Un apel grav şi destul de mărişor a fost difuzat deunăzi de Inspectoratul Fiscal de Stat din Chişinău. Fiscul li se adresează angajatorilor şi angajaţilor care preferă aşa-zisul salariu în plic, le enumeră acestora toate problemele generate de evaziunea fiscală. Angajaţii care iau salarii în plic sînt avertizaţi că nu se vor bucura de protecţia legală, că nu vor avea o sumedenie de lucruri bune. Oamenii responsabili sînt îndemnaţi să divulge mişmaşurile la locul lor de muncă, fiindu-le garantată confidenţialitatea mărturisirilor.
Nu ştiu care va fi impactul acestui apel. Mai curînd totul va rămîne cum a fost pînă acum. Evaziunea fiscală face ravagii aici din zorii tranziţiei, iar un simplu apel nu îi va face pe cetăţeni mai oneşti.
Mai e ceva. Fiscul e o structură de stat, iar maşinăria statală autohtonă e considerată de mulţi simpli muritori un fief al mişmaşului şi al corupţiei. Povestea cu dispariţia banilor din bănci a pătat şi mai tare imaginea statului şi implicit a Inspectoratului Fiscal.
Un vecin de-al meu, căruia i-am citit apelul Fiscului, a zis următoarele: „Fiscul mai bine ar avea grijă de lucrătorii săi bănuiţi de săvîrşirea neregulilor! De ce cazurile de corupţie în care sînt implicaţi unii lucrători ai Fiscului sînt lăsate în coadă de peşte? De ce nu există un verdict clar în cazul Vicol?”
Fiscul poate fireşte să responsabilizeze oamenii. Are tot dreptul. Dar şi mai bine ar face să acţioneze şi să pedepsească infractorii, să depisteze el însuşi angajatorii şi angajaţii cărora le place salariul în plic. Aici salariul în plic poate fi găsit în multe locuri. Nu e nevoie de mari aptitudini. Dorinţă de-ar fi. Dorinţă şi imparţialitate.
