Linkuri accesibilitate

Dilema geopolitică a Estului este reductibilă la cele două alternative presupuse de relația cu Rusia (Iulian Chifu/Evenimentul zilei).

Dilema geopolitică a Estului este reductibilă la cele două alternative presupuse de relația cu Rusia: frontieră întărită sau zonă tampon. Iulian Chifu dezvoltă subiectul în Evenimentul zilei și ajunge la ideea că varianta zonei tampon, oarecum formulată de Rusia și susținută de cercurile de stânga europene și de Germania, pierde teren: viteza de parcurgere a distanțelor de către rachetele de croazieră sau avioanele supersonice strategice exclude nevoia de întinderi la frontiere, așa cum se dorea pe vremea Ecaterinei cea Mare.

Pe de altă parte, o zonă tampon ar presupune revenirea la războiul rece și la divizarea Europei. Simplificând, ar fi chiar ce își dorește Moscova, dar nu se mai poate aplica, arată Iulian Chifu. Cel mult, va fi vorba de ”o frontieră întărită la linia de demarcație actuală și pe frontiera ruso-ucraineană, cu arme și trupe majore de o parte și de alta, cu reguli clare de angajare între structurile militare din Est și Vest care să evite accidentele. În nici un caz (nu va fi vorba de) negarea dreptului Ucrainei, Republicii Moldova sau Georgiei de a se alătura Occidentului sau (de)limitarea suveranității acestor state”, se mai arată în Evenimentul zilei.

Se explică aici și ce anume i-ar fi făcut pe ruși să declanșeze operațiunile expansioniste: în lipsa unei reale puteri economice și militare, Rusia ar fi avut nevoie să-și recâștige locul la masa marilor puteri, alături de Statele Unite, China și Uniunea Europeană. O face sugerând că ar deține resurse, capabilități militare și că, la o adică, „poate strica jocuri, dacă nu e băgată în seamă”. „Dacă a convins sau nu, vom vedea”, scrie Iulian Chifu.

Strategia Națională de Apărare a României a fost prezentată azi de președintele țării în fața camerelor reunite ale Parlamentului de la București. În cursul zilei, ediția online a revistei 22 a și publicat o analiză a proiectului, sub semnătura lui Armand Goșu și Octavian Manea. Ei explică mai întâi de ce nu se numește strategie „de securitate”, cum ar fi fost normal: pentru că în România există încă mari reticențe față de acest cuvânt, pe care îl folosesc totuși toate documentele de aceeași categorie ale statelor europene, pentru că presupune un sistem de măsuri integrate. Și strategia de apărare propusă de președintele Klaus Iohannis are această dimensiune: acoperă nu doar apărarea, ci și ordinea publică, activitatea de informații, contrainformații și de securitate, educația, sănătatea, economia, energia, financiar, mediu, infrastructuri”.

Din păcate, nu a putut trece printr-o dezbatere publică, nici printr-o discuție cum se cade în Consiliul Superior de Apărare a Țării. A fost eclipsată de refuzul premierului Victor Ponta, membru în CSAT, de a demisiona atunci când s-a deschis urmărirea penală împotriva sa pentru fapte de corupție. Relativ la noua strategie, președintele Senatului, Călin Popescu-Tăriceanu a lansat acuzația de „prezidențialism”, dar nici măcar asta „n-a reușit să anime discuția”, observă autorii analizei din 22. Una peste alta, ei laudă proiectul de strategie și fac un singur reproș: nu se identifică explicit Rusia ca factor de risc. Sistemele antiacces și de interdicție regională pe care le dezvoltă Federația pot ține la distanță eventualele forțe de reacție rapidă ale Alianței Nord-Atlantice. Au recunoscut-o recent înalți ofițeri ai NATO.

XS
SM
MD
LG