Linkuri accesibilitate

Preşedintele Iohannis i-a cerut demisia premierului; este deznodământul unei săptămâni de derută pe scena politică şi în Parlament.

Orice început are şi sfârşit. Preşedintele Iohannis i-a cerut demisia premierului. Este deznodământul unei săptămâni de derută pe scena politică şi în Parlament. Furtuna a fost declanşată de dosarul Şova şi comportamentul echivoc al parlamentarilor. Cererea de demisie este primul gest decisiv într-o relaţie neprietenoasă, dar care părea de durată.

Nu numai bunul simţ dar şi simţul politic l-au făcut pe preşedinte să aibă această reacţie. Eşecul recentului vot pentru arestarea preventivă a senatorului Dan Şova a făcut încă o radiografie a voinţei politice din Parlament. Majoritatea care a votat în favoarea lui Dan Şova a dovedit, printre altele, că speranţele celor care dau din coate să fie trecuţi pe listele alegerilor anticipate sunt, deocamdată, deşarte. La fel şi planurile lor de guvernare. Majoritatea parlamentară este prezentă şi funcţională, indiferent de proiectele făcute la partid. O majoritate conjuncturală, dar indestructibilă, preocupată de propria supravieţuire, de propria posteritate parlamentară. Însă, după cum dovedeşte convocarea premierului la DNA, dosarul Şova are subterane extinse şi bine orientate politic.

Din generoasele şi anonimele informaţii ajunse în presă, dosarul lui Dan Şova nu necesită investigaţii suplimentare. S-au adunat suficiente probe pentru a fi pus sub acuzare. Există semnăturile lui pe mai multe contracte pe care DNA le consideră false, înseilate pe picior şi antedatate pentru a-l exonera pe senator de obligaţii penale în dosarele dedicate complexelor energetice Turceni şi Rovinari. Din presiunile exercitate de unii magistraţi s-ar putea spune chiar că procesul este un moft şi că sentinţa este dată. O grabă judiciară indecentă şi, fiind vorba despre un parlamentar, subversivă, dându-le apă la moară celor care susţin că, la fel ca în cazul lui Liviu Dragnea, ar fi vorba despre un proces politic. Că ar vrea să-l ologească astfel pe premier de mâna cu care a umblat cândva prin subteranele bugetului. Poate că, stimulat cum se cuvine, Dan Şova şi-ar aminti din poveştile de demult, să le spună la taifas cu procurorii. Insistenţa acestora de a băga la beci înainte de proces o nouă bijuterie a coroanei PSD le trădează speranţa ca, tratându-şi oaspetele când cu miere, când şi fiere, să-l facă să economisească o parte din posibila pedeapsă, livrându-şi complicii. Este o modă recurentă în practicile procuraturii să scuture de cătuşe ca să găsească veriga slabă. Dan Şova ştie la fel de bine ca şi restul găştii de penali din PSD că a trăda mafia înseamnă a lovi partidul în miezul programului de guvernare. Nu e de mirare că, după eşecul arestării senatorului, premierul a fost şi el convocat la DNA să dea explicaţii în acelaşi dosar. Victor Ponta este acuzat, spun procurorii, de fals în inscrisuri sub semnătură privată, complicitate la evaziune fiscală în formă continuată şi spălare de bani. Se pare că, pe vremuri, între cabinetele de avocatură ale celor doi era o relaţie reciproc avantajoasă care drena aceleaşi resurse bugetare: Victor Ponta primea bani, iar Dan Şova influenţă.

Subalternul său Şova a scăpat ieftin de votul din Senat. Nici nu a mai fost nevoie de mir sau de crucile mari făcute înainte de primul vot de acum două luni. A fost salvat de foştii colegi de alianţă din PNL care au absentat în mod oportun de la votul din plen. Absenţa celor unsprezece a fost hotărâtoare. Ei au dat bir cu fugiţii pentru a-l putea privi fără mustrări de conştiinţă în ochi pe preşedintele Iohannis care, înainte de a da o fugă să cerceteze dotările vilei prezidenţiale de la Neptun şi temperatura apei din piscină, cita parcă fără să vrea unul dintre refrenele îndrăgite de predecesorul său, Traian Băsescu: „Atunci când e vorba despre statul de drept este din ce în ce mai greu de colaborat cu Parlamentul şi această majoritate.” Este un semn că relaţiile dintre preşedinţie şi politicieni se tensionează şi că noul preşedinte, găsind harnaşamentele folosite de predecesorul său, e gata să dreseze monstruoasa coaliţie? Când spune majoritate se referă la cea din parlament sau majoritatea prezentă şi la nivel local, relicvă a înţelegerilor electorale dintre PSD şi PNL? Sau poate că este doar un spectacol la scenă deschisă, în spate negociindu-se o nouă majoritate pe care preşedintele o încurajează printr-o mostră de gândire laterală? Oricum foştii săi colegi de partid sunt complici la marea brambureală parlamentară. Iar moţiunea de cenzură cu care PNL ameninţă guvernul pare, după eşecul votului împotriva lui Dan Şova, o glumă proastă, de adormit preşedintele.

La rându-i, presat de dosare, Victor Ponta a dezlănţuit un atac frontal şi total împotriva Consiliului Superior al Magistraturii, cerând inspecţiei judiciare să-i cerceteze pe unii dintre membrii instituţiei care s-ar fi antepronunţat în anumite cauze. Premierul, fost procuror, cunoaşte sistemul din interior şi-i ştie slăbiciunile de care s-a slujit el însuşi pentru a creşte mare. Tocmai de aceea îi ironizează pe „zeii” din CSM care îi trăznesc şi-i orbesc pe “muritorii de rând” indezirabili. Este o salvă de avertisment, chiar dacă e trasă în plin. În mod simptomatic şi premeditat, noua investigaţie declanşată la cererea premierului va fi dublată de cea solicitată de peste cincizeci de magistraţi, nemulţumiţi de anchetarea judecătoarei care a eliberat-o Mariana Rarinca, acuzată că o şantaja pe preşedinte Înalţii Curţi, Livia Stanciu, şi ea membră CSM. Magistraţii vor să mai afle şi cum a fost posibil ca procuratura să redeschidă cazuri în care s-au dat sentinţe definitive şi executorii. Şi, ca să stea ocupată, inspecţia judiciară l-a chemat la cercetări pe unul dintre foştii membri ai CSM, Anton Neacşu. CSM-ul, susţine acesta, era la butoniera fostului preşedinte şi prelua prompt sugestiile acestuia. Mai mult, CSM ar fi redactat documentul care l-ar fi salvat pe Traian Băsescu de la demitere în vara lui 2012, erată preluată apoi de Curtea Constituţională. Ar fi vorba despre un text ţesut la mai multe mâini, una fiind cea a şefei Înaltei Curţi de Casaţie, a doua cea a şefei CSM şi a treia a procurorului şef de la DNA. La acea vreme, erata a fost un document fundamental prin care se stabilea că votul negativ a peste 7,4 milioane de români este insuficient pentru demiterea preşedintelui. Cercetarea acestui document este glonţul de argint în care nu doar Anton Neacşu îşi pune speranţele, ci şi Victor Ponta. Dacă se va demonstra că există şi cel mai mic grăunte de adevăr în acest scenariu, o parte din magistraţii CMS vor da în gropile săpate pentru alţii.

Aceste îmbrânceli pe culoarele justiţiei nu sunt decât un preambul al foarte apropiatelor dezbateri din comisia juridică a Camerei Deputaţilor pe marginea proiectelor de modificare a Codului Penal şi de procedură. Printre acestea şi amendamentele propuse de fostul copil de trupă al lui Ion Iliescu, Şerban Nicolae, care ar vrea să se renunţe la cătuşe şi la arestul preventiv în cazurile de corupţie. De asemenea, cei condamnaţi la arest la domiciliu ar putea alege între vila de la mare, palatul din Primăverii sau cabana de la munte. Camera Deputaţilor este decizională şi toată lumea, de la preşedinte la ultimul politruc, e cu ochii pe acest pachet de legi. Unii cu furie, alţii cu speranţă. Este atât de important că în Senat a fost adoptat tacit, adică a fost ţinut ascuns şi nu a fost pus pe ordinea de zi. Conform legii după 60 de zile de eschive şi birocraţie, textul a fost trimis fără nicio modificare la Camera Deputaţilor. Dan Şova, această Elenă Udrea a lui Victor Ponta, ar trebui să se îmbăieze-n mir, doar-doar s-or adopta aceste legi care i-ar face prezentul mai suportabil şi viitorul de aur.

Aşadar, senatorii au stat în catalepsie vreme de două luni, dornici să scape cât mai repede de pionul otrăvit al modificărilor, dar şi de spectrul dubelor şi al cătuşelor. S-au mulţumit să recite hipnotizaţi de sunetul cătuşelor mantre constituţionale şi să apere nazal şi în plin somn paradoxal reforma justiţiei la întâlnirile cu preşedintele. În schimb, afirmaţiile primvicepreşedintelui Comisiei Europene, Frans Timmermans, care spunea că „Mecanismul de Cooperare şi Verificare va fi menţinut cât este necesar” le-au împănat somnul raţiunii cu monştri. Este ca un medicament, îl administrezi cât e nevoie, spunea oficialul european. Care adăuga, în mod paradoxal, că vede că mecanismul dă rezultate în ceea ce priveşte crearea unor condiţii mai bune în sistemul judiciar şi a statului de drept. Or, tocmai asta nu dovedeşte lupta dintre sistemul judiciar şi cel imunitar. Scandalul care rupe porţile CSM este simptomul unei boli autoimune pe care prişniţele oratorilor nu o pot vindeca.

Contaminat de diversele combinaţii politice care au dispersat corupţia până la cele mai înalte paliere, establishment-ului românesc i s-a făcut rău de la atâtea leacuri anticorupţie, corozive, dar ineficiente. Stimulată de un exerciţiu bugetar opac, făcut prin beciuri instituţionale, corupţia a luat proporţii epidemice, contaminând cu totul birouri, departamente, instituţii în jurul cărora trebuie întins acum un cordon sanitar. Aici este nevoie imperioasă de mirul care i-a ajutat pe senatori să scape de satana. Pentru că, vorba unui consilier general de la Capitală: „Dacă vine DNA [...], ne ia cu autobuzul”.

Căci şi în Primărie se urmăreşte cu atenţie meciul politicienilor cu CMS, DNA şi Codul Penal. Procurorii afirmă că Solomon Wingler, consilier personal al lui Sorin Oprescu, ar fi luat în ultimii trei ani mită cât salariul mediu lunar al celor o mie de angajaţi ai primăriei. Gurile rele spun că mita unge în profunzime aparatul de partid şi de stat. Ca şi în cazul investiţiilor din bugetul de stat şi din fonduri europene, e probabil suficient să urmăreşti cine a primit aprobări pentru planurile urbanistice zonale şi pentru investiţii ca să descoperi următoarele vedete de la DNA. E o lovitură serioasă pentru primarul Oprescu care tocmai anunţase că mai vrea un mandat plin de autostrăzi suspendate.

Sub fiecare instituţie pare să se afle o vastă şi secretă instalaţie de evacuare la care sunt branşate toate rudele sistemului. Este, ca în basme, (doar că reală şi concretă) Lumea cealaltă, simetrică şi paralelă cu cea de la suprafaţă. Printre făpturile subsolului (în general, stafii securisto-comuniste), descoperim şi personaje ale lumii reale care călătoresc des în subterane unde şi-au întemeiat paradisul fiscal. La suprafaţă sunt Feţi Frumoşi, în subsol sunt Zmeii-zmeilor. Descoperirea şi evacuarea acestei geografii subterane ar produce adevăratul mare cutremur, altul decât cel anticipat de institutele de geodezie şi tabloide. Văzând cât de groase, cât de adânci şi extinse sunt aceste rădăcini instituţionale nu-ţi rămâne decât să te întrebi: Dacă scoţi rădăcinile acestea din pământ, ce statui politice se prăbuşesc şi ce construcţii instituţionale se mai şubrezesc? Şi dacă se şubrezesc prea mult, în capul cui cad?

Decizia preşedintelui României este, probabil, începutul sfârşitului actualului parlament. Căci, în mod simbolic (sau plin de înţelesuri) convocarea la DNA a premierului şi cererea de demitere au avut loc chiar în ziua în care PNL depunea moţiunea de cenzură

XS
SM
MD
LG