Linkuri accesibilitate

Interviu cu istoricul rus Andrei Zubov, despre o afirmație a protopopului Ceaplin care a trezit discuții aprinse printre internauţi.

„Societatea în care viața este prea comodă, sătulă și pașnică este o societate părăsită de Dumnezeu și care nu are mult de trăit…”, a afirmat protopopul rus Vsevolod Ceaplin într-un interviu pentru Eho Moskvî.

Într-un interviu pentru redacția rusă a Europei Libere, jurnalistul Valentin Barîșnikov a aflat opinia istoricului rus Andrei Zubov, specializat în Biserica ortodoxă rusă, referitoare la afirmația protopopului Ceaplin care a trezit discuții aprinse printre internauți.

Andrei Zubov: „Afirmația lui Ceaplin este o glumă nereușită. Să spui că ar fi bine să înceapă un război este cel puțin o glumă de prost gust. Dar judecând după sondajele sociologice, numărul oamenilor, și în special al tinerilor care nu se tem de război, crește. Din acest motiv, voluntari pleacă în Donbas, se alătură grupării Statul Islamic. E un semnal că oamenii nu se mai tem de război, că vor ceva care le-ar gâdila nervii, dar care de fapt strivește capete. E foarte trist! E un semnal groaznic! Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost o deosebire enormă între democrațiile vechi care au câștigat în Primul Război Mondial și regimurile noi, totalitare. Democrațiile vechi, în special cele din Franța, Anglia, unde a murit și a fost schilodită foarte multă lume în timpul Primului Război Mondial. Oamenii nu voiau război, nu-l voiau deloc.

Trebuie să spun că jurnaliștii care pun mâna la promovarea acestui șovinism militar, fie din propria voință, fie că sunt plătiți, sunt niște criminali de stat și internaționali. Cei care nu militează împotriva războiului, care practic îl promovează, vor trebui să stea în fața tribunalului internațional. Sunt cei mai mari criminali. Mai ales că în Rusia propaganda de război e interzisă prin lege, acum s-a cam uitat de acest fapt. Iar oamenii se lasă influențați de această propagandă, conștiința lor se schimbă.”

Europa Liberă: Sovieticii au avut de pierdut enorm de mult în urma celui de-al Doilea Război Mondial. Prin ce pot fi explicate aceste lapsusuri în memorie? Unii oameni spun că ziua de 22 iunie, când a avut loc atacul Germaniei fasciste asupra Uniunii Sovietice, nu mai este văzută ca o tragedie, dar ca un fel de sărbătoare. Adică, oamenii se felicită reciproc cu 22 iunie. Cum explicați acest lucru?

Andrei Zubov: „Schimbările din anul acesta cred că pot fi explicate prin faptul că societatea a început să-și iasă din minți din cauza războiului din Ucraina. Dacă un om face ceva imoral, ucide, fură sau comite alte lucruri reprobabile, i se schimbă structurile conștiinței, devine inadecvat, cum spun psihiatrii. Cred că același lucru s-a întâmplat cu o mare parte din națiunea noastră. Cu cei care au acceptat acest război în Ucraina, care susțin anexarea Crimeii – adică cei care au mers conștient împotriva unui principiu fundamental creștinesc – nu fă altuia ce nu vrei să-ți facă ție… Nu-i așa că nimeni nu vrea să fie ocupat Sahalinul, peninsula Kola, Kuban? Dimpotrivă, dacă ne imaginăm că se întâmplă așa ceva, am spune că vom muri toți până la unu, dar nu le vom da nimănui. Atunci de ce credem că putem ocupa teritoriul altei țări?

Avem de a face cu o societate bolnavă și asta e foarte periculos. Dă Doamne ca această boală să fie tratată acum, prin metode terapeutice. Altfel, părintele Vsevolod Ceaplin va avea dreptate: vom urma soarta tragică a Germaniei și a Uniunii Sovietice, când războiul a reușit să trezească oamenii, dar cu prețul unei vărsări de sânge infinite. Națiunea acceptă un război cu un popor frățesc, și practic, dezlănțuie un război în interiorul său. Din acest motiv oamenii acceptă războiul. Această acceptare a războiului, „sărbătorirea” lui, e cum ai celebra o ciumă, e un semn că națiunea este bolnavă și a apucat-o pe o cale greșită.”

Europa Liberă: Care este poziția istorică a bisericii referitoare la război?

Andrei Zubov: „De-a lungul timpului, biserica a avut diverse opinii referitoare la conflicte. Dar, desigur, războiul este o tragedie, nimeni niciodată nu a negat acest fapt, dimpotrivă, Biserica o spune foarte clar. Aceste războaie sunt considerate de Biserică drept o pedeapsă pentru păcatele noastre, o reflectare externă a răutății interioare și a intoleranței, un fel de materializare a degradării sufletești. Iată ce înseamnă războiul. În acest sens, Vsevolod Ceaplin n-a spus nimic nou. Iubește uneori să sperie lumea, vorbind despre lucruri simple într-o formă paradoxală și tăioasă.

Astăzi, chiar nu e loc pentru astfel de sperietori, fiindcă toată lumea se teme de începutul unui război nou, despre asta se vorbește la fiecare colț. Am venit de la o conferință despre securitate din Bratislava (Global Security Forum), unde cu mirare auzeam premieri și președinți care spuneau că nu exclud posibilitatea unui război. Astăzi un război în Europa nu pare la fel de absurd ca acum 2-3 ani. Acest lucru a devenit practic o realitate, deși una greu de crezut, fiindcă deja este război în Ucraina, deja mor oameni. Iar atunci când este război, e ca o inflamație care deși e locală, întotdeauna se poate extinde. Întotdeauna există acest pericol.

Dar situația creată împrejurul cuvintelor lui Ceaplin nu înseamnă că Biserica este pentru război în Ucraina. Biserica este pentru Putin. Asta e rău. Iar Putin este pentru război. Astfel, Biserica indirect susține războiul, nevrând să intre în conflict cu Putin. Din păcate, avem de a face cu tradiția tristă de aplecare în fața autorităților. Această supunere nu i-a folosit niciodată Bisericii. Să acționezi în folosul puterii când puterea acționează în contradicție cu principiile morale și creștinești va începe să dăuneze la un moment da instituțiilor religioase. Trebuie să acționezi în conformitate cu ideile fundamentale bisericești și ale credinței, chiar dacă asta pune biserica sub nicovala puterii, acest lucru ar fi cumva în spiritul lui Cristos.”

XS
SM
MD
LG