Linkuri accesibilitate

După lectura cărţii „Dacopatia și alte rătăciri românești” semnate Dan Alexe

O cultură impresionantă, bazată pe lecturi întinse și temeinice; o excelentă pregătire lingvistică, grație și unui ieșit din comun talent la limbi; o inteligență mereu trează, alergică la prostie și la ideile primite; o mobilitate intelectuală care facilitează asocierile cele mai surprinzătoare; și, nu în ultimul rând, o superioară înzestrare literară: fericita întâlnire a acestor calități face farmecul unei cărți pasionante, pe care Dan Alexe o publică la editura Humanitas sub titlul Dacopatia și alte rătăciri românești.

E vorba, mai întâi, de o aberație protocronistă foarte răspândită care, luând drept bune afirmațiile delirante ale unui impostor pe nume Nicolae Densușianu, ajunge la aserțiuni aiuritoare, cum că, spre exemplu, dacii (care ar fi avut o civilizație avansată, utilizând chiar …aparate de zbor) sunt cei care i-au învățat latina pe romani… Demența protocronistă, scrie pe bună dreptate Dan Alexe, este „boala națiunilor mici”. Ironia necruțătoare a autorului e cu atât mai eficientă cu cât demonstrația este susținută de o sumedenie de argumente lingvistice și istorice.

Demersul pe care Dan Alexe îl privilegiază este acela pe care el însuși îl numește „arheologie lingvistică”, demers care îi îngăduie revelatoare reconstituiri istorice. Restabilirea etimologiilor aduce la suprafață sensuri nebănuite, la fel comparațiile între limbile vii, cum ar fi acelea din spațiul balcanic. Pentru autor, una din cele mai fecunde perspective este de a pune în evidență înrudirea dintre română și albaneză, idee care e parte a unei viziuni mai largi, ce insistă pe identitatea balcanică a românilor (în răspăr cu locurile comune de genul București = Micul Paris).

Ne mai vorbește Dan Alexe, cu aceeași erudiție vertiginoasă dar niciodată prețios-ostentativă, despre miturile culinare românești, despre personaje emblematice din folclor, despre nume de orașe și de râuri, despre țigani și despre miturile croite în jurul lor, despre hedonofobie, adică vocația nefericirii la români dar și despre cei care vor să instaureze fericirea obligatorie, despre complexul nostru de inferioritate, despre huzur și despre lene, despre noile mitologii, despre sărăcirea și maltratarea limbii române.

O carte, așadar, cuceritoare prin vervă polemică și prin refuzul de a merge pe cărări bătătorite.

XS
SM
MD
LG