Reprezentanți ai mai multor ONG-uri din domeniul dreptului au deplâns stagnarea „de mai bine de un an” în procesul de realizare a Strategiei de reformă a sectorului justiției. Într-o conferință de presă, ei și-au prezentat, totodată, opiniile asupra propunerilor lansate de Centrul pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc – o inițiativă, de fapt, a unui grup de magistrați care-și propun să promoveze propria versiune de reformare a domeniului. De ce majoritatea intențiilor magistraților este văzută de reprezentanții societății civile ca nepregătită, nefericită sau chiar de-a dreptul periculoasă într-o convorbire cu expertul Pavel Postica, director de programe la Asociația „Promo-Lex”.
Europa Liberă: Așadar, dle Postica, atitudine aproape total critică exprimată de cele mai vocale 18 ONG-uri din domeniul dreptului, față de cele 17 modificări ale legislației propuse de un grup de magistrați prin intermediul organizației create ad hoc - Centrul pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc. Modificările reflectă, înțelegem, modul în care magistrații înțeleg că ar trebui să se facă reformă … Întâi de toate, ce arată faptul că propunerile respective ale magistraților nu se regăsesc în Strategia de reformare a sectorului justiției? Că strategia în viziunea lor nici nu este de luat în seamă?
Pavel Postica: „Nu știu de ce au ales o astfel de cale, noi am insistat şi insistăm în continuare ca toată reformele care urmează să aibă loc în Republica Moldova în domeniul reformării sectorului de justiție să se încadreze în Strategie, pentru că aceasta a găsit, până la urmă, un suport din partea majorității actorilor implicați în această reformă. Nu vedem cum ar fi cazul să facem schimbări radicale sau modificări radicale în sectorul de justiție fără ca să includem aceste inițiative în acea Strategie, să vedem cum ele se aranjează şi se pliază mai bine.”
Europa Liberă: Să continuăm acum cu exemplele care par a fi relevante în general cu privire la întregul set de modificări propuse… De ce, bunăoară, propunerea de reformare a Curții Supreme de Justiție, prin completarea 50% a componenței Curții cu reprezentanți ai mediului academic şi societății civile – şi pare fi foarte atrăgătoare intenția – nu este potrivită?
Pavel Postica: „Din punctul nostru de vedere sunt cel puțin cauze majore care duc la o reacție, să zicem așa, nu foarte plăcută în privința acestei propuneri. Evident, şi noi ca reprezentanți ai societății civile am fi primii interesați să zicem că este o propunere foarte bună, mai știi, poate cineva şi dintre noi sau reprezentanți ai organizațiilor noastre ar ajunge judecători la Curtea Supremă de Justiție. Însă, vedeți că nu încercăm să creăm sau să facem anumite reforme intenționat pentru noi, dar încercăm să analizăm la rece toate inițiativele şi să vedem ce are de câștigat în general societatea în urma acestor reforme.
Din punctul nostru de vedere, acele mecanisme care există la momentul de față şi asigură o selecție a candidaților nu sunt foarte bune şi nu sunt foarte transparente, respectiv, nu putem să garantăm că în Curtea Supremă de Justiţie vor ajunge, într-adevăr, acele persoane care merită să fie prezente acolo.
Doi la mână, noi deja în Strategia de Reformare a Sectorului Justiției avem o inițiativă prevăzută, valabilă, care obligă să facem activități de modificare a componenței şi structurii Curții Supreme de Justiție”.
Europa Liberă: Nu vom avea acum timp să enumerăm şi să comentăm toate amendamentele propuse de magistrații care au decis să ia hățurile reformei în propriile mâini… Ne vom referi doar la câteva dintre ele…De exemplu, de ce în opinia Dvs. propunerea ca taxa de stat să se plătească doar după terminarea procesului ar arăta bine, dar va ieși prost?
Pavel Postica: „Aş vrea să fac o remarcă generală: nu este rău şi, în general, noi salutăm faptul că reprezentanții profesiei de judecător, adică judecătorii au ieșit cu o inițiativă de a modifica anumite legi. Pur şi simplu, din punctul nostru de vedere, această decizie radicală, cu foarte multe propuneri radicale de modificare, care nu se înscriu în Strategia de Reformare a Sectorului de Justiție, nu este de înțeles.
Acum, în ceea ce privește termenele, noi am zis că această taxă de stat, care este plătită la momentul de față de către orice persoane care se adresează în instanță are un scop de filtru, de a preveni depunerea cererilor abuzive de către oricare parte în proces, pe de o parte.
Pe de altă parte, taxa de stat vine să asigure că statul va avea anumite beneficii, or, toți judecătorii sunt plătiți din bugetul de stat şi este, pe undeva, o metodă de a suplini bugetul de stat. De asemenea, nu în ultimul rând, la momentul de față noi avem peste 50 de mln lei pe care le încasăm în bugetul de stat anume din această taxă, care se achită la depunerea cererii de chemare în judecată. Dacă noi vom schimba modalitatea, ca să se achite taxa după pronunțarea hotărârii, noi riscăm să nu încasăm în totalitate această sumă, pentru că, la moment, media de executare a hotărârilor judecătorești este în proporție de 40 la sută. Deci, doar vreo 20 de milioane vom putea să le încasăm, dacă facem un calcul matematic.
Doi la mână, la moment, legislația în vigoare prevede persoanelor defavorizate să fie scutite, în general, de taxa de stat, pe când inițiativa de amânare achitării taxei de stat după pronunțarea hotărârii, va lovi dur în această categorie de persoane defavorizate, pentru că ele oricum vor fi obligate, chiar şi la sfârșitul procesului să achite acea taxă de stat pentru depunerea cererii în instanța de judecată”.
Europa Liberă: O altă propunere: stabilirea unor termene fixe de examinare a cauzelor în instanțe… Păi nu ar fi mai bine ca procesele să nu dureze până albești la cap?
Pavel Postica: „Corect, evident că fiecare persoană care crede că urmează să se adreseze în instanța de judecată ar vrea să știe cam cât ar dura procesul lui, să vadă capătul tunelului. Dar ceea ce se propune la momentul de față noi nu susținem în totalitate pentru că nu credem că este momentul oportun pentru asemenea modificare.
Pot să aduc niște cifre exacte: mai mult de doi ani de zile se examinează în Republica Moldova din 61 de mii de cauze, în jur de aproape 600, adică sub un procent, un pic mai puțin de un procent. Mai mult de trei ani de zile: încă vreo 300 de cauze, adică cam 0,5 %. Noi avem, în totalitate, numărul de cauze examinate de instanțele de judecată mai mult de doi ani de zile – 1,5 %. Acum, noi vrem să venim cu niște termene exacte de sub un an de zile. Deci, reducerea termenelor ar fi de maxim un an de zile, în schimb, noi credem că dacă noi vom impune termene exacte, fără a ține cont de complexitatea acestora, acest lucru va lovi ca un bumerang în calitatea procesului, pentru că judecătorii vor fi obligați, până la urmă, să țină cont şi de termene, dar şi de calitate.
Deseori noi am văzut că actorii procesului, atunci când sunt impuși de anumite termene, le respectă pentru că nu au încotro, or, încălcarea termenului de examinare a cauzei rezultă cu sancțiune disciplinară şi nu ai cum să nu o respecți. În acest caz, s-ar putea ca judecătorii să aleagă în favoarea termenelor şi în acest fel să sufere calitatea procesului propriu-zis”.
Europa Liberă: O atitudine sceptică pentru această „altfel de reformă” promovată de Centrului pentru Reformă în Sistemul Judecătoresc a formulat şi șeful Delegației UE în Moldova, Pirkka Tapiola. Mai mult, domnia sa a remarcat că finanțarea UE pentru schimbarea în bine a justiției moldovenești este sub semnul întrebării, din motiv că schimbarea ori e prea lentă, ori nu este în bine… Ce se poate întâmpla dacă nu vor mai fi bani europeni pentru acțiuni de reformă?
Pavel Postică: „La momentul de față reformele se fac pe banii guvernului Republicii Moldova şi doar dacă guvernul Republicii Moldova dovedește că reformele au fost în strictă concordanță cu Strategia de Reformare a Sectorului de Justiție, atunci o parte din bani sunt compensați sau, într-un fel sau altul, achitați de partenerii noștri europeni. Din acest considerent, eu cred că noi nu trebuie să neglijăm acest suport din partea partenerilor noștri europeni, dar şi cetățenii trebuie să conștientizeze că la momentul de față reformele, în mare parte, sunt făcute din banii Guvernului Republicii Moldova care, ulterior, pot să fie compensați de partenerii noștri europeni.
În cazul în care noi am fi avut foarte mulți bani, am fi putut să facem singuri reforme, însă, totuși, nu este de neglijat acel suport bugetar de 60 de milioane de euro pentru reforme, or, noi am fi putut să utilizăm şi acele 60 de milioane pe care le-am fi cheltuit doar din bugetul de stat pentru alte reforme”.
