Linkuri accesibilitate

Vasile Botnaru în dialog cu Cornel Ciurea și Valeriu Reniță.

Îmbătați de aroma florilor de tei, alegătorii din Republica Moldova vor merge să aleagă peste două săptămâni primarii localităților în care își au domiciliul, localități care ar trebui să întrunească o bună parte din elementele constitutive ale noțiunii „acasă”. Or, acasă înseamnă nu doar raftul cu cărți și vraful de plăcinte pe care le scoate mama din cuptor. Acasă înseamnă și drumul care începe imediat după poartă, gardul școlii, căminul cultural, ferchezuit doar pe dinafară, ori o răstignire care ar trebui să țină de umbrelă protectoare împotriva răutăților care se aglomerează ca norii de grindină.

Consilierii, primarii care vor avea grijă în următorii patru ani de tot ceea ce înseamnă acasă nu sunt niște extratereștri, nu vor fi trimiși de Putin sau Obama. Cetățenii îi vor alege uitându-se împrejur, căutându-i pe cei mai vrednici. Putem spune că peste două săptămâni locuitorii din satele și orașele Republicii Moldova vor susține un fel de „bacalaureat” la disciplina discernământ, fără camerele de luat vederi ale Maiei Sandu. De rezultatele acelui „bacalaureat” va depinde încotro se va îndrepta Republica Moldova. Adică punem din nou întrebarea quo vadis?, de care ne ocupăm pe parcursul ultimilor emisiuni.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere astăzi se află politologul Cornel Ciurea și editorialistul Valeriu Reniță.

Europa Liberă: Oamenii care locuiesc în alte localităţi decât Bălţi sunt în drept să se întrebe dacă nu cumva cererea de a se extinde autonomia municipală prin referendum este egoistă, întâi şi întâi. Toată lumea înţelege că există raioane în care este imposibil să trăieşti din banii colectaţi de la oamenii de afaceri din localitate, din impozite. Prin urmare, cererea Bălţilor de a păstra banii colectaţi în municipiu este în detrimentul altor raioane. Bălţenii spun: „Nu ne pasă”. E adevărat, şi la Chişinău am auzit asemenea cereri, să dea municipiului ceea ce câştigă, dar banii de la buget care se colectează din impozitele locale oricum revin într-o formă sau alta la Bălţi, la Chişinău. Pe de altă parte, cererea, revendicarea categorică a Bălţilor ar fi justificată, pentru că banii, odată trimişi la bugetul central, se duc într-un hău, se mai întâmplă chiar să se şi fure, avem şi probe de dată recentă. Vreau să vă întreb pe dumneavoastră, pornind de la partea teoretică descrisă în legislaţie, dacă este suficient de permisivă autonomia, mai ales financiară? Dacă o entitate, municipiu sau raion, sau primărie, cel puţin teoretic, are descris foarte clar modalităţile de supravieţuire financiară? Domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Din ceea ce auzim atunci când discutăm cu reprezentanţii administraţiei publice locale, ei în permanenţă critică această modalitate de cooperare dintre autorităţile centrale şi cele regionale, cele locale, iar Bălţiul o făcea în permanenţă. Începând din 2012, am auzit de mai multe ori aceste plângeri, care ţin de colectarea impozitelor, dar se referă şi la delimitarea împuternicirilor, pentru că ei se referă şi la poliţie, şi la educaţie, au un şir de pretenţii care vizează un spectru mai larg decât politica fiscală.”

Europa Liberă: Pe care le-am auzit şi la găgăuzi, de exemplu.

Cornel Ciurea: „Şi la Chişinău, de exemplu, subordonarea poliţiei primarului sau Ministerului de Interne a fost un subiect de dispută aprigă. Nu cred că a fost soluţionat din punct de vedere legislativ, doar că primăria şi guvernarea au fost cam de o culoare politică după 2009 până recent şi din această cauză acest subiect nu mai era atât de actual, dar din punct de vedere legal subiectul înţeleg că nu a fost rezolvat. Iar la Bălţi avem, pe de asupra, o altă culoare politică aflată la guvernare. Din această cauză aceste subiecte, aceste teme revin în permanenţă în atenţia noastră şi, în fond, cred că aceste discuţii reflectă o stare proastă a lucrurilor în sensul în care legislaţia nu reflectă întocmai şi nu dă satisfacţie autorităţilor publice locale care sunt dezavantajate în raport cu cele centrale.”

Moldova - Vasile Botnaru, undated

Moldova - Vasile Botnaru, undated

Europa Liberă: Să vă întreb direct, domnule Ciurea, legislaţia este făcută aşa ca un primar, un consiliu raional să depindă de puterea centrală şi să se uite în ochii autorităţilor, cerând bani, să zică: „Dacă mă iubeşti îmi dai. Dacă nu – mă ţii pe sponci”?

Cornel Ciurea: „Până în anul trecut aşa era, dependenţa era foarte mare, fapt determinat şi de dimensiunile mici ale unităţilor teritorial-administrative. Astăzi suntem într-un proces de reformă, de reformare, e vorba de reforma finanţelor publice locale. Şi acum îmi este foarte greu să calific modul de liberalizare la care s-a recurs şi încă este, cred, prematur să apreciem în ce măsură descentralizarea finanţelor publice locale a dat rezultate. Cred că o evaluare a reformei, care a demarat anul trecut, dar mai rapid a început să se mişte în acest an, o asemenea evaluare trebuie făcută un pic mai târziu. Au fost intenţii nobile din partea guvernanţilor, stimulaţi şi de autorităţile publice locale, dar rezultatele încă nu ne sunt cunoscute. Pentru moment nu ştim care este exact situaţia, pentru că reforma este în plină desfăşurare. Dar Bălţiul, în mod constant revendică o descentralizare şi se simte că ei sunt frustraţi din cauza că autorităţile publice centrale nu le acordă respectul cuvenit.”

Europa Liberă: Domnule Reniţă, dumneavoastră aţi fost în pielea unui primar, aţi purtat această povară. Cum e să fii primar în condiţiile în care eşti cu antereul lui Arvinte, tai din poate ca să peticeşti mânecile?

Valeriu Reniţă: „O localitate de mărime medie categoric nu-şi poate asigura autonomie financiară. Îmi aduc aminte atunci eram în judeţul Chişinău şi în judeţul Chişinău eram cam patru orăşele, fostele şi actualele centre raionale, şi din toate centrele acestea raionale cred că unul dacă îşi putea asigura autonomia financiară, deşi atunci nu se punea problema. Şi încă o localitate, s-ar părea că Bardar, în judeţul Chişinău. Acum cred că economia nu prea s-a dezvoltat, judec şi după localitatea în care locuiesc, nu au prea evoluat lucrurile spre bine şi, prin urmare, e de la sine înţeles că de la cei care colectează mai multe impozite şi mai multe venituri se va lua şi se va distribui celor care nu au. Că nu le pasă bălţenilor, acesta nu e un argument, poate să nu le pese. Există o autoritate centrală căreia trebuie să-i pese de toţi şi să distribuie cumva. Chiar dacă se pişcă şi dacă fac fraude, delapidări, e de la sine înţeles, aceasta a devenit un lucru obişnuit pentru noi. Ceea ce ne rămâne trebuie cumva distribuit în aşa fel încât cel puţin să asigurăm activitatea unor instituţii de bază din localităţi, cum ar fi aceeaşi primărie, şcoală, grădiniţă ş.a.m.d. Chiar dacă au demarat aceste reforme, nu am intrat în esenţa reformei autonomiei financiare, dar îmi imaginez că nu prea este de unde să faci autonomie financiară. Este foarte greu, pentru că, de exemplu, într-un sat ce se poate colecta? Impozitele funciare? Bine, impozitul funciar ba se plăteşte, ba nu se plăteşte, plus acum am înţeles că se lasă din impozitul pe persoane fizice o parte în sat, dar nu prea sunt întreprinderi în sat. Cele din jurul oraşului, admit, cumva mai mişcă, dar în sate, acolo unde lumea, de fapt, părăseşte zona rurală, nici nu are de unde fi. Şi în genere eu cred că strategic ar fi bine ca guvernul să se gândească unde investeşte şi la politica aceasta să o reconsidere încă o dată. Pentru că în următorii 20-30 de ani totuşi zona rurală se va goli, în mod normal, acesta e un proces obiectiv, lumea oricum va migra peste hotare şi în oraşele mari. Şi de aceea trebuie să se vadă ce e cu autonomia aceasta financiară încă o dată, ca să nu zic numai despre autonomie financiară, în general despre ce va fi cu satul. Pentru că, de exemplu, se investeşte masiv acum în infrastructură, în şcoli, în canalizări, o sumedenie de bani se investesc din banii europeni şi americani, iar peste 20-30 de ani se va vedea că ele nici nu vor fi folosite, măcar 10 la sută ori 20 la sută. Fac o estimare fără a mă baza pe anumite studii, dar aşa îmi imaginez eu, urmărind procesele care se întâmplă la ţară.”

Europa Liberă: Când aţi fost în funcţia de primar şi acum, când vedeţi activităţile primarului din localitatea în care continuaţi să staţi, există temei pentru această bănuială că autorităţile centrale sunt interesate să ţină în frâu primarii, consiliile prin dieta aceasta financiară foarte strictă, ca orice drum, punte să fie cerşită de la liderul de partid, de la şeful consiliului?

Valeriu Reniţă: „Da, exact, subordonarea aceasta se întâmplă pe linie de partid. De exemplu, dacă în raionul respectiv majoritatea este a două-trei partide, aceste partide îşi vor asigura accesul lor şi accesul primarilor din partidul respectiv la resurse. Aceasta este o chestie bătută în cuie, nici nu trebuie dezbătută. Atâta timp cât primarul, de exemplu, de la noi din sat era al PLDM, patru ani la rând au curs gârlă acolo unde nu trebuia şi acolo unde trebuia resurse pentru reparaţie şi oamenii făceau reparaţii. Și știţi cum se scurge din reparaţii bani și pentru interese personale. Acum, după ce s-a schimba puterea peste patru ani în sat s-a făcut mai nimic, din cauză că nu mai este la putere numai PLDM, dar alte partide, şi PLDM îi revine mai puţin. Adică se vede cu ochiul neînarmat cum totul se subordonează puterii de partid. Alte repartizări poate sunt izolate, dar sunt nişte abateri care numai confirmă regula.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, reforma despre care aţi pornit să spuneţi schimbă situaţia aceasta, dependenţa aceasta?

Cornel Ciurea: „Nu cred că schimbă foarte mult. Din punctul acesta de vedere relevantă au fost discuţia legată de aşa-numita Anexa VI, prin al cărei intermediu la adoptarea bugetului sunt alocate fonduri, investiţii capitale pentru unităţile teritorial-administrative, pentru administraţiile publice locale. Şi în acest an, deşi anexa, din câte ştiu, a fost abandonată, pentru că prin intermediul acestei anexe partidele îşi puteau promova propriii primari, lucru la care s-a referit domnul Reniţă. Oricum şi în acest an, din câte cunoaştem, partidele au reuşit să alcătuiască bugetul în aşa fel, încât să-şi sprijine propriii primari acolo unde deţin controlul consiliilor. Deci, puterea partidelor, care exprimă cumva voinţa centrului, rămâne în picioare şi alocaţiile, noi am scris pe această temă, acum nu-mi amintesc cifrele, dar alocaţiile se fac în mod clar pe criteriu de partid. Primarii, atunci când era alianţa PD-PLDM-PL, primarii PD, PLDM, PL primeau partea leului a fondurilor alocate pentru, de exemplu, reparaţii capitale, investiţii capitale. Nu cred că s-a produs vreo schimbare. Din contra, cred că în continuare vom asista la consolidarea influenţei partidelor asupra APL-urilor, pentru că aceasta este, de fapt, tendinţa – partidele trebuie să-şi impună, să-şi menţină, să-şi consolideze controlul asupra regiunilor, mai ales în condiţiile în care există puternice tendinţe separatiste. Şi acest instrument, cel financiar, este probabil unul dintre cele mai eficiente instrumente de a controla cumva situaţia în ţară.”

Europa Liberă: Prin urmare, putem spune că Bălţiul îşi apără viitoarea culoare, ei ştiind foarte bine că vor fi marginalizaţi, politic vorbind, vor avea şi mai puţine finanţe, deci, aşa văd ei soluţia. Pe de altă parte, ei fac parte din această zisă alianţă informală. Şi de aici vreau să vă întreb pe cât de logic este? Voronin în Parlament sprijină guvernarea, a sprijinit cel puţin, pe când la Bălţi face o opinie separată şi de o manieră mai rebelă.

Cornel Ciurea: „Cred că lucrurile sunt mai nuanţate aici. Am fost în ultima săptămână de câteva ori la Bălţi. Bălţiul prin acţiunile pe care le-au întreprins consilierii comunişti nu încearcă să creeze o pistă favorabilă, un culoar favorabil pentru parcursul lor politic de mai departe. Eu cred că aceste acţiuni protestatare pe care le-am urmărit la Bălţi sunt determinate de lupta electorală din municipiu, deoarece e vorba de o iniţiativă a consilierilor comunişti şi a candidatului comuniştilor Octavian Mahu de la Bălţi. Or, ştim foarte bine că la Bălţi cel care porneşte cu prima şansă în cursa electorală nu sunt comuniştii, e vorba de Renato Usatîi. Aceste acţiuni au în mod clar o tentă electorală.”

Europa Liberă: Deci, au încălecat doar o mârţoagă pe durata campaniei pe care o vor abandona?

Cornel Ciurea: „Nu o vor abandona, dar responsabilitatea probabil s-ar putea să revină altora pentru implementarea acestor…”

Europa Liberă: Dar procurorii pe ei îi vor chema la interogatoriu.

Cornel Ciurea: „După alegeri se va uita despre aceasta. Cu atât mai mult cu cât, după cum aţi menţionat, la Chişinău ei au un anumit grup de sprijin, deloc de neglijat, e vorba de PCRM, care în cazul în care va fi parte, sub o formă sau alta a guvernării, vor putea să amelioreze situaţia acestor consilieri de la Bălţi. Aş vrea să insist şi asupra unui alt aspect despre care vorbim mai puţin, la Bălţi totuşi există o unanimitate politică cu privire la faptul că Bălţiul este dezavantajat, defavorizat. Nu doar consilierii comunişti înaintează aceste pretenţii. Şi consilierii PLDM, şi consilierii Partidului Popular European, şi consilierii PD sunt nemulţumiţi de starea de lucruri. Nu în zadar, atunci când s-a votat organizarea referendumului consultativ, ei nu au votat împotrivă, ei s-au abţinut. Pentru că la Bălţi nu este de bonton să susţii Chişinăul, trebuie să susţii sau cel puţin să te abţii, atunci când e vorba de interesele Bălţiului. Deci, există o anumită unanimitate la Bălţi, doar că unii promovează aceste interese autonomiste cu mai mult zel, iar alţii deocamdată preferă să se abţină.”

Europa Liberă: Chişinăul, autorităţile, guvernarea a reacţionat destul de panicat la această cerere. Dumneavoastră spuneţi că e o chestiune de campanie, dar Chişinăul a mobilizat Procuratura, presa, a făcut în jurul acestui incident multă zarvă. Pe cât de justificată este panica Chişinăului, domnule Reniţă, mai ales după ce ca şi cum au ieşit onorabil din confruntarea cu Găgăuzia? Iată, preşedintele Timofti a acceptat invitaţia Irinei Vlah, a mers în Găgăuzia, chiar dacă a fost umilit.

Valeriu Reniţă: „Nu cred că Chişinăul ar fi ieşit destul de onorabil din cazul cu referendumul de la Comrat, întrucât continuă să aibă consecinţe politice acest referendum, şi l-a avut. Chiar prin alegerea noului başcan Vlah, într-un fel, s-ar sprijinit tot pe orientarea estică a găgăuzilor. Și referendumul a fost un fel de substanţă care a consolidat această orientare estică a găgăuzilor. Aceasta, într-un fel, alarmează şi nu numai guvernarea. Guvernarea a reacţionat panicat, sunt de acord, dar destul de anemic, pentru că trebuia să aibă loc o discuţie mai principială. De fapt ce vrea Bălţiul? Pentru că am avut şi eu posibilitatea să pun câteva întrebări domnului Octavian Mahu, cel căruia îi aparţine iniţiativa, ca să-l întreb ce ascunde această întrebare – extinderea competenţelor. Noi vorbim de regulă despre consolidarea bazei democratice a acestei puteri locale, vorbim despre autonomie financiară, dar ei vorbesc pur şi simplu într-un mod cam şters şi neconcret despre extindere. El nu a putut răspunde la aceste întrebări. Mai mult ca atât, el nu a putut demonstra că această iniţiativă reprezintă interesul cetăţenilor, cum ar fi normal. Dar eu mă tem că totuşi este destul de lunecoasă şi periculoasă această iniţiativă din cauză că ea lasă mult spaţiu de manevră celui care probabil va veni la putere după ei, lui Renato Usatîi. Or, el vine cu alte gânduri, alte mesaje şi se va plia foarte bine pe această iniţiativă. Atâta ne-ar mai trebui... După două centre, care au o mişcare centrifugă, să mai avem o capitală la nord.”

Europa Liberă: Să vă întreb pe şleau, ei vor, de fapt, să numească şeful poliţiei, şeful SIS-ului, şeful de la Educaţie, care să facă alte manuale decât le dă ministerul de la Chişinău? Aceasta au ei în vedere?

Valeriu Reniţă: „Nu ştiu dacă exact aceasta, dar oricum întrebarea este: dacă funcţiile din poliţie, din medicină, din sistemul învăţământului se dau de puterea locală, ce schimbă aceasta? Pentru că e vorba de calitatea lucrului, dar nu despre cine dirijează aceşti oameni. Dacă ne gândim la interesul comunităţii, pentru comunitate este absolut indiferent cine numeşte aceşti oameni, să facă treabă, să prindă şoareci.”

Europa Liberă: Întrebarea provocatoare, pentru că aşa mi-e meseria. Dacă aşa e de dificil să conduci o primărie, un consiliu, de ce totuşi există candidaţi, există oameni care vor să ajungă acolo, domnule Reniţă?

Valeriu Reniţă: „Din varii motive. Ştiu că lumea vorbeşte despre faptul că azi toţi vor să meargă acolo, toţi candidaţii, pentru ca să-şi umple buzunarele. Eu nu cred că toţi, mai sunt oameni dintre acei care nu şi-au pierdut romantismul din tinereţe sau nişte principii de a face bine comunităţii, sunt dintre cei care vor să se pună la încercare, să înceapă o carieră politică anume de acolo. Dar sunt suficienţi oamenii şi din aceştia care au înţeles că politica sau a fi funcţionar înseamnă a-ţi asigura un trai material destul de confortabil.”

Europa Liberă: Dumneavoastră cum răspundeţi la întrebare, domnule Ciurea?

Cornel Ciurea: „Eu cred că politicienii au o calitate deosebită, ei ştiu foarte bine cum se pot autoînşela. Atunci când orice politician se lansează într-o campanie electorală, el crede cu tărie că vrea să facă bine societăţii şi această iluzie, caracteristică multora, este o iluzie salvatoare. Eu îi cred pe politicieni atunci când ei spun că vor binele societăţii, chiar dacă acţiunile lor de multe ori contrazic acestei bune intenţii. De aceasta campania electorală este un exerciţiu interesant, pentru că noi, publicul, ne expunem acestor discursuri manipulatoare, dar unul dintre aceste discursuri trebuie să fie ales. Candidaţii trebuie să fie crezuţi, chiar dacă avem scepticism. De aceea zic că pentru mine e irelevant faptul că mulţi politicieni în cele din urmă pleacă de la primărie cu buzunarele căptuşite cu bani, pentru mine este importantă intenţia lui iniţială de a face bine comunităţii. De la aceasta pornesc atunci când îmi fac o părere despre cum voi vota.”

Europa Liberă: Pe fundalul nemulţumirii care este în creştere, atestată de sondaje, mulţi spun că este acum o ocazie ca primarii, consilierii să schimbe substanţial raportul de forţe. Adică picătura de cerneală care intră în paharul cu apă s-ar putea acum să schimbe situaţia. Credeţi în această versiune, posibilitate?

Valeriu Reniţă: „Poate în urbele mari, acolo unde cetăţeanul e mai atent la procesul politic şi este mai aproape de televizor. În zona rurală, unde eu pretind că sunt observator mai atent, nu cred că acum, de exemplu, aşa partide noi, ambiţioase, cum ar fi al lui Leancă ori al lui Renato Usatîi va câştiga teren mult. Se mizează în localităţile rurale pe oameni, nu pe sigle de partid. Siglele de partid sunt dătătoare de resurse organizatorice şi financiare şi e comod să mergi sub o siglă de partid, dacă sigla e bună, din punct de vedere financiar şi organizaţional. În rest, e o concurenţă a liderilor de opinie, o concurenţă a ideilor sau o concurenţă a oamenilor care vin să încerce să facă ceva în plus pentru comunitate.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, cum credeţi, trebuie să ne aşteptăm la răsturnări spectaculoase în raportul de forţe?

Cornel Ciurea: „Eu urmăresc mai mult campania electorală la oraşe şi, din punctul meu de vedere, sigur o schimbare se prefigurează. Deja este clar că trendul pro-rusesc este în ascensiune şi candidaţii pro-ruşi, socialişti şi din „Partidul Nostru”, sunt avantajaţi în această campanie electorală de mai mulţi factori, în mod obiectiv sunt avantajaţi, nu e vorba de nişte manipulări.”

Europa Liberă: Adică le suflă vântul în pânze?

Cornel Ciurea: „Da. Din această cauză eu cred că situaţia de după alegerile locale va fi diferită, pentru că această apariţie sau consolidare a partidei pro-ruseşti va reclama în mod imperios o acomodare a lor în structurile puterii. Nu în zadar politicienii încep să vorbească despre o schimbare a guvernului. Şi toate aceste lucruri vin tocmai de aici, din faptul că toată lumea înţelege că vor apărea figuri noi, personaje noi politice care vor trebui să fie incluse în noua echipă guvernamentală. Deci, alegerile locale vor anunţa o schimbare şi este important ca această schimbare să fie cumva ajustată la vectorul nostru pro-european, la dorinţa noastră de a păstra cursul pe care îl promovăm de ceva timp.”

Europa Liberă: Domnule Ciurea, dar nu e posibil ca să se renunţe tocmai la cursul acesta, în baza rezultatelor alegerilor locale? Cineva îmi spunea că deja se cam ascund drapelele europene, nu mai sunt la modă.

Cornel Ciurea: „Ele nu sunt la modă, dar aceasta nu înseamnă că ele vor fi aruncate pe Piaţa Roşie şi li se vor da foc. Eu cred că orice politician, chiar şi un politician pro-rus, acţionează fiind constrâns de anumite împrejurări şi de anumiţi factori. Eu cred că chiar Partidul Socialiştilor, care, fiind în opoziţie, strigă în gura mare că Uniunea Europeană este deja căzută în desuetudine şi va trebui să ne reorientăm, ajunşi la guvernare, eu întrevăd această posibilitate, îşi vor schimba discursul şi acţiunile şi vor trebui să acomodeze lucrurile, să împace şi oaia, şi varza. Nu am această frică, doar că pot face un pronostic slab, sigur, trendul pro-european nu se va bloca, dar se va încetini. Şi aceasta este deja clar şi summitul de la Riga demonstrează acest lucru. Noi cu toţii trebuie un pic să ne acomodăm şi să începem să ne ajustăm şi vorba, şi acţiunile tocmai pentru a nu arăta surprinşi, atunci când acest lucru se va întâmpla. De exemplu, imediat după alegeri, chiar aici, în Chişinău, la Bălţi a doua zi să nu ieşim cu ochii bulbucaţi şi să ne întrebăm „Oare ce s-a întâmplat?”. Nu s-a întâmplat nimic, suntem în trend şi această tendinţă evoluează și veţi vedea care vor fi rezultatele.”

Europa Liberă: Deci, e una să dai foc la casă din poziţia de lider de opoziţie şi alta să ai grijă de această casă?

Cornel Ciurea: „Categoric, aceasta era ideea.”

Europa Liberă: Eu vă mulţumesc şi ne revedem după alegeri.

XS
SM
MD
LG