Linkuri accesibilitate

Demisiile și iadul Toblerone… la alții


Adrian Severin:
Adrian Severin:

Noțiunea de „onoare” nu are același sens peste tot.

In Suedia acum ceva ani, a doua persoană din guvernul social democrat, Mona Sahlin, a trebuit să demisioneze pentru că din zăpăceală cumpărase niște lucrușoare la supermarket, printre care o ciocolată Toblerone, plătind cu o carte de credit a guvernului.

In unele țări, așadar, demisionează un vice-prim ministru pentru o ciocolată.

Sigur, demisiile nu sunt un lucru nou.

S-a întâmplat chiar ca și un împărat roman să demisioneze: e vorba de Diocletian.

In forma modernă, însă, demisia este așteptată în mod practic automat din partea înalților funcționari, naționali sau internaționali, de îndată ce se consideră că ei ar putea să nu mai fie deasupra oricărei bănuieli.

Un cas recent e cel al fostului președinte al Fondului Monetar Internațional, Dominique Strauss-Kahn, care, arestat fiind la New York în 2011 sub acuzația de a fi violat o femeie de serviciu la un hotel, a trebuit să demisioneze de îndată din fruntea FMI.

In același an, însă, a avut loc o afacere exact contrarie: cazul Adrian Severin. Ziarul britanic „The Sunday Times” a realizat o investigație jurnalistică sub acoperire la Bruxelles, in Parlamentul European, în urma căreia a demascat trei europarlamentari făcându-i să accepte să susțină amendamente la legislația europeană, în schimbul primirii unor sume de bani.

Jurnaliști au contactat atunci 60 de europarlamentari cărora le-a propus, în numele unei firme de lobby falsã, să fie plătiți pentru a susține amendamente, însă doar trei au acceptat: Adrian Severin, din România, Ernst Strasser, fost ministru de Interne în Austria, și Zoran Thaler, din Slovenia. Adrian Severin a și facturat cu 12.000 de euro firma de lobby, pentru servicii de altfel neprestate.

Austriacul și slovenul au demisionat de îndată din Parlamentul European și au fost chiar condamnați în țările lor respective.

Adrian Severin, însă, a refuzat să demisioneze și a mai rămas trei ani în parlament, până la sfârșitul mandatului european, continuând să-și încaseze salariul și să voteze legi.

Sau să luăm cazurile de plagiat.

In 2012 au avut loc una după alta mai multe afaceri de plagiat, una in România, cazul premierului Victor Ponta, și două în Germania: minștrii de atunci ai apărării și educației: Karl-Theodor zu Guttenberg și Annette Schavan.

Cei doi miniștri germani au demisionat de îndată, în vreme ce Victor Ponta se află încă și astăzi în fruntea guvernului, cu toate că între timp a fost chiar inculpat penal în unele afaceri. Parlamentul de la Bucuresti a refuzat să-i ridice imunitatea.

Noțiunea de „onoare” nu are același sens peste tot.

--------------

Premierul Chiril Gaburici a încercat să estetizeze la maxim retragerea din funcţie, subliniind, spectaculos, că este o premieră absolută în istoria modernă a Republicii Moldova când un demnitari de cel mai înalt rang îşi dă demisia.

Până acum doar miniștri au avut curajul să recurgă la gesturi cavalereşti. Cum a procedat, de exemplu, fostul ministru al finanţelor Veaceslav Negruţă. Ce-i drept, la acea vreme era şi el, la fel ca premierul Gaburici, cercetat penal. Ministrul finanțelor a negat însă legătura cu acea cercetare invocând „probleme personale”. După mai bine de un an Negruţă a vorbit totuși despre motivele „reale” pentru care şi-a dat demisia – nu a vrut să participe la decizia executivului de atunci privind cedarea pachetului majoritar al statului din BEM. Confesiune mult prea întârziată, la părerea mai multor comentatori, care au opinat ca tăcerea s-a transformat de fapt într-un fel de complicitate.

L-am întrebat pe editorialistul de la „Ziarul Naţional” Nicolae Negru de ce demisia premierului Gaburici e una specifică şi de ce alţi demnitari de rang înalt din Moldova nu au făcut asemenea gesturi până la el?

„De ce nu s-au mai întâmplat asemenea gesturi? Ţine de cultura politică. Dar încet, încet şi pe scena politică din Moldova pătrund anumite reguli de comportament din Occident. Pe urmă, domnul Gaburici, trebuie să luăm în considerare, a lucrat la o companie internaţională şi probabil a preluat de acolo anumite norme, standarde de comportament. Ne amintim că şi alţi miniştri, de exemplu domnul Papuc, s-a scris în presă că a avut şi el diplome false, dar iată că nu a avut de gând atunci să-şi dea demisia.”

Dar iată opinia analistului politic, Mihail Cernenco, profesor universitar:

„E o premieră pentru Republica Moldova când un premier este invitat la Procuratură, fiind cercetat într-un dosar întocmit în baza diplomei, cum s-a spus, falsă. Şi în aceste condiţii este o demisie de onoare. Pe de altă parte, el este un manager şi nu un politician. Un politician încearcă să manevreze. Activitatea lui în business denotă un altfel de comportament. Oamenii care înţeleg că nu pot face mai departe nimic, ei mai bine îşi dau demisia. S-a poziţionat ca un premier care nu are instrumente cum să lupte cu corupţia.”

Comentariile de la prima sursă la sigur o să urmeze, pe măsură ce va evolua sau nu cercetarea penală privind presupusa falsificarea a actelor de studii, între timp purtătoarea de cuvânt a premierului demisionar ar fi constatat pe o rețea de socializare că Gaburici s-a încumetat să declare război corupţiei şi a fost imediat oprit.

Previous Next

XS
SM
MD
LG