accesibilitate

Ludmila Popovici: dreptul la reabilitare este ignorat, iar victimele sînt lăsate să-și trateze singure consecinţele de pe urma torturii


Ziua internațională de sprijin pentru victimele torturii, în R.Moldova.

Cu prilejul Zilei Internaționale pentru sprijinirea victimelor torturii mai multe organizații neguvernamentale de la Chișinău au organizat evenimente sau au prezentat rapoarte despre dreptul de a nu fi supus pedepselor inumane sau degradante. Valentina Basiul a încercat să afle dacă organele de poliție mai recurg la acte de violențe și dacă oamenii și-au schimbat percepțiile față de cele din aprilie 2009, care au făcut din Republica Moldova un fief al actelor de tortură comise de polițiști.

Mai multe sondaje și rapoarte arată că încrederea populației în poliție s-a îmbunătățit în ultimii ani şi au scăzut actele de tortură, precum și plângerile împotriva oamenilor legii care ar fi comis rele tratamente în secție sau la reținerea victimelor.

O atare situație a fost constatată într-o cercetare realizată de Institutul de Politici Publice. Directorul de program de la IPP, Iurie Pântea, afirmă că din totalul respondenților care au spus că au avut contact cu polițiștii, în 14 cazuri dintr-o mie a fost indicat faptul că poliția ar fi folosit forța fizică fără ca aceasta să fie necesară. Dar Iurie Pântea spune că această constatare ar fi destul de subiectivă.

„Într-un fel confirmă că un asemenea fenomen există. El este undeva la un nivel de 10-15 cazuri la 1000 de chestionați. Contacte cu polițistul de sector au avut aproximativ 200 din 1000 de respondenți și dintre acești 200 au fost 6 cazuri de aplicarea forței. Deci sunt numai 3% dintre cei care contactează polițistul de sector se confruntă cu aplicarea forței. Încrederea desigur că în ultimii ani practic nu putem spune că s-a dublat, dar a crescut considerabil”.

În opinia lui Iurie Pântea, după evenimentele din 2009, au fost întreprinse mai multe măsuri prin care s-a încercat să se facă o ruptură între poliția din 2009 și cea care este astăzi. Limitarea aplicării torturii are şi reversul medaliei însă – s-au înmulțit cazurile de ultragiere față de polițiști, inclusiv cu aplicarea forței fizice, mai afirmă directorul de program de la IPP.

Din 2010, ca urmare a actelor de tortură din comisariatele de poliție și din piață, și la solicitarea structurilor UE, au fost introduse mai multe ore la Academia de Poliție pentru preîntâmpinarea și combaterea torturii. Aceste cursuri au fost frecventate și studenți, și de polițiștii deja angajați, spune prorectorul Iurie Odagiu.

El afirmă că în timp ce poliția se schimbă, societatea reacționează mai greu.

„Noi vrem să vedem poliția reformată, noi vrem s-o vedem ca un organ de ocrotire a normelor de drept și, în special, a liniștii publice și a ordinii, dar în același timp majoritatea, sau foarte mulți, din societate nu vor să se conformeze. Și atunci când noi vorbim de aplicarea mijloacelor speciale vreau să vă zic că marea majoritate a polițiștilor ezită până în ultimul moment să folosească acest drept ca să nu aibă repercusiuni asupra lui ulterior. Mai bine suferă el decât să folosească drepturile sale”.

La părere directoarei Centrului de Reabilitate a Victimelor Torturii Memoria, Ludmila Popovici, fenomenul are rădăcini în sistemul sovietic, iar o societate nu scapă prea ușor de mentalitate punitivă în care decenii la rând s-a aplicat forța. Ludmila Popovici regretă că dreptul la reabilitare este ignorat, iar victimele sunt lăsate să-și trateze singure consecinţele de pe urma torturii.

XS
SM
MD
LG