Linkuri accesibilitate

Interviul dimineții cu o expertă de la Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului.

Concediul paternal, adică un concediu de îngrijire a bebeluşilor ce s-ar acorda nu doar mamei, dar şi taţilor, este o temă de discuţie, dar şi de revizuire/îmbunătăţire a legislaţiei tot mai actuală acum. Nişte negocieri, de exemplu, între Guvern, Patronate, şi Sindicate par să fi ajuns deja la o înţelegere privind un concediu de trei zile pentru tată imediat după naşterea copilului. De ce este important ca taţii să fie, împreună cu mamele, alături de leagănul bebeluşilor, şi în baza unui concediu plătit, oricât de mic? Şi ce este de făcut în acest sens?

Întrebări pentru convorbirea cu Victoria Apostol, expert de gen de la de la Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO).

Europa Liberă: Doamnă Victoria Apostol, negocieri destul de avansate pentru instituirea unui concediu de trei zile, iniţial, plătit, pentru taţi, imediat după naşterea copilului sau copiilor. O iniţiativă ce ar putea să se concretizeze în curând şi ar fi un prim pas spre participarea sporită a taţilor în îngrijirea copilului. De fapt, despre ce exact este vorba când ne referim la concediul paternal pe lângă cel al mamei?

Victoria Apostol: „Concediul paternal este practic un concept nou pentru Republica Moldova însă nu neapărat nou la nivel internaţional sau la nivelul altor ţări europene. Ce înseamnă el? Înseamnă practic o perioadă de timp care să le permită taţilor să se afle acasă unde vor avea grijă de copiii lor. E o perioadă de timp care să le permită taţilor să facă acest lucru imediat după naşterea copiilor.

În Moldova acest concediu lipsea din cadrul legal. Taţii, practic, nu puteau să facă acest lucru, să-şi ia un timp imediat după ce copiii au fost născuţi. În schimb puteau şi pot în continuare să beneficieze de concediu de îngrijire şi de creştere a copiilor. Însă astăzi, după negocierile avute dintre Guvern, sindicate şi patronate, s-a ajuns la decizia că vor fi introduse trei zile pe care taţii le vor putea lua sub formă de concediul paternal într-o perioadă de 56 de zile. Cele trei zile vor fi plătite integral.

E un aspect pozitiv care trebuie menţionat ca atare, dar sunt câteva lucruri care fac ca acest aspect pozitiv să nu fie chiar atât de pozitiv. Unul dintre aceste lucruri este cel de plată. Urmează ca cele trei zile să fie plătite de angajator. aceste trei zile sunt doar pentru tații angajați. Acesta este un alt aspect mai puțin pozitiv pentru că face cumva diferența între tați angajați şi cei neangajaţi. Ultimii, practic, nu vor beneficia de această măsură. Un alt aspect este cel că angajatorii ar putea să refuze să plătească aceste trei zile. Din punctul de vedere a unui angajator nu ar fi convenabil ca muncitorul, forţa de muncă pe care o are să lipsească trei zile şi să mai fie şi obligaţi să plătească.”

Europa Liberă: Unde e lege nu-i tocmeală. Bănuiesc că, negocierile fiind destul de avansate, se are în vedere stabilirea prin lege a acestei obligații, inclusiv a angajatorului. Sau cel puțin, dacă se va accepta, să se plătească din fondul asigurărilor de stat.

Victoria Apostol: „Aceasta este și cerința societății civile, a organizațiilor interesate de egalitate de gen, care sunt cumva implicate direct în acest proces de monitorizare și de a pune cumva presiune asupra statului ca aceste trei zile să fie plătite din asigurările de sănătate, asigurări la care contribuim. Atât tații cât și mamele, în special cei angajați în câmpul muncii sunt plătitori de taxe.

Este firesc ca statul să fie implicat în acest proces și cumva să vină cu aceste beneficii sociale pentru părinți, pentru a răsplăti activitatea părinților implicați în câmpul muncii care contribuie la bugetul de stat. Aceasta este cerința societății civile - ca acele trei zile să fie plătite din asigurări. Nu știm dacă acest lucru se va realiza. Ideal ar fi ca proiectul de lege nr. 180 care este în Parlament și care a fost votat în prima lectură să fie votat în a doua lectură. Însă știm că Ministerul Finanțelor, de exemplu, a dat aviz negativ unei prevederi din acest proiect de lege care presupunea ca în general tații să beneficieze de 14 zile de acest concediu paternal și nu trei zile.”

Europa Liberă: Un număr de zile apropiat de standardul mediu din UE, unde sunt 12 zile.

Victoria Apostol: „Exact. 14 zile ar fi practic două săptămâni. Motivația ministerului a fost că nu sunt bani pentru o astfel de măsură ca să fie introdusă și realizată. În opinia mea, ar putea fi o motivație reală, actuală, dar nu neapărat justificată. Știm cu toții că sunt alte situații în Republica Moldova prin care sunt extrași bani pentru lucruri nu neapărat importante. Când e vorba de o schimbare socială cu adevărat necesară nu mai sunt bani.”

Europa Liberă: Trei zile – fie și pentru început – de concediu paternal ce poate schimba în viața unei familii? Care sunt beneficiile acestui concediu?

Victoria Apostol: „Acele trei zile practic nu pot schimba nimic pentru că sunt foarte puține. Chiar dacă este un prim pas, sunt foarte puține zile. Chiar dacă în presă s-a vehiculat afirmația ministrei Glavan că aceste trei zile vor duce cumva la concilierea vieții de familie cu cea profesională. Eu văd diferit situația. Cred că aceste trei zile nu vor duce deloc la concilierea vieții profesionale cu cea de familie. E un timp foarte scurt în care nu poți să realizezi mai nimic.”

Europa Liberă: Ce aveți în vedere prin concilierea vieții de familie cu cea profesională?

Victoria Apostol: „Concilierea vieții profesionale cu cea de familie se referă la o balanță dintre posibilitatea ca părinte de ați continua lucrul, de a te afla în câmpul muncii, concomitent de a petrece timp necesar cu copiii tăi în primii 2-3 ani de viață.”

Europa Liberă: Nu vreau să fac glumițe nepotrivite, dar sunt guri rele potrivit cărora, pornind de la cultura locului, cele câteva zile de concediu de paternitate s-ar putea folosi mai degrabă pentru depășirea efectelor mahmurelii de după sărbătorirea nașterii copilului. Ce șanse există ca acest termen să fie extins? Ca tatăl să fie lângă leagănul bebelușului mai mult timp, astfel încât, cel puțin, prin simpla lui prezență și comunicarea cu mama să îndrepte în bine lucrurile. Dvs. vedeți optimist eventualele schimbări prin legea despre care spuneați că a fost adoptată în prima lectură sau prin convenții, acorduri, înțelegeri dintre patronate, sindicate și guvern?

Victoria Apostol: „Văd viitorul și prezentul cumva optimist-realist. Sunt convinsă că e nevoie de aceste măsuri. Sunt convinsă că tații trebuie să înceapă să fie implicați în creșterea și în îngrijirea copiilor lor chiar de la naștere, chiar din primele zile. Sunt convinsă că mamele ar trebui să aibă posibilitatea să revină pe piața muncii atât timp cât şi-o doresc.

Pentru asta trebuie să existe măsuri, politici reale care o să le permită lor să o facă. Astăzi, părinții care beneficiază deja de concediul de îngrijire și de creștere a copilului pot reveni parțial în câmpul muncii păstrându-și indemnizația, însă nu au cum să o facă pentru că nu există creșe. Ca un părinte, dacă vrei să revii pe piața muncii trebuie să lași copilul în grija cuiva, cineva să-l supravegheze pe perioada când tu te afli la muncă. Părinții nu pot să facă asta pentru că nu există creșe sau există într-un număr foarte limitat, doar în capitală.

Ce ține de mahmureală și dacă tații vor ajunge într-adevăr să beneficieze de aceste zile și să le folosească calitativ ca să petreacă timpul cu copiii lor, pe lângă aspectele legale care trebuie schimbate, trebuie să apară și beneficii concrete pentru tați și mame care vor beneficia de concedii de îngrijire și de creștere a copiilor, trebuie să existe și campanii de informare prin care să contribuim la schimbarea gândirii și credinței că creșterea și îngrijirea copiilor este doar un rol ce ține de mama și că orice femeie ar avea acest rol.

Ar trebui să apară niște campanii de informare, de sensibilizare prin care să se arate că și tații au un rol important în dezvoltarea copiilor chiar de la primele zile de viață și că e important ca ei să se implice, să fie acolo, alături de copiii lor.”

Europa Liberă: Problema creșelor… Absurditatea situației este că legislația practic nu permite crearea unor creșe particulare sau unor tipuri de instituții care să ajute mamele, părinții tineri.

Victoria Apostol: „Legislația permite, dar totuși este destul de vagă. Există în Codul Educației a prevedere (art. 24) în care se specifică că educația anti preșcolară, adică cea de la 0 până la 3 ani se realizează în familie. Cu toate acestea la cererea părinților autoritățile publice locale pot deschide creșe.

În opinia mea asta este destul de vag pentru că nu sunt specificate lucruri mai concrete - câți părinți pot solicita această deschidere, în ce condiții autoritățile publice locale refuză sau acceptă deschiderea creșelor. Toate acestea ar ține de creșele de stat. Ce ține de creșele private nu există o prevedere specifică, există doar niște prevederi despre grădinițe private care pot fi deschide și în interiorul cărora pot fi grupe de creșe.”

Europa Liberă: Prin urmare tot ce există acum e la limita legalului dacă nu cumva dincolo de această limită?

Victoria Apostol: „Cumva da, pentru că deschiderea grădinițelor private și inclusiv a creșelor private ține de un regulament cu privire la normele de sănătate și sanitare care trebuie îndeplinite pentru ca aceste instituții să apară. Acest Regulament este încă în negociere, în schimbări pentru că exista un Regulament, dar care era unul învechit, avea niște prevederi mult prea exagerate. Acum e în discuție adoptarea unui alt Regulament.”

XS
SM
MD
LG