Linkuri accesibilitate

Alina Radu: „Jurnaliştii de investigaţie sunt un ajutor important pentru elucidarea crimelor financiar-economice, iar R. Moldova parcă a decis să se întoarcă în secolul trecut”


Directoarea săptămînalului „Ziarul de Gardă” despre limitarea accesului la informații.

O preocupare zgomotoasă a autorităţilor abilitate cu protecţia datelor cu caracter personal (Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal) s-a soldat cu interdicţia de a furniza oricui, cu excepţia jurnaliştilor, date despre fondatorii companiilor înregistrate în Republica Moldova. Cum se explică limitarea accesului la informaţii de către aceste autorităţi şi cine nu vrea să se afle că este fondator la o companie sau alta? O convorbire la această temă cu jurnalista Alina Radu, directorul săptămânalului independent de investigaţii „Ziarul de Gardă”, care începe cu întrebarea: va funcţiona sau nu excepţia pentru jurnalişti despre care vorbeşte conducerea acestui centru?

Alina Radu: „Nu e foarte corect acest principiu, ca pentru jurnalist să se facă excepţii. Jurnaliştii muncesc pentru interes public şi informează publicul. Dar este foarte deseori în presa europeană şi în cadrul instituţiilor europene când cetăţeanul este echivalat cu jurnalistul. Jurnalistul nu trebuie considerat o excepţie în cazul accesului la informaţie. Jurnalistul poate solicită mai frecvent acces la informaţie, solicită mai sistematic, mai aprofundat, mai profesionist, dar el este egal cu cetăţeanul, pentru că el face aceasta ca să informeze cetăţeanul. Pe lângă toate, este dificil să facem calificări cine este jurnalist şi cine nu este jurnalist.

Noi în Republica Moldova, dar şi în oricare ţară a lumii, vom găsi jurnalişti care nu deţin o diplomă în care scrie că este jurnalist, dar el munceşte într-o redacţie, vom găsi ONG-işti care fac muncă reportericească. Este foarte dificil şi puţin riscant să ne băgăm în restricţionări de genul „Această informaţie este deschisă doar pentru jurnalişti”. Pentru că atunci vom ajunge în altă dificultate, să începem a proba, a verifica cine este jurnalist şi, de ce nu, vom intra deja în alt domeniu, să începem a documenta cât de jurnalist este fiecare. Cetăţeanul are drepturi egale cu jurnalistul, aceasta este concluzia mea.”

Europa Liberă: Inevitabil în situaţia aceasta te întrebi de ce acum, în contextul furtului secolului, al atâtor altor metehne ale societăţii legate de lipsa de transparenţă, apare această decizie, extrem de proastă inspiraţie, de a umbla cu interdicţii de acestea asupra datelor despre fondatori şi profitorii finali ai firmelor. Dumneavoastră ce explicaţie aveţi?

Alina Radu: „Explicaţia este simplă: accesul jurnaliştilor la bazelor de date, la registrul firmelor, a fost în general şi în fond deschis de vreo trei ani. Până atunci am luptat constant şi continuu ca să avem acest acces. Iată că în ultimii doi-trei ani au apărut riscuri enorme pentru funcţionarii corupţi, dar mai ales pentru marii corupţi din Parlament şi din guvern ca să fie expuşi. Pentru că doar prin anchete reportericeşti bine documentate, în care se prezintă clar legătura dintre firmele unor politicieni şi banii publici spălaţi sau afaceri ilegale cu bani publici, doar aşa poţi proba un caz de corupţie, profesionist.

Acest lucru sunt sigură că a deranjat, am avut foarte multe semnale că investigaţiile jurnalistice despre interesele, averile demnitarilor au deranjat şi probabil câţiva mai lucizi sau mai fricoşi, sau mai abuzivi au decis să restricţioneze acest acces şi au căutat pe unde să scoată cămaşa, şi au decis că poate ar fi bine să fie protejate datele personale.

Eu vreau să remarc că restricţionarea nu a început acum, în acest week-end, când au descins la CEC sau la Camera Înregistrării de Stat, restricţionările au început cu câteva luni în urmă, când am observat că la Camera Înregistrării de Stat nu mai avem acces la patronimicul persoanelor care deţin firme. Ceea ce ne-a părut foarte straniu, pentru că noi plătim pentru aceste informaţii şi oricum ne-a fost restricţionat accesul. Şi de atunci de fapt am avut semnale de alarmă şi tot am fost alarmaţi, şi am avut bănuieli că se va merge mai departe. Iată că s-a mers mai departe, taxele totuşi le plătim, bani pentru abonament la Camera Înregistrării de Stat plătim, dar restricţiile înaintează puţin câte puţin.

Eu nu vreau ca jurnaliştii să fie consideraţi categorie separată, pentru că într-o bună zi se va stabili că e bine să restricţionăm şi pentru jurnalişti ca să nu se încalce dreptul vreunei persoane la firma sa privată.”

Europa Liberă: Ce spun actele, practicile europene provenite din normalitate, cum ar veni, despre identitatea fondatorilor, proprietarii unei afaceri? Informația poate fi aflată, în ce condiţii, din ce știți?

Alina Radu: „E absolut deschis. Numele, prenumele, patronimicul, adresa firmei, chiar şi adresa de la domiciliu sunt publice, în cazul în care persoana îşi înregistrează un business şi vrea să facă o afacere pe teritoriul unui stat. Şi e deschis nu doar pentru jurnalist, dar şi pentru ceilalţi cetăţeni sau persoane interesate. Dacă vrei să cumperi un produs, vrei să ştii cine e fondatorul firmei care fie importă, fie produce un bun, vrei să ştii cât de curat este acest produs din toate punctele de vedere sau cât de curată este această afacere.

Statele Uniunii Europene deschid tot mai mult aceste date în interesul cetăţeanului, pentru securitatea cetăţeanului. Statele europene, cu atât mai mult, oferă date jurnaliştilor, pentru că jurnaliştii sunt calificaţi ca nişte ajutori pentru transparentizare, mai ales în aceste condiţii actuale, când există cazuri de spălări de bani pentru finanţarea terorismului.

Jurnaliştii de investigaţie sunt un ajutor important pentru elucidarea spălării de bani şi a crimelor financiar-economice. Republica Moldova parcă a decis să se întoarcă în secolul trecut, când totul era închis. Altă calificare nu găsim, pentru că, odată semnat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, trebuie să fim conformi standardelor europene. Că aceasta am acceptat să facem, să învăţăm şi să acceptăm standarde europene care au dus la o calitate a vieţii şi care au dus la multă transparenţă.”

Europa Liberă: Despre ce excese, pe de altă parte, cu datele personale ar putea fi vorba, la care face referire acest centru, există poate precedente care să determine acest centru să restricţioneze accesul?

Alina Radu: „Eu m-am uitat puţin peste CV-urile persoanelor care conduc acest centru, peste CV-ul juriştilor de acolo şi am fost mirată să nu văd nimic despre formarea lor profesională care ţine de domeniul respectării drepturilor omului. Pentru că aceasta e important să ştim, nu trebuie să ai şcoala SIS, nu trebuie să ai experienţă de lucru la SIS ori la Ministerul de Interne ca să califici ce înseamnă date personale, trebuie să ai pregătiri moderne în domeniul drepturilor omului. Şi atunci vei şti că este obligatoriu să fie restricţionată informaţia cu privire la sănătate, e obligatoriu să fie ascunsă, ţinută în secret informaţia cu privire la statutul HIV al unui pacient, la alte maladii. Poate nu e relevantă informaţia cu privire la religie, dar e foarte şi e absolut relevantă şi trebuie să fie deschisă informaţia cu privire la structurile economice, cine le deţine, cine le finanţează. Sunt lucruri absolut diferite.

Noi la „Ziarul de Gardă” avem acces de trei ani la aceste baze de date, nu am folosit niciodată codul personal, nu am folosit niciodată şi nici măcar dacă am avea acces nu am folosi şi nu am spune că persoana „X” are statutul HIV sau are hepatită, sau are o maladie venerică. Nu este relevant. Noi vrem să informăm despre lucruri care sunt de interes public şi care afectează bunul public, banul public.

Ne interesează dimensiunea economică şi probabilitatea unui act de corupţie, nu ne interesează altceva. Şi sunt chiar deranjată că această instituţie care militează şi care e, de fapt, abilitată cu protecţia datelor personale nu o aud să vorbească despre adevăratele date personale care trebuie tot ţinute în secret şi păstrate.”

Europa Liberă: În afară de societatea civilă, care poate ruşina clasa politică, cine mai poate judeca, califica iată această încercare de a pune „belciug în nas” sub pretextul protejării datelor cu caracter personal?

Alina Radu: „Noi am informat câteva instituţii europene din care face parte Republica Moldova, inclusiv OSCE, Consiliul Europei, vrem să scriem plângeri la CEDO, la Comisarul Consiliului Europei pentru Drepturile Omului ca să se cunoască că ne este limitat un drept la informare, sub pretextul acestor limitări, chipurile, pentru protejarea datelor personale. Demult, de fapt, ne plângem că ni se solicită taxe, noi cumpărăm această informaţie de la stat şi plătim nişte preţuri care nu ne-au fost explicate niciodată. Noi nu ştim de ce pentru informaţii despre fondatorii unei firme plătim sute şi chiar mii de lei uneori.”

Europa Liberă: Cum să ne explicăm faptul că, iată, parcă premierul Gaburici cerea recent să fie făcute publice, accesibile, gratis pentru toată lumea, aceste date, ca ceva mai târziu să se înceapă aceste preocupări excesive ale unor funcţionari pentru protecţia datelor cu caracter personal? Aveţi vreo explicaţie?

Alina Radu: „Probabil premierul Gaburici înţelege şi acceptă să fie deschise aceste date. Oricum despre firmele lui deja s-a scris, sau despre instituţiile economice în care el ar fi avut interese sau în cadrul cărora a activat, deja s-a scris. Bănuiesc că este altcineva care e deranjat de aceasta, pentru că statul nu e condus doar de premierul Gaburici, avem mai multe puteri în stat şi probabil o altă putere este deranjată şi insistă ca aceste date să fie secretizate.

Noi asistăm la o situaţie când puterile în stat nu se respectă între ele, e un fel de luptă şi acum vom vedea care va fi rezultatul, dacă instituţiile guvernamentale se supun premierului sau nu se supun sau dacă instituţiile guvernamentale cooperează între ele în interesul cetăţeanului sau împotriva interesului cetăţeanului.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG