Linkuri accesibilitate

Un interviu cu Maria Kalughin.

Setul de proiecte de legi privind declararea intereselor şi averilor, reforma Comisiei Naționale de Integritate şi un şir de alte modificări legislative nu au întrunit numărul necesar de voturi în ultima şedinţă a guvernului Gaburici pentru a fi trimis în Parlament în vederea adoptării. De ce proiectele trebuiau să ajungă în Parlament şi de ce, de fapt, acestea au fost lăsate să zacă nu se ştie cât prin sertare? Un interviu cu experta anticorupţie Mariana Kalughin.

Europa Liberă: Aşadar, într-un mod care demonstrează neînfricarea în faţa scandalului şi a mâniei societăţii civile şi a cetăţenilor, o majoritate a membrilor cabinetului a refuzat să aprobe pentru dezbateri parlamentare pachetul legislativ privind reformarea sistemului de integritate. Motivul formal cel puțin, sonorizat ar fi că - modificările n-au trecut prin aşa-numitul Consiliu al Alianţei, iar în Parlament deputaţii democraţi, cel puţin, mai sunt încă în căutarea propriei lor voinţe politice. Despre ce este vorba, de fapt, în opinia Dvs.? Despre un pretext sau chiar e nevoie de o grabă mai înceată în cazul acestui pachet de proiecte?

Mariana Kalughin: „În primul rând cred că este vorba de acest Consiliu al Alianței care într-un anumit sens a monopolizat întreg procesul legislativ. Haideți totuși să recunoaștem că această procedură de trecere a anumitor proiecte de legi printr-un Consiliu care este, în fond, un organ politic al Alianței și nu mai mult chiar nu se regăsește într-un concept normal și firesc de dezbatere a proiectelor de legi. Parlamentul, deputații în mod individual sunt cei care trebuiau să decidă asupra oportunității și asupra justificării acestui pachet de legi. E cred că la mijloc e mai degrabă această nedorință a partidelor politice și în mod special a politicienilor, deputaților ca să fie schimbat statutul, dar și modul de numire în funcții foarte importante, pentru că acestea țin de o Agenție Națională Anticorupție. Comisia Națională de Integritate sau Centrul Național de Integritate, potrivit noului proiect de legi, este o agenție importantă care tocmai venea să aducă o anumită lumină, inclusiv asupra averilor și proprietăților, dar și intereselor personale ale deputaților.”

Europa Liberă: Ce modificări, înspăimântătoare - cum cred deja unii - pentru demnitari, conţin aceste proiectele încât s-a decis să fie puse să „zacă” – citez - în sertare?

Mariana Kalughin: „Dacă e să reiterăm lucrurile și starea de fapt, Comisia Națională de Integritate e compusă din cinci membri, patru dintre care sunt propuși de către partidele politice. Un membru ales prin concurs din partea societății civile, însă care până la urmă oricum este numit de către Parlament. În opinia mea, modul de numire era unul politizat și ceea ce de fapt s-a dovedit prin felul cum a fost înființată comisia și prin deciziile care s-au luat, pentru că acest proces, acest exercițiu a durat mai mult de jumătate de an, iar ultimul membru a fost numit chiar peste un an de la termenul în care trebuia să fie numit. Ceea ce ne propuneam noi și ceea ce-și propunea autorul proiectului e să depolitizeze și să scoată de sub influința politicului, adică a Parlamentului această instituţie. Şi se propunea ca centrul să fie condus de către un președinte asistat de vicepreședinte, iar președintele centrului să fie numit de către un Consiliu Național de Integritate, urmare a unui concurs. Deci, propunerea era ca preşedintele consiliului să fie propus de Consiliul Național de Integritate și să fie reconfirmat de către președintele țării, ceea ce mie mi se pare foarte normal, pentru că președintele țării este mult mai distant, atât de executiv, cât și de Parlament. Și mie mi se pare că în aceste condiții chiar poate să fie mult mai obiectiv, mai ales că în momentul în care ar fi refuzat să o facă, oricum la insistența Consiliului Național de Integritate era obligat să numească acea persoană care a trecut concursul public. Este de menționat că se propunea ca acest Consiliu Național de Integritate să aibă o componență foarte largă în care să fie reprezentanți ai celor trei puteri - Parlament, Guvern și sistemul judiciar - prin doi reprezentanți ai organelor de autoadministrare, dar și reprezentanți ai societății civile, ai organizațiilor non-guvernamentale specializate în combaterea corupției, în respectarea drepturilor omului, și jurnaliști. După mine, această numire în funcție a directorului Centrului Național de Integritate trebuie să fie una mult mai calitativă. Și cel mai important e ca să se înțeleagă că declararea și mai ales controlul veniturilor, proprietăților, intereselor personale ale funcționarilor în servicii publice este o problemă de interes public. Iată de ce societatea civilă trebuie să aibă un rol esențial în numirea președintelui. Se mai propunea ca președintele să aibă doar niște funcții de administrare ale atribuțiilor Comisiei, iar toată responsabilitatea și toate atribuțiile în partea ce ține de control să revină inspectorilor de integritate care să aibă un statut asimilat, să spunem așa, ofițerilor de investigații și să fie mult mai independenți în acel control pe care îl fac și în acele decizii pe care le iau. Deci, după mine, chiar este un model mult mai avansat și care ar fi asigurat mult mai multă independență acestui organ.”

Europa Liberă: De ce modelul actual aranjează mai mult, aşa cum s-a văzut, clasa politică? Cum s-a manifestat acest CNI? Ați avut cumva impresia că, fiind numiți pe criterii politice, membrii lui au ajuns la un oarecare echilibru, când nu se penaliza niciun demnitar judecându-se după principiul: eu nu-l ating pe al tău, tu nu-l atingi pe al meu?

Mariana Kalughin: „Clasa politică, deci Parlamentul își dorește cele mai importante funcții sub controlul său. Haideți să începem cu faptul că Procurorul General este numit de Parlament, la propunerea președintelui Parlamentului și, deși este un anumit început de reformă în acest sens - cel puțin în prima lectura a fost adoptat un proiect de lege prin care se schimbă modul de numire a Procurorului și nu mai este Parlamentul cel care decide - oricum nu s-a recurs la modificarea Constituției, pentru că lucru acesta era important și pur și simplu în proiect s-au pus aceste prevederi inaplicabile până la modificarea Constituției. Așa și în cazul CNI care se dorește a fi sub controlul Parlamentului. Astfel membrii CNI-lui sunt supuși și sunt victimizați, pentru că devin niște victime ale negocierilor. Vă aduceți aminte cum a fost numit, de exemplu, și cum s-a încercat de câteva ori să fie numit membrul din partea societății civile? Primul care a fost înaintat a demisionat până la urmă, pentru că a avut anumite suspiciuni referitor la politizarea organului. Al doilea care este chiar și președintele organizației noastre, deși a trecut prin comisii, în final nu s-a votat pentru această persoană dintr-un simplu motiv că unor parlamentari nu le-a plăcut un raport de expertiză pe care l-am făcut noi. Plus întreagă activitate, fiți de acord, a CNI a lăsat un anumit spațiu pentru ca să fim mai neîncrezători în această autoritate, pentru că atunci când se ajungea la un demnitar, la o persoană de rang înalt, nu știu cum CNI ezita să ia o decizie fermă și să ducă până la capăt un control în privința acestuia. Iată de ce avem doar funcționari de nivel mediu cercetaţi în fond.”

Europa Liberă: Pachetul de legi menit, cel puţin, să reformeze şi optimizeze sistemul juridic şi să combată corupţia a fost convenit dna Kalughin cu partenerii de dezvoltare. Chiar finanţat de aceştia șirul proiectelor, oamenilor care au lucrat asupra acestor acte e lung. Şeful delegaţiei Uniunii Europene la Chişinău, dl Tapiola, s-a declarat „foarte dezamăgit de faptul că procesul de vot nu a avut loc şi a subliniat că „Reforma Comisiei Naţionale de Integritate este o prioritate fundamentală pentru Uniunea Europeană şi pentru asistenţa Uniunii Europene”. Cum poate fi explicată din punctul Dvs. de vedere această nesocotire făţişă, cum pare, de către o parte a autorităţilor moldovene față de partenerii de dezvoltare, pentru că e o sfidare și se vede cu ochiul ne înarmat?

Mariana Kalughin: „E o sfidare, pentru că Uniunea Europeană timp de un an practic remarcă restanțele de bază în procesul de reformare în sectorul justiției. E vorba de tergiversarea procesului de reformare a organelor Procuraturii, dar și tergiversarea în partea ce ține de revizuirea și îmbunătățirea cadrului legal relevant activității CNI-lui. Și atunci, în măsura în care timp de un se spune - ești restanțier, trebuie să lucrezi asupra CNI-lui și până la capăt, după ce acest exercițiu cât de cât ajunge la un final cu concursul câtorva experți de talie internațională, cu avizarea acestui pachet de legi de doi experți, iarăși internaționali, inclusiv unul din partea Băncii Mondiale dacă nu mă înșel, pachetul este declarat unul inoportun sau nejustificat. Chiar este o obrăznicie, pentru că s-au luat în calcul, de fapt, toate posibilele modele care există în lume și s-a ales chiar cel mai bun. Bineînțeles că pachetul conține în sine încă anumite deficiențe, însă eu chiar cred că acestea puteau să fie soluționate la o etapă de perfecționare și definitivare a acestora. Și mai este încă ceva: pachetul a fost avizat de către toate autoritățile, eu presupun că inclusiv de către acele ministere ale căror miniștri acum spun că este unul absolut dezastruos. E obrăznicie. E o sfidare, într-adevăr, și aceasta ar putea, după mine, să aducă, ca și în cazul Procuraturii, la o suspendare a următoarelor tranșe în suportul acordat bugetului Republicii Moldova de către Uniunea Europeană.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG