Linkuri accesibilitate

Cvasifalimentul Transnistriei (Iulian Chifu / Evenimentul zilei)

Lucian Boia a acordat un interviu revistei 22. „Eu nu văd acum posibilitatea unei uniri. Cred că este mult mai de dorit o politică a pașilor mărunți, realistă, o apropiere între cele două țări, cu recunoașterea diferențelor dintre ele”, spune istoricul. Afirmația apare însă în cadrul unei largi demonstrații care rezumă, de fapt, teza celei mai recente cărți pe care o semnează la Humanitas: Cum s-a românizat România. Despre revenirea Basarabiei la România istoricul spune că „nu este exclusă”, dar că, în același timp, „ar putea să nu se întâmple”. Prudența vine din teoria că, dintre provinciile care au intrat în interbelic între granițele României, Basarabia a fost cea mai aparte: „practic nu participase în secolul XIX la procesul de constituire a națiunii române, spune Boia. A fost atât de închisă, ferecată în interiorul Rusiei țariste, încât legăturile ei au fost mult mai slabe. Transilvania sub Austro-Ungaria avea legături permanente (cu celelalte regiuni românești). Aici este deosebirea dintre regimul austro-ungar și regimul țarist. Diferențele astea s-au accentuat și mai tare după 1940 și, în momentul de față, orice s-ar spune, Republica Moldova nu este totuși România”. Invitatul revistei 22 crede că „istoria nu-ți impune la nesfârșit viitorul”. Daca istoricește moldovenii sunt români, nu scrie nicăieri că ei trebuie să se și regăsească în viitor între granițele României. „Limba este un liant care poate contribui substanțial sau chiar decisiv la crearea unei națiuni. Dar poate să nu contribuie, poate să fie concurată și depășită de alte criterii”, iar aici Lucian Boia dă exemplul Austriei, care a devenit o națiune distinctă de cea germană. Interviul abordează însă mult chestiunea identității românilor. Fiind un stat tânăr, care a existat doar de la 1859 și care doar de atunci are și numele de România, aici ar fi fost justificată o anumită tendință de centralizare, de subliniere a criteriului etnic ca esență a identității. Din păcate, excesele naționaliste de la sfârșitul perioadei interbelice au avut consecințe dezastruoase, prelungite până azi. Una dintre ele - pierderea masivă a ponderii unor importante minorități care coexistau în România Mare.

Iulian Chifu scrie în Evenimentul zilei despre starea de cvasifaliment a Transnistriei, unde nu s-au plătit de luni de zile salariile a peste 45.000 de bugetari. Motivul - întârzierea și diminuarea alocărilor făcute de Moscova, și care asigurau circa 70% din bugetul regiunii. Ar exista însă și alte surse ale prăbușirii nivelului de trai în Transnistria: contrabanda care se făcea pe scară largă prin punctele de frontiera cu Ucraina necontrolate de Chișinău este acum mult îngreunată. În plus, Ucraina supraveghează mult mai strict aceste puncte și folosește pentru propriile schimburi de mărfuri doar punctele de frontieră care nu sunt controlate de separatiști.

Surpriza Polonia este subiectul analizei lui Valentin Naumescu, de pe site-ul contributors. Pierderea alegerilor prezidențiale de către liberalul Bronislaw Komorowski, în favoarea lui Andrzej Duda, candidatul Partidului Lege şi Dreptate, înseamnă mai mult decât o simplă alternanță la putere. „Există un început cert de schimbare a sensibilităţii politice în Europa, care anunţă un nou ciclu intelectual şi o nouă paradigmă. Cea a integrării pare epuizată, scrie Naumescu. Platformele naţionalist-conservatoare, identitare, contestatare, radicale şi populiste sunt (...) (o) reacţie la globalizare, la amalgamarea etniilor, raselor, religiilor şi grupurilor socio-profesionale precum şi la incertitudinea explozivă”.

XS
SM
MD
LG