Linkuri accesibilitate

România: De ce nu a putut PNL să dărâme guvernul Ponta?


Moțiunea de cenzură împotriva guvernului social-democrat condus de Victor Ponta nu a fost bine pregătită de liberalii din opoziție.

Subiectul moțiunii a fost votul prin corespondență, pentru că guvernul și majoritatea parlamentară tergiversează adoptarea unei legi în acest sens, dar și pentru că executivul a refuzat să organizeze alegeri parțiale în mai multe localități, în ciuda unor verdicte juridice care îl obligau pe Victor Ponta să facă acest lucru.

Votul prin corespondență este necesar în viziunea Opoziției pentru a evita în viitor experiența de la prezidențialele din noiembrie 2014, când mulți români din afara țării nu au putut vota.

84 de voturi i-a despărțit pe aceștia de ținta lor: dărâmarea guvernului. Pentru ca o moțiune de cenzură să treacă în Parlamentul României este nevoie de minim 278 de voturi „pentru”, dar PNL a obținut doar 194.

Diferența mare între ambiția liberalilor și posibilitățile lor reale scoate în evidență puterea majorității strâns unite în jurul premierului Victor Ponta.

Acuzațiile de corupție și de conflict de interese formulate de procurorii anticorupție împotriva lui Ponta nu i-a slăbit acestuia în niciun fel poziția internă.

Încântat de rezultatul obținut, premierul român le-a transmis parlamentarilor că România are nevoie de stabilitate pentru a nu cădea într-o criză politică de genul celei din Republica Moldova.

Social-democrații se bazează, deci, pe o majoritate stabilă, în interiorul căreia liberalii nu au putut face nicio breșă.

Doar doi parlamentari din tabăra puterii au votat pentru căderea guvernului Ponta.

Negocierile care au durat luni de zile au adus în balanța PNL prea puține rezultate.

Poate fiindcă liberalii nu au prea multe de oferit, iar grupurile care ar fi putut fi dizlocate de sub pulpana lui Victor Ponta, ar fi trebuit recompensate cu ceva.

Au fost vremuri, nu foarte îndepărtate când parlamentarii români erau pur și simplu cumpărați la bucată de cei care aveau nevoie de voturile lor, cu promisiuni de candidaturi eligibile la următoarele alegeri.

Acum, metodele acestea nu mai funcționează, fiind anihilate de ofensiva anticorupție, în vreme ce locuri într-un virtual guvern PNL nu puteau fi oferite, fiindcă electoratul liberal a devenit mult mai exigent, dar mai ales fiindcă progresiștii, cu ajutorul cărora s-ar fi putut schimba puterea, au refuzat să intre în acest joc.

Pe de altă parte liberalii nu au în programul lor aproape nimic nou sau original, iar mulți dintre fruntașii partidului sunt figuri uzate în guvernările anterioare.

Pe scurt, sunt prea puțin atractivi.

Nici președintele Klaus Iohannis nu pare să-i ajute: spre deosebire de Traian Băsescu își păstrează neutralitatea și nu vrea să intre pe teren.

Apoi, PNL nu mai are lideri cu priză la public. Cei doi copreședinți, Alina Gorghiu și Vasile Blaga nu transmit nicio emoție, nicio pasiune, fără ca, în schimb, prestația lor să fie balansată de idei, viziuni, strategii.

Sînt doi politicieni fără strălucire și fără realizări.

Strada ar fi singura care le-ar putea sufla vânt în pânze, cum s-a întâmplat și în cazul Iohannis. Numai că oamenii care au ieșit în stradă zilele acestea în toată țara, supărați că premierul Ponta acuzat de fapte penale nu vrea să demisioneze, nu vor să se asocieze cu politicieni.

Nemulțumirea lor este într-un fel generalizată împotriva întregii clase politice, pentru că partidele actuale și-au demonstrat deja limitele.

Strada și diaspora, care au jucat un rol major la alegerile care l-au adus pe Klaus Iohannis în fotoliul de la Cotroceni, și-ar putea spune din nou cuvântul la scrutinul parlamentar de anul viitor, dar nu în favoarea PNL, ci mai degrabă pentru o formațiune antisistem.

Politigraf

XS
SM
MD
LG