Linkuri accesibilitate

„Your job, my friend, is blowing wind.”

Cum ni se mai ucide astăzi sufletul prin vocabular!... Înainte oamenii aveau o „profesie“ sau o „meserie“. Aceasta din urmă putea fi şi „brăţară de aur“. Acum au cu toţii câte un job.

Jobul e anonim şi interşanjabil. Jobul e ca batistele de hârtie: se aruncă după ce l-ai folosit. Până mai ieri, „meseria“ se învăţa, „profesia“ se studia... ba unii aveau chiar o „vocaţie“. Vocaţie vine de la vox, voce în latină, şi însemna că unii erau „chemaţi“, in-vocaţi, erau predestinaţi, aveau o „chemare“ pentru un anume meşteşug, pe care-l practicau la limita artei.

Vocatio latinesc avea chiar şi conotaţii religioase, de aceea putem vorbi de „vocaţia“ preoţească. Vocaţia din latină a fost de altfel calchiată în nemţescul Beruf, profesie, meserie, dar care e, literalmente: „chemare“, be-ruf.

Meşteşugul se învăţa greu şi dădea demnitate persoanei. Trebuiau o iniţiere şi o ucenicie. Deseori meseria „se fura“, ca în parabolele zen, unde maestrul nu dă sfaturi discipolilor, ci doar îi lasă să-i observe roboteala zilnică. Cei care au astăzi un „job“ însă cu greu îşi pot imagina mândria şi demnitatea de-a face parte dintr-o „breaslă“. Cel mult şi-o închipuie ca pe un fel de sindicat, deşi acum, odată cu neoliberalismul, şi „sindicat“ a devenit o vorbă de hulă.

Celor cu „job“ li se tot repetă ca nimeni nu e de neînlocuit. Că trebuie să fii „flexibil“. Şi recunoscător. Pregătit să schimbi totul în orice moment, azi aici, mâine acolo. Că, dacă nu vezi „jobul“ ca pe ceva gata oricând de aruncat şi înlocuit, nu eşti om al timpurilor tale. Şi, desigur, cum se poate cineva ataşa de un „job“?

Nu trebuie însă să punem totul pe seama americanizării. Deja slujbă implica o degradare a noţiunii de muncă vocaţională. Slujbă e luat de la slavi şi e din familia lui „a sluji“, care ne-a dat şi expresia „a face sluj“, precum se gudură câinii umili, fericiţi şi recunoscători că au primit un „job“ pe lângă tine.

În mod inconştient, apostolii flexibilităţii prin joburi temporare simt totuşi că nu e vorba acolo de muncă reală. Nu-i auzi niciodată vorbind despre „jobul“ de ţăran. Fiind oricând de aruncat, jobul nu implică de fapt muncă reală.

Motiv pentru care se şi aplică mai ales pentru funcţii prin ministere şi instituţii. „Şi-a găsit un job la ministerul de externe“, auzi deseori. Sau un job la ziarul cutare. Şi, auzind „job“, ştii pe loc că nu e vorba de „vocaţie“.

XS
SM
MD
LG