Asta pe alte meridiane funcţionarii şi politicienii preferă specializarea. La noi, ei se pricep la toate şi sar dintr-un domeniu în altul ca vrabia din par în par. La început omul poate fi un mare cinovnic, pe urmă poate ajunge ministru al unui domeniu care nu are nici în clin, nici în mînecă cu munca lui anterioară, iar şi mai apoi să devină ambasador. Aici poţi să fii nomenclaturist sovietic, apoi membru al unui partid unionist, apoi mare edil sau cinovnic, apoi parlamentar sau şef al unei întreprinderi de stat etc.
Conducătorii moldoveni sînt polivalenţi. Ei pe toate le ştiu. Azi omul e sindicalist, mîine e funcţionar, iar poimîine ar putea să muncească la vamă. E bine să obţii o funcţie mare în Republica Moldova. E adevărat că la un moment dat poţi să pierzi funcţia aceea. Dar nu vei fi lăsat de izbelişte niciodată pentru că eşti polivalent şi ţi se va da o altă funcţie, într-u alt domeniu. Şi tu vei fi mare profesionist pretutindeni, căci eşti doct şi nimic nu-ţi scapă. Azi te ocupi cu construcţia partinică, mîine eşti la Ministerul Transporturilor, iat poimîine un gigant al Parlamentului sau un lucrător al vreunei Agenţii guvernamentale.
Iar acum să lăsăm gluma la o parte şi să fim serioşi. Părerea mea e că ţara asta o duce greu şi din cauza cohortelor de conducători polivalenţi care chipurile pe toate le ştiu. Dacă s-ar limita la un singur domeniu, dacă n-ar sări din funcţie importantă în altă funcţie importantă, dacă s-ar specializa, am avea de cîştigat cu toţii. Aşa cred.
